Operațiunea Kursk, cum a fost denumită în spațiul public, este o inițiativă a Forțelor Armate ale Ucrainei, unităților de luptă ale rușilor, georgienilor, cecenilor care luptă în Ucraina sub comanda Directoratului de Informații al Ministerului Apărării din Ucraina (GUR).
Această inițiativă a început în dimineața zilei de 6 august și continuă până în acest moment.
Obiectivele statuate de comandamentul militar al ucrainenilor nu ne sunt cunoscute. Tăcerea operațională manifestată de forțele ucrainene este un semn distinct față de celelalte operațiuni din trecut cum ar fi contraofensiva din Herson, contraofensiva Kiev sau raidurile pe teritoriul Rusiei în regiunea Belgorod din 2023 și 2024.
Până în acest moment, nu avem nicio asumare a acestei operațiuni, cu subiect și predicat din partea autorităților ucrainene. Avem parte de insinuări din partea președintelui Zelenski, pe care le putem traduce foarte ușor într-o asumare, însă este la latitudinea noastră, a publicului, să operăm această decodificare a mesajelor oficiale venite din partea Ucrainei.
Datorită acestui context, analizele celor interesați de subiect sunt făcute în baza informațiilor venite de la surse rusești. Aproape nicio informație nu a venit din partea ucrainenilor – cu câteva excepții, în aceste șase zile de la începutul operațiunii.
Astfel, aceste informații trebuie coroborate, puse cap la cap, validate nu doar din trei surse, ci din mai multe, supuse testului timpului și abia apoi expuse public, dar și atunci, cu o atenționare privind posibila lipsă de veridicitate a lor.
Chiar dacă nu se cunosc obiectivele inițiale, modul în care s-a desfășurat incursiunea până acum ne poate oferi îndeajuns „material” din care să extragem câteva concluzii preliminare cu privire la ceea ce s-a reușit până acum.
Cele mai importante ar fi:
1. Schimbarea narativei internaționale cu privire la războiul din Ucraina
Până în 6 august, de aproape 10 luni, Rusia a fost în ofensivă, având inițiativa militară pe front și reluând inclusiv inițiativa în spațiul informatic. Acest spațiu informatic și controlul fluxului de idei, speranțe și crezuri este important, mai ales în formarea opiniilor publicului din Vest, din Rusia și din Ucraina.
Toate aceste trei populații sunt importante în luarea deciziilor cu privire la război. Vestul (printre care ne numărăm și noi) este esențial pentru susținerea Ucrainei și astfel pentru rezistența sa, opinia din Rusia este importantă pentru stabilitatea politică și militară din Federație – care la rându-i este esențială pentru modul în care armata rusă se poate desfășura, iar publicul din Ucraina este important pentru efortul de război și rezistența națiunii în fața agresiunii ruse.
Răspunsul Vestului a fost observat prin anunțul Statelor Unite de a trimite un nou pachet de ajutor militar pentru Ucraina, chiar în ziua a 3-a a operațiunii, iar ministrul german al Apărării, întrebat fiind cum comentează că „blindatele [panzerele] germane au intrat din nou într-o bătălie la Kursk”, a răspuns cu „echipamentele donate de Germania sunt ale Ucrainei și le poate folosi cum consideră mai bine”.
Întreruperea narativei „Rusia va câștiga, indiferent de câți oameni va pierde, nu vedeți că în fiecare zi înaintează câte un pic, câte un pic?” este de o importanță pe care cu greu o pot supraestima.
Vorbind personal cu câțiva dintre militarii ucraineni aflați pe front în aceste zile despre impactul acestei operațiuni, mi-au declarat la unison că are un impact asupra moralului lor, citez „Chiar dacă nu putem sta toată ziua pe Telegram să vedem ce se întâmplă, pentru că avem destule de făcut și noi, parcă avem altă energie în corp”.
Importanța moralului unei armate a fost de multe ori evidențiată de teoreticieni și practicanți în arta războiului. De la Napoleon, la von Clausewitz, la generalul american George Marshall, toți susțin că moralul unei armate este de o importanță capitală pentru coeziunea și atingerea obiectivelor.
Operațiunea Kursk a adus un plus uriaș pentru moralul trupelor ucrainene.
În același timp a adus un plus de moral în rândurile populației din Ucraina, aceasta fiind din ce în ce mai deziluzionată, obosită și fragmentată în ultima perioadă, după cum arătau câteva studii sociologice de la Kiev.
Operațiunea Kursk a reușit să rezolve temporar și cel puțin o parte din aceste probleme. Criticile care erau din ce în ce mai multe la adresa şefului de Stat Major, generalul Sîrskîi, au încetat subit acum câteva zile și cel mai probabil populația Ucrainei susține operațiunea.
2. Panică și haos decizional în Rusia
De partea cealaltă, în Rusia lucrurile stau exact pe dos. Panica generată de informațiile oferite de către bloggerii militari ruși în primele zile pe Telegram s-a extins ca un incendiu de pădure în toate ramurile sociale.
Vladimir Putin a convocat o ședință de urgență a Comitetului de Securitate al Rusiei (un fel de CSAT), iar trăirile de pe fața președintelui puteau fi ușor traduse ca fiind expresii ale furiei, deznădejdii, incoerenței. Șeful Armatei de la Moscova, spun surse rusești, Valeri Gherasimov, și-a pierdut chiar ieri comanda operațiunilor militare de apărare din Kursk.
Vom vedea cât de mult va fi afectată stabilitatea politică de la Kremlin. Estimez că destul de puțin, însă nu este bine nici să subestimăm capacitatea elitei ruse de a-și devora liderii într-un moment de slăbiciune.
În zona decizională militară se raportează de către sursele rusești informații care par aproape incredibile. Birocrația din sistem și competiția neloială dintre diferitele ramuri ale instituțiilor de forță din Rusia duc la situații ca cea în care un convoi militar plecat din orașul Kursk spre front a fost oprit de Poliția Militară rusă pentru a-i fi verificate actele.
Lipsa de coeziune în comunicare și decizii poate fi un indicator al unor probleme la vârf.
Citeşte integral analiza lui Radu Hossu a Operațiunii Kursk – incursiunea Ucrainei în Rusia pe CentrulPolitic.ro