Această ofensivă trebuie dusă până acolo încât să atingă niște obiective politice și militare, care să atragă după sine amestecul politic și al Occidentului și în egală măsură să afecteze interesele Kremlinului, iar acest lucru nu poate fi decât ocuparea unei centrale nucleare, a unui oraș major.
Istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria URSS și a Rusiei, precum și în istoria Europei Centrale și de Sud-Est, afirmă că Ucraina nu avea de ales: ori făcea acest lucru, ori în scurtă vreme era nevoită să fie de acord cu ceea ce Putin numește condițiile lui de pace.
Dacă reușește, împarte victoria cu Occidentul care i-a furnizat arme; dacă nu, eșecul este doar al ei, de aceea, ucrainenii sunt pe cont propriu în această ofensivă curajoasă.
Ce înseamnă însă pentru ruși această ofensivă a Ucrainei? A crescut valul de contestare al regimului lui Putin?
Principalele idei:
- Cel mai important obiectiv este dezorganizarea dispozitivului ofensiv rusesc din sud-est și stabilirea unei baze de operațiuni, dacă nu permanente, cel puțin solide și pe termen mediu în regiunea Kursk, astfel încât capacitatea Rusiei de a pune presiune pe alte sectoare de front suplimentare să scadă.
- În momentul de față, cu această ofensivă în curs, Ucraina poate pune și ea condiții.
- Ucraina a reașezat agenda acestui război în cu totul alți termeni. Pentru că până în momentul de față, cu toată susținerea pe care Occidentul a acordat-o Ucrainei, cu tot ajutorul, cu toată asistența diplomatică, cadrele politice ale acestui război erau stabilite de către Rusia. Reacțiile Occidentului erau în interiorul unei agende politice rusești.
- Rusia își dorește să fie din nou implicată în Asia Centrală, pentru că ceea ce a însemnat această alianță azero-turcă a fost pe fond o înlăturare a Rusiei din problemele Asiei Centrale, o scădere semnificativă a importanței sale strategice în administrarea tuturor conflictelor. Or, întreaga politică externă a Rusiei după destrămarea URSS s-a bazat pe această deținere de acțiuni în conflictele dintre fostele republici sovietice și care au minat practic construcția acestor state pe toată perioada. Interesul Rusiei nu era atât să le rezolve, cât să le mențină pentru a-și consolida influența.
- Pe măsură ce ofensiva va continua, va produce impact asupra unor unui număr din ce în ce mai mare de ruși. Și atunci putem spera la apariția unei mase critice la adresa regimului Putin.
- Regimul Putin s-a priceput să-și exporte în Occident toată opoziție autentică și a scăpat și de un anumit tip de supraveghere, ceea ce va face soarta deținuților politici rămași Rusia și mai grea.
Cosmin Popa, iată că a trecut mai bine de o săptămână de când Ucraina pare că a surprins pe toată lumea lansând această contraofensivă în Rusia. Care sunt așteptările rezonabile pe care le putem avea, pe care Occidentul le poate avea, de la această acțiune a Ucrainei?
Eu cred că așteptările Occidentului aici sunt importante în sens politic, dar mai puțin importante în sens militar.
Dacă se atinge obiectivul principal, și anume slăbirea presiunii rusești din sud-estul Ucrainei, deja avem de-a face cu un succes. Deocamdată, ceea ce se urmărește, și anume dezorganizarea dispozitivului militar rusesc în sud-estul Ucrainei, nu s-a întâmplat. Sperăm că acest lucru se va întâmpla odată cu înaintarea ofensivei ucrainene.
Însă, din ceea ce aflăm cu toții, pentru că trebuie să admitem faptul că nu suntem la curent cu detaliile acestei operațiuni, vedem în paralel că rușii înaintează către Pokrovsk și Donețk, ceea ce arată că în continuare păstrează acest potențial ofensiv în sud-est.
Îi vedem și pe ucraineni pregătind baza de pornire a unei viitoare ofensive, pentru că dacă se poate întâmpla ceva în momentul de față este ca ucrainenii să oprească ofensiva în curs. Și trebuie să sperăm cu toții că acest lucru nu se va întâmpla.
