Generalul Oleksandr Sîrski (în stânga foto), care a condus forţele terestre ale Ucrainei din 2019, a fost promovat joi comandant al forţelor armate, în contextul în care războiul cu Rusia se apropie de al treilea an.
El îl înlocuieşte pe Valeri Zalujnîi, dar era deja o figură-cheie a Ucrainei.
1.Pregătire sovietică
Sîrski s-a născut în iulie 1965, în regiunea Vladimir din Rusia, care făcea parte pe atunci din Uniunea Sovietică. El a trăit în Ucraina începând cu anii 1980.
La fel ca mulţi oameni de vârsta sa din forţele armate ucrainene, a studiat la Moscova, la Şcoala Superioară de Comandament Militar, având colegi care au devenit între timp comandanţi ruşi.
A absolvit în 1986 şi a servit timp de cinci ani în Corpul de Artilerie sovietic. Unii analişti militari cred că tacticile sale pe câmpul de luptă reflectă pregătirea sa sovietică.
2. Cum a ajuns "Leopardul zăpezii"
Sîrski a devenit şeful forţelor terestre ale Ucrainei în 2019.
Anterior, el a comandat trupele ucrainene care luptau împotriva insurgenţei susţinute de Moscova în regiunile estice Doneţk şi Lugansk, care a început în 2014. A primit cu această ocazie indicativul de "Leopardul zăpezii".
3. Erou al Ucrainei
Unele dintre cele mai mari victorii ale Ucrainei din timpul invaziei la scară largă a Rusiei au fost posibile sub comanda lui Sîrski.
El a condus apărarea cu succes a capitalei Kiev în primele luni ale invaziei şi a fost făcut Erou al Ucrainei, cea mai înaltă distincţie a ţării, în aprilie 2022.
În iulie 2022, Sîrski a planificat şi a executat o contraofensivă fulgerătoare care a alungat trupele ruseşti din oraşul Harkov şi a recucerit teritorii din est şi sud-est.
La începutul anului trecut, Sîrski a condus apărarea oraşului Bahmut din estul ţării, unde mii de soldaţi din ambele tabere au fost ucişi într-una dintre cele mai sângeroase bătălii de până acum ale războiului. Unii analişti militari s-au întrebat dacă lupta pentru un oraş în ruină a meritat atât de mulţi morţi şi răniţi. Sîrski a explicat că apărarea tenace a Ucrainei la Bahmut a dăunat efortului general de război al Rusiei prin faptul că a blocat grupul de mercenari Wagner, scrie Reuters.
4. Luat prin surprindere de invazie
"El este înainte de toate pragmatic şi se adaptează la diferitele forme de conflict, iar în acest sens este foarte înţelept în comanda sa operaţională", spune Thibault Fouillet, cercetător la Fundaţia pentru Studii Strategice într-un interviu pentru Le Figaro.
Pe de altă parte, specialistul ţine să nuanţeze: "Nu trebuie să-l divinizăm, pentru că nici el nu se aştepta la o invazie rusă".
"M-am gândit mai degrabă că, dacă vor începe ostilităţile, acestea vor tinde să fie în est, în regiunile Doneţk şi Luhansk", recunoştea Sîrski în iunie 2022, pentru Washington Post.
5. Se antrenează cu soldaţii săi
Oleksandr Sîrski a urcat rapid în grad, comandând în 2005 în calitate de colonel brigada 72 motorizată, al cărei motto era "Ucraina sau moartea".
În 2015, a acoperit retragerea ucrainenilor după înfrângerea de la Debalţeve. În 2016 şi din nou în 2017, a comandat operaţiuni împotriva forţelor ruse şi a susţinătorilor lor separatişti în Donbas, înainte de a deveni comandantul forţelor terestre ale armatei ucrainene, la 5 august 2019.
În primele sale luni, şi-a câştigat renumele de generalul care sparge stereotipurile. "Este foarte popular în rândul militarilor de rând, pentru că este aproape de ei şi preţuieşte vieţile omeneşti", spune Xavier Tytelman, consultant în domeniul aerospaţial şi al apărării.
Generalul stăpâneşte perfect limba engleză şi se antrenează cu soldaţii săi în sălile de sport, ceea ce îi sporeşte popularitatea.
6. Cum i-a păcălit pe ruşi
În urma reformei militare din 2015, el elaborează un plan pentru a atinge standardele NATO. "Apartenenţa la Alianţă nu este doar o alegere a civilizaţiei, ci şi o necesitate vitală pentru existenţa unei Ucraine independente", a explicat el, la patru luni după preluarea mandatului.
Thibault Fouillet subliniază că Sîrski "a jucat un rol în dezvoltarea şi creşterea armatei ucrainene", după modelul armatelor NATO.
Datorită acestei armate moderne, la Kiev, el a întruchipat un David victorios împotriva Goliat-ului rusesc şi a reuşit ceea ce puţini îşi imaginau: o contraofensivă în toamna anului 2022.
Armata rusă îşi reorganizase poziţia în Donbas şi avansa în jurul Harkovului, al doilea oraş ca mărime al ţării. Un război de uzură părea să se instaleze, dar autorităţile ucrainene au anunţat o viitoare ofensivă, sugerând că aceasta va avea loc în Herson, în sud.
"Sîrski s-a extras din logica uzurii pentru a reintroduce surpriza, prin folosirea vicleniei", arată Thibault Fouillet. Forţele Kremlinului au fost luate din Donbas pentru a apăra Hersonul. Atunci, armata ucraineană a lansat o ofensivă majoră în jurul Harkovului şi a eliberat 12.000 de kilometri pătraţi.
"Ruşii nu mai aveau rezerve, iar armata ucraineană a profitat de situaţie pentru a o exploata rapid", adaugă Thibault Fouillet. A fost o lovitură de maestru salutată în străinătate.
Câteva luni mai târziu, când oraşul Bahmut din Donbas părea să cedeze sub loviturile mercenarilor Wagner, Sîrski a insistat să întărească linia frontului şi să-i forţeze pe ruşi să-şi "consume" oamenii acolo. Pentru a susţine această decizie, a mers acolo la mijlocul lunii martie.
"Adevăraţii eroi sunt apărătorii care ţin frontul de est pe umerii lor", a explicat el, în timpul vizitei sale. "Trebuie să câştigăm timp pentru a constitui rezerve şi a lansa o contraofensivă, care nu este departe".
Însă această contraofensivă nu a mai dat rezultatele scontate şi a adus, în cele din urmă, la demiterea comandantului Zalujnîi. În schimb, generalul Sîrski a ajuns în cea mai înaltă funcţie a carierei lui.