Ați auzit de ,,Ofensiva Tet’’, una dintre cele mai importante operațiuni din războiul din Vietnam? Aceasta va rămâne în istorie ca o mare înfrângere militară a nord-vietnamezilor comuniști și aliaților lor din gherilele VietCong în fața americanilor și a sud-vietnamezilor (pe teritoriul cărora se desfășura), cu pierderi care au depășit 100.000 de oameni.
Cu toate că au pierdut militar, nord-vietnamezii au obținut, de fapt, o mare victorie politică.
Forțele antiamericane au putut dovedi…pur și simplu că pot. Că pot genera haos, că Vietnamul de Sud nu va fi niciodată sigur și că americanii trebuie să caute negocieri.
Ceea ce s-a și întâmplat, un proces lung care a dus apoi la retragerea americanilor și ulterior la victoria finală a nord-vietnamezilor.
Așa că, dacă ne întrebăm care e scopul ofensivei ucrainene în regiunea Kursk, care a intrat deja în a patra zi în momentul scrierii acestui text și care are prezență pe sute de kilometri pătrați, trebuie să pornim de la premisa că e un puternic instrument politic de poziționare strategică pentru mutările de final ale războiului.
Asta nu înseamnă că acest final este iminent, poate dura ani buni, însă Ucraina a demonstrat că are capacitatea de a puncta și de a ieși din blocajul strategic în care este de la victoriile pe care le-a obținut în toamna lui 2022 până acum.
Este foarte posibil ca Ucraina, cu mult mai puțini oameni și armament decât Rusia, să nu poate ține pe termen lung teritoriul rusesc ocupat. Dar nu ăsta e principalul obiectiv.
Pe scurt, șirul realităților militare și politice:
- În teatrul de război din estul Ucrainei, trupele guvernului de la Kiev sunt puternic încercate. Armata rusă avansează continuu în 2024, cu mențiunea că avansul total e de doar câteva sute de kilometri pătrați, adică o bucată dintr-un județ din România. Un kilometru aici, 500 de metri acolo, 4 kilometri dincolo. Poate 2 kilometri pierduți în fața ucrainenilor din când în când, dar progres per total. În ciuda pierderilor grele rusești, acest avans continuă și Ucraina riscă să piardă câteva orașe din est în viitorul apropiat. Situația nu e dramatică, dar nici bună pentru că transmitea mesajul ,,Ucraina nu poate câștiga, e blocată’’.
2. Ucraina, deși se apără bine, nu are capacitatea pentru o contraofensivă majoră în acest moment. De ce? Din mai multe cauze. Principala este însă întârzierea lungă a ajutorului militar american de către republicanii lui Trump în Congres, care au dat timp Rusiei să fortifice pozițiile de apărare, să recruteze sute de mii de oameni și să-i doteze.
3. Povestea despre forța de contraofensivă a Ucrainei nu se oprește însă aici. Ajutorul american și occidental a reînceput să curgă consistent. Experții militari estimează că în 2025 Ucraina va fi suficient de dotată și cu destule trupe bine pregătite pentru a lansa o ofensivă majoră.
4. Până atunci Ucraina are însă în față ceva ce i-ar putea distruge orice șansă de victorie. Vorbim despre posibilitatea ca Donald Trump să redevină președintele Americii la alegerile din finalul acestui an. Trump nu e un prieten al Ucrainei. Îl admiră pe Putin, pe care l-a numit un ,,geniu’’ când a rupt așa-zisele republici Donețk și Lugansk de Ucraina, cu câteva zile înainte ca acesta să declanșeze invazia din 2022. Republicanul a fost suspendat pentru că a încercat să-l șantajeze pe Zelenski cu blocarea unui ajutor de un miliard, dacă nu-i face dosar fiului lui Joe Biden. Toată atitudinea lui și a oamenilor lui a fost de blocare a sprijinului pentru Ucraina și toate semnalele că va forța Ucraina să facă pace cedând teritoriile pe care le ocupă acum Rusia. Nu în ultimul rând, pentru că Trump nu crede că Ucraina mai poate câștiga. Asta adăugat la mulți lideri din Europa care nu cred nici ei că Ucraina mai poate întoarce situația și sunt deja obosiți de război.
5. În aceste condiții, președintele ucrainean Zelenski a avut de făcut o alegere dificilă. Să continue să meargă pe aceleași coordonate în care Ucraina e presată puternic de armata rusă în estul țării, pierzând teritoriu treptat, puțin câte puțin, dar fără riscul iminent al unei prăbușiri, sau să facă ACUM o acțiune riscantă cu care să echilibreze situația strategică printr-o mișcare cu implicații ÎN PRIMUL RÂND POLITICE. Sigur că e greu de crezut că ucrainenii pot păstra teritoriul rusesc pentru mult timp, dar faptul că pot da o asemenea lovitură e un succes.
6. Implicațiile politice sunt astea: Regimul Putin e subminat și pus într-o situație jenantă, pentru că nu poate asigura protecția propriilor cetățeni, dar mai ales pentru că i se arată că există consecințe pentru ce face. Și că treaba asta poate fi repetată. Că Rusia poate fi ținută și ea într-o stare de insecuritate continuă. În același timp, i se arată Occidentului, mai ales lui Trump, că Ucraina poate lovi și poate lovi dur. Și mai ales că sfârșitul războiului e și decizia Ucrainei. Mai greu să forțezi la pace o țară care poate ocupa și ea teritorii ale agresorului.
7. Există și implicații tactice ale manevrei ucrainene. În primul rând, rușii sunt forțați să ia trupe din alte părți, mai ales din estul Ucrainei, pentru a acoperi breșa creată. În al doilea, Ucraina poate acum distruge linia de cale ferată cu care Rusia aprovizionează trupele din regiunea ucraineană Harkov. Nu în ultimul rând, subminarea moralului rușilor de rând e un obiectiv major al războiului.
8. Există, desigur, riscuri. Alocarea unui număr consistent de trupe (minimum 2.000, probabil mai mult) bine pregătite înseamnă și riscul ca rușii să profite în estul Ucrainei și să avanseze consistent. Mai înseamnă și riscul pierderii unui mare număr de oameni, dar și de echipamente. Vom vedea dacă acest risc a meritat.
9. Cu cât ține acest teritoriu rusesc mai mult și cu cât provoacă mai multe pierderi Rusiei, cu atât Ucraina punctează pe marea tablă de șah pe care se vor decide într-un final condițiile păcii.
În concluzie, probabil că ucrainenii nu pot ține teritoriul pe termen lung sau mediu, dar obiectivul a fost deja atins. O masivă lovitură politică dată Rusiei. Una care repoziționează Ucraina dintr-o victimă care pierde încet și riscă să fie forțată să accepte o pace dezavantajoasă într-un jucător care are resursele și îndrăzneala să-și lovească dur adversarul.