De ce nu-l luăm în serios pe președintele Klaus Iohannis: e needucat poporul?

De ce nu-l luăm în serios pe președintele Klaus Iohannis: e needucat poporul?

Președintele Klaus Iohannis a lansat cu pompă un nou raport, consacrat de astă-dată problemelor de mediu și combaterii încălzirii globale. Dacă în Occident tema este importantă, la București, Klaus Iohannis a eșuat în a-i convinge pe români că merită discutat despre și mai ales că are și soluții. Ce înseamnă când un președinte nu e luat în serios?

E ridicol să crezi că un antreprenor care a eșuat în două proiecte anterioare poate peste noapte pune pe picioare un business de un miliard de euro - de aici neîncrederea, consideră analistul politic Radu Magdin.

De ce a ratat președintele Klaus Iohannis, cu o temă care e pe agenda politică internațională, pe cea socială și despre care se scriu analize, se fac chiar și filme de succes? Mă refer la tema încălzirii globale, intrată în atenția Cotrocenilor, dar care a fost mai degrabă ridiculizată, dacă nu ignorată.

Pentru că alte proiecte majore ale președintelui nu dau încredere că acest nou proiect ar fi unul de succes.

Proiectul de țară anunțat de președinte încă din 2014 este unul abandonat, pare că președintele îl vrea uitat. România Educată s-a remarcat mai degrabă prin abisul dintre obiective și realizări, fiind criticat masiv de specialiștii din educație pentru lipsa de substanță. 

E puțin ridicol să crezi că un antreprenor care a eșuat în două proiecte anterioare poate peste noapte pune pe picioare un business de un miliard de euro - de aici neîncrederea.

Nu avem în acești ani de mandat indicii că de această dată ar putea fi diferit.

Ce spune asta? Spune că societatea românească nu ia în serios o temă importantă sau că președintele nu e luat în serios?

Este și o chestiune de înțelegere a contextului.

În această săptămână toată România a vorbit despre creșterile de prețuri la energie, despre facturi, despre inflație în general. Consecințele sunt unele cât se poate de directe pentru viața oamenilor. Plus că totul se întâmplă într-un context pandemic plin de teamă și incertitudine.

Anunțul președintelui a părut ca o încercare de a schimba agenda și de a impune un alt subiect. Este uzual pentru politicieni, în special cei din funcții de vârf, să încerce să facă acest lucru, întrebarea este dacă și reușesc. Președintele, altfel foarte prudent, a căutat să fie ambițios în această săptămână și nu prea i-a reușit, l-a înghițit agenda publică.

Tema este una serioasă și va deveni tot mai importantă în anii următori, atât pentru că schimbările climatice deja produc efecte, cât și pentru că există o preocupare asupra subiectului la nivel european. În plus, și aici trebuie investigat, cred că tinerii percep în mod deosebit importanța subiectului. 

Totuși, un astfel de subiect trebuie bine pregătit și comunicat, pentru a atrage reacția publică dorită. Nu se poate face totul cu un eveniment, n-aș vrea să judecăm acțiunea președintelui prin prisma unui singur gest, dar, în mod cert, efectul n-a fost cel dorit la nivelul administrației prezidențiale.

Am vorbit într-un dialog precedent despre lame-duck. A ajuns Klaus Iohannis aici? Care sunt consecințele politice și cele de reprezentare?

Coaliția de guvernare este sub directa autoritate a președintelui. Președintele s-a implicat pe subiectul certificatului verde, președintele cheamă miniștrii la discuții, președintele este motivul pentru care PNL are poziția pe care o are la guvernare.

Nu cred că putem încă vorbi de lame duck president, tocmai din cauza vidului de putere și autoritate din PNL.

Iohannis are nu numai prima funcție în stat, ci și controlul asupra unuia din principalele partide, control care s-a transferat și asupra Executivului.

Dacă ar fi să existe o strategie de damage control la Cotroceni, care ar fi aceea? Mai poate președintele să recupereze din legitimitatea pierdută?

Ca să schimbe narativul, președintele ar trebui să arate curaj și pricepere.

Ar trebui să vedem gesturi prezidențiale care să puncteze pe teme de interes public, iar ele să însemne și riscuri și costuri reale, asumate. Pe scurt, ar trebui să vedem că președintele crede în ceva și că se bate pentru valorile sale, folosind puterea de care dispune pentru a transforma statul și anumite politici publice.

Ar trebui deci să renunțe la discursurile prost scrise și neangajante ca principală strategie de acțiune politică.

Pentru că am vorbit despre consecințe. AUR crește în sondaje, chiar dacă e o poză de moment și încă suntem departe de alegeri. Tendința e ca toată lumea să arate cu degetul electoratul: „Atât poate poporul”.  Sau atât pot politicienii? Care sunt condițiile de creștere ale AUR?

Cel mai ușor este să dai vina pe oameni pentru inabilitatea (ca să nu folosesc cuvinte mai dure) politicienilor mainstream. AUR crește pentru că guvernarea, formată din primele două partide, nu livrează la nivelul așteptărilor publice, foarte ridicate de altfel.

USR-PLUS și-a pierdut strălucirea, nu este deocamdată convingător în discursul anti-putere după prezența la guvernare, așa că AUR a devenit o opțiune.

Avem multă speranță provenită din disperare, frică și incertitudine în jurul susținerii pentru AUR, ceea ce ar trebui să ne neliniștească. Nu avem niciun indiciu că AUR ar avea vreo soluție realistă pentru problemele de astăzi ale românilor.

AUR doar și-a luat un megafon și strigă alături de români, ceea ce produce identificare și susținere.