Există câteva mari absențe din spațiul public după cele două tragedii provocate, direct sau indirect, de Poliția Română săptămâna trecută. Dar tabloul este mai larg, tabloul unei țări cu imense vulnerabilități, un sat fără câini.
1.Ministrul Lucian Bode.
Sunt informații că ministrul de Interne ar fi în vacanță, la schi, undeva în Europa. Fapt este că dl Bode, mereu extrem de dornic de publicitate, este mut ca o lebădă exact când ar fi fost necesare mai multe răspunsuri din partea domniei sale.
Printre acestea:
-Câți agenți din sursă externă mai bântuie pe străzile localităților din România?
-De ce nu majorează substanțial cifra de școlarizare de 2 ani de la Școala de Poliție?
-Care este ritmul reluării pregătirii polițiștilor - teoretică, practică, psihologică, folosire armament etc?
-De ce în Poliție nu se face pregătirea pentru conducerea cu girofar?
-Are un plan concret de reprofesionalizare a Poliției?
-De ce Poliția Capitalei nu are un sistem GPS de monitorizare a “autospecialelor”?
-Cum comentează prestația lamentabilă, inclusiv în declarații publice, a șefului Poliției Capitalei, Bogdan Berechet?
-Ce măsuri concrete ia pentru a pune capăt pasivității Poliției în fața clanurilor interlope?
-Este mulțumit de felul în care decurge ancheta la Bolintin Vale?
-A primit vreo solicitare privind creșterea numărului de polițiști în localitatea respectivă, așa cum a primit dl Vela?
-Este mulțumit de activitatea secretarului de stat Bogdan Despescu, stăpânul Poliției?
O poziție fermă a ministrului de Interne este esențială, inclusiv pentru a mai diminua temerile de mușamalizare, mai ales în cazul copilei ucise pe trecerea de pietoni.
Fiecare dintre cazurile săptămânii trecute este grav, dar cumularea lor, plus toate eșecurile lamentabile ale Poliției din ultimii doi ani, ar fi impus demisia ministrului de Interne. Poate să-și găsească PNL Ardeal un reprezentant mai de soi.
Dacă nu, măcar o reacție fermă, o asumare și un plan de măsuri ar fi trebuit să existe.
Dl Bode, care până acum câteva luni se visa premier și pe care mulți îl și vedeau apt pentru funcție, stă ascuns, sperând că lucrurile se vor calma și lumea va uita, așa cum se întâmplă mai mereu.
2.Premierul Nicolae Ciucă.
Atât ministrul Bode, cât și secretarul de stat Despescu, arhitectul dezastrului Poliției, depind de pixul dlui Ciucă. Revocarea lor este o chestiune de voință a premierului.
Este foarte adevărat că dl Ciucă a avut declarații adecvate și ferme. Dar degeaba ceri lucruri unor oameni cu incompetență repetat dovedită.
3.Primarii cu competențe în Sectorul 1.
Bulevardul Laminorului este în administrarea Primăriei Capitalei. Administrația străzilor din PMB ar fi trebuit să asigure marcajul corect și vizibil al trecerilor de prietoni de acolo, dar nu numai. Vedem asta peste tot.
Lipsa marcajului, cât timp există un semn de trecere de pietoni, nu scuză șoferul. Dacă nu cumva - nu e cazul acum, desigur - semnul mai este și mascat de niște crengi de copaci. Dar lipsa marcajului sporește riscul de accident. În zonele circulate, în apropierea școlilor, trebuie montate limitatoare de viteză.
Administraţia străzilor este condusă de Aurelian Bârgău, numit de Nicușor Dan, ca parte a înțelegerii cu PMP, spun surse politice. Dl Nicușor Dan are ceva de spus?
Dna Clotilde Armand nu are o responsabilitate directă în cele întâmplate. Dar mă întreb dacă dna Armand a cerut PMB să-și facă treaba și în privința macajelor, cu aceeași tenacitate cu care s-a luptat cu PMB pentru parcuri, de exemplu.
4.Președintele Klaus Iohannis.
Scandalurile din Poliția Română nu sunt, cum spuneam, accidente. Este vorba despre un fenomen care decredibilizează o instituție esențială a statului și chiar generează un val de furie împotriva ei.
De aici încrederea infractorilor că își pot permite orice și sentimentul oamenilor că singura șansă este să-și facă dreptate singuri.
Și nu este vorba numai despre Poliție. Statul român exhibă breșe imense de securitate la nivelul tuturor instituțiilor cheie, de la Poliție și Jandarmerie, la SRI, SIE și SPP.
Intrarea irlandezului beat în Palatul Parlamentului, faptul că un personaj cu trecut total neverificat și extrem de vulnerabil a ajuns premier al României, furtul sistematic de combustibil de la baza Kogălniceanu sunt doar trei exemple vizibile care arată o mare vulnerabilitate.
În mandatul dlui Iohannis, instituțiile nu colaborează, nimeni nu vorbește neîntrebat și principala grijă este ca în caz că e o problemă să nu fie în proprie ogradă și răspunderea să fie la altul.
Șeful antitero din cadrul SRI spunea că un atentat terorist este o chestiune de “când”, nu de “dacă”. Desigur, cât timp terorismul lovește unde simte breșă și are mai mare încredere că va intra ca prin brânză și apoi nu va fi prins, cum nu a fost prins nici până azi atentatorul de la Arad.
Iar aceasta este răspunderea dlui Iohannis.