Relațiile germano-române s-au modificat după invazia rusă din Ucraina. Președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, revine în România, poposind la București, Sibiu și Timișoara.
Berlinul pare interesat să extindă relațiile cu Bucureștiul spre o zonă politico-strategică, mai ales că o acoladă de acest fel vine pe o solidă bază economică.
În aprilie, compania germană Rheinmetall, unul din cei mai mari fabricanţi de arme din lume, a anunţat că va deschide o fabrică la Satu Mare, unde vor fi reparate tancurile Leopard.
În urmă cu șase luni, Jens Ploetner, consilierul pentru securitate al cancelarului german, a venit la București și a vorbit cu oficialii români despre „dezvoltarea de noi tehnologii în domeniul industriei de apărare”, iar Wall Street Journal anunța că Germania va cofinanța renovarea și extinderea unei întreprinderi românești din epoca Războiului Rece pentru a produce obuze la standarde NATO, dar și proiectile de tip sovietic, folosite de ucraineni.
Dezvoltările industriei militare nu vin pe un teren arid, fiindcă Germania este de multă vreme cel mai important partener economic al României: investițiile germane au fost în 2021 de 12,5 miliarde de euro, în vreme ce anul trecut schimburile dintre cele două state au ajuns la 33 de miliarde de euro, importurile din România au fost de 15 miliarde de euro, iar exporturile germane către România au trecut de 18 miliarde.
Apoi, peste 23.000 de firme germane au creat aproximativ 300.000 de noi locuri de muncă în România, cu programe prin care finanțează învățământul de tip profesional.
Ambasadorul României la Berlin, Adriana Stănescu, declara că „România se profilează ca destinație strategică sigură de investiții și de afaceri” pentru Germania.
Există multe motive pentru România să-și dorească o axă politico-strategică București-Berlin.
Nu doar că există o bază economică de pornire, ci și fiindcă dintotdeauna țara s-a aflat la periferia lumii occidentale situată cumva între cele trei mari puteri ale regiunii: Turcia, Germania și Rusia.
Această așezare pe hartă a conturat glisările politice ale românilor. De mai multă vreme, sondajele de opinie autohtone arată că pe primul loc într-un top al credibilității girat de români, se află Germania, urmată de Statele Unite.
Dincolo de prejudecățile istorice pozitive pe care le au românii față de germani, accentuate, poate, de cei aproape un milion de români care s-au mutat de curând în Germania pentru a câștiga mai bine, există și o forță de atracție, care vine din puterea pe care o generează această țară, prin dezvoltarea ei economică, prosperitatea atât de vizibilă, cultura liberală, eficiența și superioritatea serviciilor publice pe care le oferă propriilor cetățeni.
România mizează pe americani pentru apărare, dar încearcă să-și caute și ancore europene, în spatele mecanismelor NATO și UE.
Franța a răspuns mai repede acestor căutări și a trimis anul trecut 500 de soldați francezi, o escadrilă de tancuri Leclerc și un sistem de apărare aeriană, dar în subsidiar speră să obțină contracte profitabile de armament în România.
Germania, care are deja interese economice majore aici, face altfel de planuri, care să mențină interesele, inclusiv strategice, pe termen lung.
Din acest punct de vedere, investițiile în fabrici de armament, în cercetări și dezvoltări conexe acestui domeniu sunt proiecte pe termen lung așezate pe o tradiție cumulativă cu rădăcini adânci, în același timp culturale, politice și economice.
Depinde mult de elitele politice din România ca Germania să vadă o oportunitate în dezvoltarea unei axe strategie București-Berlin, într-o perioadă în care plăcile tectonice ale geopoliticii se mișcă atât de brutal în proximitatea țării.
Sabina Fati