Nu există spațiu de compromis cu puterea de la Moscova, pentru această putere soluțiile sunt doar două și se aplică neabătut: ori te supui, ori ești înlăturat, omorât. Deci nu se mai pune problema compromisului, cu atât mai mult cu cât Rusia se pregătește de măsuri menite să desăvârșească autoritarismul.
Ce este important va veni după alegerile din Rusia, când Putin pregătește o trecere a regimului în zona totalitarismului, afirmă istoricul Cosmin Popa, specializat în spațiul ex-sovietic.
Principalele idei din interviu:
- Putin a ales precis momentul. Ce este important este ce va veni însă după alegeri, judecând după faptul că se fac pregătiri serioase pentru izolarea informațională a Rusiei.
- Ne apropiem de un moment foarte periculos. Cei mai mulți dintre cei care îl susțin pe Putin evită să conștientizeze faptul că destrămarea Rusiei deja a început.
- Un efect vizat prin moartea lui Navalnîi este acela de a da tuturor susținătorilor un test, care împinge până la ultimele consecințe limitele moralității și gândirii criminale.
- De obicei, Rusia are o logică internă în felul în care abordează problemele de politică externă. Ea începe cu țările baltice, continuă cu Polonia, apoi cu partea de sud-est, deci Republica Moldova și România. Istoric vorbind, acesta este tiparul de acțiune.
- Este foarte limpede de ce președintele, premierul ne îndeamnă să dormim foarte liniștiți și mi-e teamă că, în momentul în care se va pune problema responsabilității pentru astfel de apeluri, niciunul dintre cei care le-au făcut nu vor mai fi în țară, ca să-i putem întreba de ce au făcut lucrul ăsta.
- Politicienii români sunt atât de precar pregătiți în materie de dezinformare, sunt atât de vulnerabili, intelectual vorbind, în ceea ce privește cunoașterea istoriei Rusiei și a acestei regiuni în care se află și România, încât impresia mea este că tratează efectele publice ale propagandei rusești, adică imensa rețea de site-uri controlată de Rusia din Europa, ca fiind manifestări ale opiniei publice autentice.
- Acești lideri politici autoritari vizează reprogramarea culturală a tuturor societăților occidentale, pentru că ei știu că, acolo unde va exista democrația, acolo unde vor exista drepturile omului, de acolo va veni pericolul politic, militar, social la adresa totalitarismului. Ei au învățat această lecție a istoriei.
- Ucraina în momentul de față este pregătită și pentru un război de partizani împotriva Rusiei și pentru un război de gherilă. Ucraina cu siguranță nu va ceda.
- Este foarte limpede că asasinarea lui Navalnîi a creat conștiința foarte exactă, foarte precisă a faptului că nu există spațiu de compromis cu puterea de la Moscova, pentru această putere soluțiile sunt doar două și se aplică neabătut: ori te supui, ori ești înlăturat, omorât.
Cosmin Popa, de ce acum? De ce acum a vrut Putin să scape definitiv de Alexei Navalnîi? În fond, era în închisoare, teoretic era neutralizat.
Sigur că doar teoretic Navalnîi era neutralizat, aflându-se în închisoare. Nu am să vorbesc foarte mult despre ce înseamnă detenția politică, pentru că știi și tu foarte bine cât de mari sunt riscurile la adresa tiranilor care vin tocmai din partea oponenților închiși în închisorile politice.
Însă este foarte limpede că Putin a ales precis momentul. Alegerile sunt importante în Rusia, pentru că știm cu toții cum se desfășoară. Ce este important este ce va veni însă după alegeri, judecând după faptul că se fac pregătiri serioase pentru izolarea informațională a Rusiei.
Întreruperea sau, de fapt, interzicerea accesului la o serie de rețele, la o serie de sisteme și trecerea la ceea ce puterile autoritare numesc Internetul suveran arată că puterea se pregătește de luarea unor decizii importante în perspectiva a ceea ce va fi după aceste alegeri, că aceste decizii vor privi schimbări majore în structura politică a Rusiei.