Deci cel mai important obiectiv este dezorganizarea dispozitivului ofensiv rusesc din sud-est și stabilirea unei baze de operațiuni, dacă nu permanente, cel puțin solide și pe termen mediu, în regiunea Kursk, astfel încât capacitatea Rusiei de a pune presiune pe alte sectoare de front suplimentare să scadă. Și este ceea ce deocamdată face foarte bine Ucraina, taie căile logistice ale rușilor, bombardează cu o bună acuitate baze logistice ale armatei ruse din interiorul Rusiei, ceea ce sigur încetinește și îngreunează capacitatea de repliere a armatei ruse.
- Ziua 909 Boom – încă un pod distrus?
- Ziua 908 Al treilea pod distrus de Ucraina. Nou bilanț al incursiunii la Kursk.
Lucrurile cred că merg într-o direcție foarte bună, însă este foarte devreme să putem numi ceea ce se petrece în curs ca fiind un succes. Însă are toate premisele pentru a atinge obiectivele care par a fi fost fixate de către comandamentul Ucrainei.
Dincolo de obiectivele acestea militare, putem vorbi și despre niște obiective pe termen mediu-lung care să privească pacea, o poziție de negociere mai puternică pentru Ucraina? Urmărește în acest moment Ucraina o poziție forte pentru o pace negociată și ce înseamnă pacea pentru Ucraina?
Sigur că Ucraina trebuie să urmărească și astfel de obiective. Până la începutul ofensivei în curs, Rusia ocupa teritorii din Ucraina. Era foarte complicat să dai la schimb ceva și să primești altceva. Mai mult decât atât, ofensiva rusească era destul de viguroasă, practic, nu existau condiții militare pentru niște negocieri obiective, niște negocieri care să co-intereseze în egală măsură și Ucraina.
Pentru că apelurile la negocieri, așa cum au fost ele formulate până acum de către Federația Rusă nu vizau începerea unor negocieri de pace, ci vizau mai degrabă destabilizarea Ucrainei, destabilizare a conducerii politice și militare din Ucraina și instaurarea unei stări de tensiune și mai mare și mai acută în Ucraina.
Or, în momentul de față, cu această ofensivă în curs, Ucraina poate negocia, Ucraina poate pune și ea condiții.
Apoi, asta arată că războiul cu Rusia totuși trebuie gândit și în termeni militari, nu doar în termeni politici, așa cum se întâmplă preponderent în Occident. Pentru că nu trebuie să ne facem iluzii, odată dusă la bun sfârșit ofensivă rusească din sud-estul Ucrainei, lucrurile nu s-ar fi oprit acolo. Cu siguranță, rușii ar fi deschis și alte fronturi, pentru că obiectivele lor fundamentale au rămas neschimbate.
Ucraina a reașezat agenda acestui război în cu totul alți termeni.
Pentru că, până în momentul de față, cu toată susținerea pe care Occidentul a acordat-o Ucrainei, cu tot ajutorul, cu toată asistența diplomatică, cadrele politice ale acestui război erau stabilite de către Rusia. Reacțiile Occidentului erau în interiorul unei agende politice rusești. Ucraina a lărgit aceste cadre, le-a adăugat complexitate și a inserat în ele și interesele ucrainene.
Cum arată răspunsul lui Putin? Marți, Putin a plecat la Baku. În tot acest context, ce ne spune această vizită în Azerbaidjan?
Pentru liderii politici ruși este foarte important să ne arate că, deși sunt implicați în acest război, deşi se petrece un atac ucrainean, Rusia are energia, are capacitatea, are serenitatea să-și îndrepte atenția politică și către alte perspective.
De fapt, vizita aceasta este mai legată de război decât vrea să arate Putin.
Sigur că Azerbaidjan tinde să devină principalul furnizor de gaze pentru Europa. Dar în egală măsură, este unul dintre principalii furnizori de tehnologie, de produse aflate sub sancțiuni și pentru Rusia.
Pe lângă asta, Azerbaidjan este parte a unei alianțe politice și militare care a indus schimbări fundamentale în Asia Centrală, cu Turcia. Aparent, deși conflictul din Nagorno-Karabah este închis, din perspectivă azeră, nu este așa.
