Oamenii de știință au descoperit dovezi convingătoare ale unor anomalii în creierul și sistemul imunitar al pacienților cu sindrom de oboseală cronică (SOC), cunoscut și sub numele de encefalomielită mialgică (ME).
Descoperirile au fost făcute în cadrul uneia dintre cele mai riguroase cercetări de până acum și încep să facă lumină în ceea ce privește baza biologică a bolii.
Studiul este primul care demonstrează o legătură între dezechilibrele din activitatea cerebrală și senzația permanentă de oboseală. Mai mult, oamenii de știință sugerează că aceste modificări ar putea fi declanșate de anomalii ale sistemului imunitar.
„Persoanele cu ME/SOC au simptome foarte reale și invalidante, dar descoperirea bazei biologice a acestora a fost extrem de dificilă”, a declarat Walter Koroshetz, directorul Institutului Național pentru Tulburări Neurologice și Accidente Vasculare Cerebrale, parte a Institutelor Naționale de Sănătate (NIH) din SUA.
Pacienții din cadrul studiului au avut cu toții o infecție înainte de a se îmbolnăvi. În timpul studiului, aceștia au stat la o clinică NIH timp de o săptămână, unde li s-a făcut o gamă largă de evaluări fiziologice.
Rezultatele scanărilor cerebrale prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) au arătat că pacienții aveau o activitate mai scăzută într-o regiune a creierului numită joncțiunea temporo-parietală, care poate cauza oboseală prin perturbarea modului în care creierul decide cum să depună efort.
Cortexul motor, o regiune a creierului care dirijează mișcările corpului, a rămas, de asemenea, anormal de activă în timpul sarcinilor obositoare.
Cu toate acestea, nu au existat semne de oboseală musculară.
Acest lucru sugerează că oboseala în cazul celor afectați de această afecțiune ar putea fi cauzată de o disfuncție a regiunilor cerebrale care dirijează cortexul motor și că schimbările din creier pot modifica toleranța la efort a pacienților și percepția lor de oboseală.
„Este posibil să fi identificat un punct focal fiziologic pentru oboseală la această populație”, a declarat Brian Walitt, medic cercetător asociat la NINDS și primul autor al studiului publicat în revista Nature Communications.
„Mai mult decât epuizarea fizică sau o lipsă de motivație, oboseala poate apărea dintr-o neconcordanță între ceea ce cineva crede că poate realiza și ceea ce corpul său realizează”, mai spune omul de știință.
Descoperirea anomaliilor în funcționarea creierului nu sugerează că pacienții își conduc psihologic propria boală sau că au vreun control asupra acesteia, mai spun cercetătorii.
„Creierul nu funcționează corect din punct de vedere fizic, biochimic și boala este cea care face acest lucru, nu pacientul”, se mai arată în studiu.
Oamenii de știință au mai observat în cazul pacienților ritmuri cardiace crescute. În plus, s-a observat că tensiunea lor arterială se normaliza greu după efort.
Au existat, de asemenea, modificări ale celulelor T ale pacienților, prelevate din lichidul cefalorahidian, ceea ce sugerează că aceste celule imunitare încercau să lupte cu ceva.
Acest lucru ar putea indica faptul că sistemul imunitar nu a reușit să se oprească după ce o infecție a dispărut sau că o infecție cronică este prezentă, nedetectată, în organism.
Autorii spun că ar putea fi vorba despre o cascadă de evenimente, începând cu un răspuns imunitar persistent, care ar putea provoca schimbări în sistemul nervos central, ceea ce ar putea duce la modificări ale chimiei cerebrale și, în cele din urmă, ar putea afecta funcția unor structuri cerebrale specifice care controlează funcția motorie și percepția oboselii.
„Credem că activarea imunitară afectează creierul în diverse moduri, provocând modificări biochimice și efecte în aval, cum ar fi disfuncții motorii, autonome și cardiorespiratorii”, a declarat Avindra Nath, autor principal al studiului.
Descoperirile au fost salutate de oamenii de știință ca fiind un pas important spre descoperirea cauzelor biologice care stau la baza bolii.