Este evident de ce?
Pentru că războiul a arătat că sistemul, așa cum l-a creat Putin în cei 20 de ani de când se află la putere, nu funcționează. Ceea ce se petrece în Ucraina, felul în care se desfășoară războiul, valul de sancțiuni cărora Rusia le face astăzi față practic într-o oarecare măsură, aruncarea Rusiei la periferia sistemului internațional arată că sistemul nu funcționează cu totul.
Altele au fost efectele vizate de Putin la începerea acestui război. Sigur, războiul a fost și el planificat, ca o operațiune de spionaj și un război întotdeauna se încăpățânează să fie un război, indiferent de cât de bine ar putea el fi planificat din punct de vedere informaţional, din punct de vedere operațional, ceea ce în cazul Rusiei oricum nu a fost deloc așa. Deci acesta este un efect urmărit.
Al doilea ține de înlăturarea posibilității unei manifestări efective a Opoziției din Rusia.
Este extrem de important pentru Putin ca acest semnal să fie foarte bine înțeles de societate, să fie foarte bine înțeles de cei care i se opun într-o formă sau alta.
Este evident că moartea lui Navalnîi este folosită de către autoritățile ruse și ca o formă de dialog schimonosit cu Occidentul. Pentru că refuzul unor țări occidentale de a proceda la un schimb de prizonieri, așa cum a fost sugerat în mod evident de Putin în timpul acelui spectacol numit interviu, pentru că a îndeplinit rolul unui ultim avertisment, care a fost urmat la foarte scurt timp de acțiune.
Ceea ce mă face să cred că ne apropiem de un moment foarte periculos. Cei mai mulți dintre cei care îl susțin pe Putin evită să conștientizeze faptul că destrămarea Rusiei deja a început.
Ceea ce întreprinde Ramzan Kadîrov în Cecenia și în Caucaz, unde Cecenia nu mai depinde de autoritățile centrale decât nominal, tot acest spectacol pe care l-a pus în scenă legat de decorarea fiului lui este de fapt o formă de construcție a unor alianțe în Caucaz, în perspectiva evenimentelor politice din Rusia.
De aceea, mă tem că în perioada ce va veni extinderea războiului va fi una dintre puținele șanse de supraviețuire a acestui regim. În atare condiții, absența unei Opoziții, intimidarea tuturor celor care nu sunt de acord cu politica oficială, devine practic o chestiune de supraviețuire a sistemului.
Un ultim efect vizat prin moartea lui Navalnîi este acela de a da tuturor susținătorilor un test, care împinge până la ultimele consecințe limitele moralității și gândirii criminale. Pentru că li s-a cerut tuturor celor care susțin și dau consistență umană regimului lui Putin să aprobe de o manieră absolut dezgustătoare moartea lui Navalnîi în închisoare.
Deci iată că totul ne duce cu gândul la apropiata punere în practică a unor măsuri radicale menite să ducă, într-un fel sau altul, la replicarea regimului, dar nu în formele în care el funcționează astăzi.
Din multe puncte de vedere, trebuie să fim de acord că regimul Putin este un amestec de manifestări și instituții, și legislație autoritară și totalitară, cu forme care țin mai degrabă de democrația de tranziție, or, un astfel regim, care trebuie să facă față unor presiuni externe formidabile, care trebuie să facă față unui război și care trebuie să-și construiască la rândul lui un subsistem internațional menit să evite izolarea deplină, are nevoie de mai multă consistență, de mai multă coerență instituțională și, de aceea, cred că măsurile ce vor fi luate vor fi tocmai în această direcție.
Cred că vom asista în scurt timp la desăvârșirea autoritarismului în Rusia, la construcția unui stat totalitar în adevăratul sens al cuvântului.
Dacă pentru Putin extinderea războiului e inevitabilă, care sunt scenariile, spre ce poate să meargă această extindere a războiului?