Rămâne, la presiunea importantă a Turciei, deschisă problema Coridorului Zangezur, care ar asigura o legătură terestră între Azerbaidjan și Turcia. Problema este că el se află teoretic sub controlul armatei armene, ceea ce dorește Rusia.
Tot ceea ce dorește Turcia este practic să excludă acest control armean din economia coridorului. Sigur că acest lucru atrage după sine și implicarea intereselor iraniene în zonă. Iranul nu este foarte fericit cu această perspectivă.
Deci există un corpus de probleme în care Rusia își dorește să fie din nou implicată în Asia Centrală, pentru că ceea ce a însemnat această alianță azero-turcă a fost pe fond o înlăturare a Rusiei din problemele Asiei Centrale, o scădere semnificativă a importanței sale strategice în administrarea tuturor conflictelor.
Or, întreaga politică externă a Rusiei după destrămarea URSS s-a bazat pe această deținere de acțiuni în conflictele dintre fostele republici sovietice și care au minat practic construcția acestor state pe toată perioada. Interesul Rusiei nu era atât să le rezolve, cât să le mențină pentru a-și consolida influența.
Acest gest al Ucrainei a modificat în vreun fel percepția puterii în interiorul Rusiei și raportarea rușilor la regimul Putin?
Sigur că regimul a eșuat în a livra siguranță, unul dintre atributele acestei puteri era intangibilitatea teritorială a Rusiei. Or, acest lucru a încetat.
Asta poate da posibilitatea propagandei să comunice în continuare acest război ca fiind unul defensiv, ca fiind unul patriotic. Cei care nu au crezut până acum mesajele propagandei nu le vor crede nici de acum încolo, iar cei care le-au crezut până acum le vor crede și mai abitir.
Odată cu această ofensivă, ce e foarte clar este că pentru oamenii care au crezut în regimul Putin din aceste regiuni rusești afectate direct de război, s-a prăbușit o lume. Dacă această lume care s-a prăbușit va atrage după sine prăbușirea încrederii în dictatura lui Putin, acest lucru rămâne de văzut, însă faptul că are loc această evacuare mai bine sau mai rău organizată din teritoriile rusești va da posibilitate regimului de la Moscova să controleze aceste atitudini, să le influențeze, să le canalizeze și, dacă se va ajunge într-un punct în care ele să reprezinte un pericol pentru stabilitatea regimului, să facă astfel încât orice critică la adresa regimului să înceteze și să încerce să îndrepte această furie, toată această insatisfacție a populației spre Ucraina.
Cred că această ofensivă are nevoie nu doar de ocuparea unui oraș de dimensiune mică, nu doar de dărâmarea unor poduri, are nevoie mai întâi de toate de continuare.
În momentul de față, pe măsură ce ea va continua, va produce impact asupra unor unui număr din ce în ce mai mare de ruși. Și atunci putem spera la apariția unei mase critice la adresa regimului Putin.
Deocamdată încă nu a fost traversat șocul inițial, șocul dispariției locuințelor, șocul evacuărilor, șocul faptului că acei oameni au rămas fără nimic și că trebuie să stea fie în corturi, fie în școli.
Acest șoc încă n-a trecut și sper ca, odată cu trecerea lui, cu stabilizarea acestei situații emoționale, să înceapă și un demers critic.
Dar deocamdată acest lucru nu are loc, pentru că este și un front foarte lax, un front care evoluează foarte repede, un front despre care nu se știe cu certitudine pe unde trece.
În momentul de față încă nu a venit momentul unor unor evaluări critice din partea rușilor.
Dacă ar exista această masă critică, există vreun lider de opoziție care să canalizeze această voință contestatară?
În momentul de față, eu nu văd să existe un lider de opoziție în interiorul Rusiei. Dar asta nu este neapărat vina rușilor, cât este mai degrabă rezultatul acțiunilor represive ale regimului.
Pentru că putem spune că Rusia a obținut o victorie diplomatică, a obținut victoria diplomatică a acestui schimb de prizonieri, care s-a petrecut în urmă cu ceva săptămâni, în care și-a dus acasă spioni și și-a trimis în străinătate opoziția, pentru a putea susține apoi în fața rușilor că americanii i-au cerut pentru că lucrau pentru ei.