Scenariile sunt multiple. De obicei, Rusia are o logică internă în felul în care abordează problemele de politică externă. Ea începe cu țările baltice, continuă cu Polonia, apoi cu partea de sud-est, deci Republica Moldova și România.
Istoric vorbind, acesta este tiparul de acțiune. Sigur, în acest timp, continuă să exercite, a continuat istoric vorbind să exercite presiune asupra nordului Europei.
Și așa aș interpreta pregătirile foarte energice ale țărilor nordice, care nu s-au mulțumit doar cu intrarea în NATO și vorbesc aici despre Suedia și Finlanda, dar au insistat și asupra unor aranjamente de securitate directe cu Statele Unite ale Americii, ceea ce arată că o bună parte din politicienii europeni și o parte din politicienii americani înțeleg foarte bine încotro se îndreaptă evenimentele.
Și așa aș interpreta și înmulțirea apelurilor unor politicieni europeni la pregătirea țărilor, armatelor și a populațiilor pentru perioada următoare.
Apelul a venit și din partea șefului Statului Major Român, dar a fost contrazis aproape imediat, de premier în primul rând, care a spus să nu ne facem griji, Rusia nu se gândește la România, suntem apărați de NATO.
Sigur că noi putem să comentăm reacțiile mediului politic românesc, dar vreau să spun un singur lucru, și anume că nu este încă clar în ce măsură autoritățile române au întreprins demersuri concrete pentru ajutorarea Ucrainei, rămâne ca acest lucru să-l aflăm după război, dar putem spune cu certitudine că au eșuat în a atenționa societatea cu privire la riscurile acestui război și de a o pregăti pentru eventualitatea unor evoluții dramatice.
Din acest punct de vedere, sigur că întotdeauna politicienii români au căutat să minimalizeze riscurile externe, pentru că aceste riscuri externe pun în mod automat responsabilitatea lor cu privire la pregătirea țării pentru astfel de perioade.
Or, este evident că politicienii români nu au făcut decât să țină Armata mai degrabă într-o zonă de purgatoriu din punct de vedere al structurii, al armamentului, al normelor și al pregătirii.
Nu este limpede nici în momentul de față în ce măsură experiența de luptă din Ucraina este contabilizată, organizată și folosită de către Armata Română. Am văzut de curând manevrele Armatei Române în care soldații merg frumos în spatele blindatelor, ceea ce este absolut inaplicabil la un conflict de genul celui care se desfășoară în Ucraina.
Este foarte limpede de ce președintele, premierul ne îndeamnă să dormim foarte liniștiți și mi-e teamă că în momentul în care se va pune problema responsabilității pentru astfel de apeluri, niciunul dintre cei care le-au făcut nu vor mai fi în țară ca să-i putem întreba de ce au făcut lucrul ăsta.
Dar asta va fi foarte puțin important.
Am văzut în acel simulacru de interviu că Putin s-a referit la România și Polonia, încercând să zgândăre exact aceste sentimente revizioniste. Trebuia un răspuns de la București? Am văzut că Polonia a încercat cumva să-i răspundă lui Putin și să contracareze, dacă vrem, acest narativ fals.
Mie mi se pare că am ajuns în această situație, pentru că tot timpul România a fost în agenda discursivă a lui Putin. Am răspuns la agenda discursivă a lui Putin. Faptul că, de exemplu, președintele Klaus Iohannis cere o anchetă obiectivă a autorităților ruse privind moartea lui Navalnîi mie mi se pare de domeniul absurdului.
Dar îmi dau seama de altceva care cu siguranță îl privește și îl preocupă pe președintele Iohannis. Pentru că o astfel de cerere de anchetă, care ține mai degrabă de formalismul diplomației, arată că președintele Iohannis vorbește ca și când este șeful unei autorități internaționale care trebuie să îmbine interese diverse.
O declarație de genul ăsta nu trebuie să trezească tensiuni suplimentare. I-aș spune președintelui Iohannis decât că deocamdată nu este șeful niciunui organism internațional, deocamdată este președintele României și ar fi bine să se comporte în consecință.
În ce măsură era nevoie de un răspuns dat lui Putin? Problema este în felul următor: ca să nu ajungem la necesitatea unui răspuns, trebuie să demontăm în fiecare zi minciunile pe care propaganda rusească le răspândește peste tot, fie în mod direct, fie prin intermediul interpușilor lor.
Pentru că acest apel la revizionismul din Polonia, Ungaria și din România mi se pare că este mai degrabă un semnal de atac dat formațiunilor care susțin agenda rusească în aceste țări. Iar acest lucru se vede foarte clar din felul în care se comportă AUR, din felul în care se comportă SOS și din felul în care se comportă o serie de persoane mai mult sau mai puțin publice în legătură cu această problemă.
Mai este o chestiune importantă, politicienii români sunt atât de precar pregătiți în materie de dezinformare, sunt atât de vulnerabili, intelectual vorbind, în ceea ce privește cunoașterea istoriei Rusiei și a acestei regiuni în care se află și România, încât impresia mea este că tratează efectele publice ale propagandei rusești, adică imensa rețea de site-uri controlată de Rusia din Europa, ca fiind manifestări ale opiniei publice autentice.
Nu știu de ce politicienii români guvernează uitându-se cu amândoi ochii tocmai la aceste atitudini, ceea ce mă face să cred că, în realitate, ei își ascund propriile gânduri după aceste așa-zise manifestări ale opiniei publice, acționând în conivență cu astfel de atitudini.
Da, de fapt, viziunea lor nu este foarte mult diferită.
Nu poți să obosești de războiul altora!
Există o bună parte din populație obosită de război. S-au întâmplat mai multe crize suprapuse. În ce măsură însă ce se întâmplă pe front, de pildă, retragerea de la Avdviivka, influențează sprijinul pentru Ucraina?
Mie mi se pare că această oboseală a războiului, în care noi stăm acasă, ne vedem de viața noastră, mergem la muncă, ne creștem copiii, mergem la magazin, avem tot ce ne trebuie, este o fandoseală absolut condamnabilă. Nu poți să obosești de războiul altora.
Sigur, poate că unii consideră că se vorbește prea mult despre acest război, dar vă pot asigura cu certitudine că nu se vorbește prea mult, nu se vorbește îndeajuns pentru riscurile pe care le comportă acest război la adresa Europei.
Pentru că noi, în momentul de față, nu suntem într-o situație în care Rusia și celelalte puteri autoritare să vizeze o împărțire a sferelor de influență după după principiile Războiului Rece.
Ei vizează, de fapt, reformarea, resetarea culturală a tuturor societăților occidentale, astfel încât să deschidă calea regimurilor autoritare.
Acești lideri politici vizează reprogramarea culturală a tuturor societăților occidentale, pentru că ei știu că acolo unde va exista democrația, acolo unde vor exista drepturile omului, de acolo va veni pericolul politic, militar, social la adresa totalitarismului. Ei au învățat această lecție a istoriei. Deci din acest punct de vedere lucrurile, în opinia mea, sunt foarte clare.
Referitor la Avdviivka, mi se pare că acesta a fost examenul de maturitate al lui Sîrskîi. Multe dintre acuzațiile formulate la adresa acestuia veneau din această reputație a lui de măcelar, faptul că a încercat prea mult să țină Bahmutul, faptul că s-a distins în timpul eliberării regiunii Harkov prin operațiuni foarte îndrăznețe, dar în anumite privințe costisitoare din punct de vedere al vieților soldaților, ceea ce în opinia mea este un lucru foarte important, arătau un comandant predispus la risc și predispus la succese pe seama vieților soldaților.
Or, ceea ce a făcut prin retragerea bine organizată, susținută de către trupe competente și eficiente ale armatei ucrainene, cred că e un lucru de natură să crească încrederea în calitățile lui de comandant.
Pe de altă parte, este evident că, în absența unei perspective clare cu privire la ajutorul militar pe care urmează să îl primească Ucraina, consolidarea unor aliniamente de apărare este o chestiune esențială.
Poate că în acest an nu ne vom pune problema eliberării unor teritorii foarte mari, dar cu siguranță trebuie să ne punem problema menținerii acestui front.
Pentru ruși, Avdiivka este importantă ca victorie simbolică, pentru că zeului războiului Putin trebuie să i se aducă niște jerfe în perspectivă. Căderea este importantă, pentru o mare parte din efectele pe care aceasta le-ar putea aduce, pentru că ea poate concura la ceea ce și-a dorit foarte mult armata rusă, și anume decuplarea sud-estului și a regiunii de litoral de către restul Ucrainei. Însă pregătirea acestor aliniamente de apărare ucrainene mă face să sper și să cred cu tărie că efectele negative vor fi reduse la minim.
Ucraina e pregătită pentru un război de partizani și de gherilă
Are vreo șansă Ucraina fără sprijinul dinspre Statele Unite?
Sigur că Ucraina are o șansă fără sprijinul Statelor Unite, trebuie să vă spun foarte limpede că rezistența ucraineană s-a manifestat până la sfârșitul anilor ‘50 în Ucraina de vest. Ucraina în momentul de față este pregătită și pentru un război de partizani împotriva Rusiei și pentru un război de gherilă.
Ucraina cu siguranță nu va ceda și sunt ferm convins că va traversa această etapă de incertitudine, cu atât mai mult cu cât există voci din ce în ce mai puternice, din ce în ce mai competente, care cer o mobilizare europeană pentru suplinirea acestui deficit, până când se va ajunge la o decizie în state, în Statele Unite ale Americii.
Eu sunt în continuare șocat de fragilitatea Europei în materie de apărare, care distonează cu discursurile care au venit în aceste zone legate de necesitatea unei structuri europene de apărare. În momentul de față, așa cum funcționează aceste armate, așa cum funcționează această industrie, Europa nu are nicio bază pentru formarea unei structuri autonome de apărare, distincte de ce are NATO.
În perspectiva incertitudinilor politice din Statele Unite ale Americii, însă nu văd, cu excepția unor lucruri începute de Germania, nu văd ca cineva să își asume responsabilitatea, să aibă curajul să pună în practică niște politici, decizii politice și economice importante, care sunt evidente în opinia mea.
Mai există vreun oponent pentru Putin?
Sigur că sunt o serie de oponenți, unii dintre ei sunt în afară. Mie mi se pare că Iulia Navalnaia nu se va limita la rolul de soție îndurerată și va continua în bună măsură activitatea lui Navalnîi.
E foarte greu de spus acum cine va întruni această unanimitate, cine se va ridica. Însă lucrurile deja se petrec. Este foarte limpede că asasinarea lui Navalnîi a creat conștiința foarte exactă, foarte precisă a faptului că nu există spațiu de compromis cu puterea de la Moscova, pentru această putere soluțiile sunt doar două și se aplică neabătut: ori te supui, ori ești înlăturat, omorât.
Deci nu se mai pune problema compromisului, tot ceea ce încearcă să facă în Nadejdin cu această opoziție intrasistemică, în care încearcă să împingă până la extrem câmpul de acțiune al legilor rusești, atât cât mai păstrează ele ceva din fundamentele democratice, este o chestiune sortită eșecului, cu atât mai mult cu cât, repet, Rusia se pregătește de măsuri menite să desăvârșească autoritarismul.
Asta cu siguranță că va însemna și concentrarea deciziei economice în mâinile statului, va însemna o reformă a elitelor politice, va însemna o schimbare a garniturii de comandă a armatei și va însemna cu siguranță mobilizarea pentru război a economiei și încercarea de formare a unor alianțe foarte precise cu celelalte puteri autoritate.
Iar pentru asta societatea rusă va fi presată astfel încât să nu se opună în nicio formă.
Transcriptul a fost realizat cu aplicația Vatis Tech