Sigur că nimeni nu-i poate învinui pe acești oameni că au fost de acord să plece. Mă îndoiesc și de faptul că i-ar fi întrebat cineva dacă vor sau nu să plece.
De altfel, unii au spus că n-au vrut să plece, n-ar fi vrut să fie parte a acestui schimb.
Regimul Putin s-a priceput să-și exporte în Occident toată opoziție autentică și a scăpat și de un anumit tip de supraveghere, ceea ce va face soarta deținuților politici rămași Rusia și mai grea, pentru că există impresia că cine merita să fie evacuat a fost evacuat, deși toată lumea spune că mai sunt încă foarte mulți deținuți politici.
Această evacuare a opoziției rusești în Occident nu a atras după sine o creștere a intensității critice a cercurilor ruse de opoziție din emigrație împotriva războiului. Toți acești oameni, fie că vorbim despre Ilia Iașin sau despre Kara Murza, deocamdată au evitat să se exprime.
Sper că o va face mai multă consistență. Ilia Iașin e destul de reținut în privința criticii acestui război, numindu-l o tragedie a ambelor națiuni.
O fi pentru națiunea rusă o tragedie, dar în sens indirect, pe termen lung, în momentul de față, cu adevărat, războiul este tragedie doar pentru Ucraina și, de aceea, nu cred că există un lider de opoziție în Rusia capabil să exploateze o stare de nemulțumire, chiar dacă aceasta ar exista. Însă, pe de altă parte, trebuie să admitem că natura nu suportă vid. Lucrurile pot să se schimbe în viitorul apropiat.
Așadar, Ucraina a făcut ca războiul să iasă dintr-un status quo care deja era menținut de ceva vreme. S-a întâmplat asta într-un context în care Occidentul slăbea cumva sprijinul pentru Ucraina. Germania anunțase deja că va reduce acest sprijin. A reușit Ucraina cu acest gest să modifice și raportarea Vestului la război și să crească sprijinul pentru ea? Cum poate ajuta Occidentul concret Ucraina în acest nou context al războiului?
În momentul de față iarăși este foarte devreme, pentru că și Occidentul așteaptă rezultatele acestei ofensive. Ucrainenii, în anumită măsură, sunt pe cont propriu în această ofensivă.
Dacă vor câștiga, va fi meritul lor și al Occidentului care i-a susținut cu arme, dacă vor pierde, va fi exclusiv vina lor.
Occidentul, generic numit așa, are propriile probleme politice și așteaptă să vadă dacă ofensiva în curs slăbește presiunea din sud-est.
Din punctul meu de vedere și judecând după tradiția manierei în care duc rușii războaiele, eu nu cred că vom asista la o slăbire sensibilă, hotărâtoare a presiunii militare din sud-estul Ucrainei, pentru că Rusia pune problema retragerii în termeni teritoriali.
Din acest punct de vedere, eu nu sunt foarte optimist, dar, repet, cel mai rău lucru care se poate întâmpla acum este ca Ucraina să-și oprească ofensiva. Această ofensivă cred că trebuie dusă până acolo încât să atingă niște obiective politice și militare, care să atragă după sine amestecul politic și al Occidentului și în egală măsură să afecteze interesele Kremlinului.
Iar acest lucru nu poate fi decât o centrală nucleară, ocuparea unui oraș major și așa mai departe.
Dacă Ucraina se stabilizează și își așază pozițiile în teritoriu deja cucerit și se așază în spatele râului Seim, lucrurile nu se vor schimba fundamental.
Dacă această ofensivă va continua, atunci va exista o șansă și pentru dezorganizarea dispozitivului militar din sud-est și pentru o mai mare implicare politică și militară a Occidentului.
Cert este că Ucraina a făcut acum singurul lucru semnificativ pe care îl putea face, iar acest lucru comportă o serie de riscuri. Însă trebuie să spunem foarte clar că Ucraina nu avea de ales. Ori făcea acest lucru, ori în scurtă vreme era nevoită să fie de acord cu ceea ce Putin numește condițiile lui de pace.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech