În mijlocul crizei politice și militare provocate de incursiunea ucrainenilor în regiunea Kursk, Putin face o vizită oficială în Azerbaidjan, unde se întâlnește cu Ilham Aliev, președintele țării.
Pentru cineva care a trecut prin criza provocată de mișcările de stradă din decembrie 1989 e greu să nu compare călătoria liderului rus cu vizita lui Nicolae Ceaușescu în Iran, care a avut loc cu câteva zile înainte de prăbușirea regimului.
Cele două evenimente se aseamănă doar prin contextul tensionat din țările respective la momentul în care au avut loc, dar asta nu înseamnă că efectele vor fi aceleași.
Situația de la Moscova e complicată, iar regimul lui Putin trece printr-o criză fără precedent.
„Lucrând cu o echipă atât de largă va exista posibilitatea de conturare a pașilor pentru viitorul apropiat, dar și pe termen mai lung; acum am reușit să <…> trecem printr-o serie întreagă de probleme absolut prioritare…”, a declarat Vladimir Putin, citat de presa din Rusia.
Liderul rus s-a deplasat la Baku, însoțit de o numeroasă delegație printre care se află directorii de la Rosneft și Gazprom, Igor Secin și Alexei Miller. Scopul vizibil al deplasării ar fi găsirea unor soluții economice pentru criza din Rusia, indusă de sancțiuni.
Un eveniment de vacanță
Ilham Aliev este un lider care, în ultimii ani, mai ales de la momentul în care Putin a decis să invadeze Ucraina, s-a apropiat mult de Uniunea Europeană, Azerbaidjan fiind un important exportator de gaze naturale și petrol care a suplinit într-o bună măsură ieșirea Rusiei de pe piețele occidentale de energie.
În septembrie 2023, forțele militare din Azerbaidjan preiau controlul regiunii Nagorno-Karabakh, îndelung disputată cu Armenia. Acolo, trupele ruse jucau rolul de arbitru între cele două state, Moscova profitând de tensiunile etnice și religioase din regiune pentru a le controla.
Vizita lui Putin la Baku este o mișcare diplomatică, prin care vrea să transmită întregii lumi că are încă susținere și controlează situația dificilă din Rusia.
Întâlnirile au loc la reședința de vară a lui Aliev, din localitatea Zagulba, pe malul Mării Caspice, acest lucru arată o oarecare lipsă de formalism din partea președintelui din Azerbaidjan, care transmite că vizita lui Putin e o activitate de vacanță, deci nu extrem de importantă.
Aliev nu l-a întâmpinat pe Putin la aeroport, unde acesta a ajuns în data de 18 august, seara, iar primele discuții au avut loc abia a doua zi, luni, 19 august, conform relatărilor presei din Rusia.
Negocierile de la Doha, amânate
Din tot baletul diplomatic reiese că întâlnirea are loc la solicitarea lui Vladimir Putin, iar Aliev și-a proiectat o poziție destul de distantă față de liderul rus, cel mai probabil nedorind să-și strice relațiile cu Occidentul.
Dar sosirea lui Putin la Baku mai înseamnă și faptul că Aliev și reprezentanții acestuia vor transmite rușilor mesaje care vin dinspre cancelariile europene și, foarte posibil, din SUA.
Rusia și Ucraina ar fi urmat să trimită delegații la Doha, Qatar, în această lună, pentru un prim contact în ce privește negocieri diplomatice, a anunțat cotidianul Washington Post.
Întâlnirea a fost amânată, pentru că partea rusă s-a retras, după ce forțele ucrainene au început ofensiva din Kursk.
Surse diplomatice din Doha au declarat pentru cotidianul american că reprezentanții Moscovei au cerut timp suplimentar, din cauza noii situații create pe front, dar nu au anulat întâlnirea.
Obiectivul discuțiilor, conform relatării jurnaliștilor de la Washington Post, ar fi fost realizarea unei înțelegeri pentru ca forțele militare din Rusia și Ucraina să nu-și mai bombardeze infrastructura energetică, dar nimeni nu știe ce mandat aveau delegațiile și în ce direcție o puteau lua negocierile.
Credibilitatea lui Putin tinde către zero
Vizita lui Putin la Baku, în timp ce ucrainenii au trecut granița, arată o hotărâre a liderului rus de a găsi o cale pentru a încheia războiul.
În ultimele luni a dat o serie de semnale pentru acest lucru, dar credibilitatea lui tinde către zero în Occident, iar ucrainenii nu vor să-i accepte condițiile prin care Rusia să păstreze teritoriile cucerite.
În data de 1 august 2024, SUA și Rusia au desfășurat cel mai amplu și complicat schimb de prizonieri de la începutul invaziei din Ucraina, înțelegere pentru care a fost nevoie de o negociere care a durat șase luni.
În această discuție au fost implicate, pe lângă SUA, cel puțin trei state din Uniunea Europeană, e vorba de Polonia, Slovenia, Germania, dar și Norvegia, care aveau deținuții ceruți de Putin în custodie sau închisoare, pe teritoriile lor.
Pentru desfășurarea unor astfel de negocieri complicate, care implică mai multe state, s-au creat canale de comunicare puternice, pe care se transmiteau mesaje frecvent și regulat.
E clar că obiectivul lui Putin în acest schimb, pe lângă eliberarea unor spioni și ucigași plătiți, aflați în slujba Kremlinului, a urmărit o reluare a discuțiilor cu statele occidentale. Acest lucru sugerează intenția lui de a găsi o cale pentru înghețarea conflictului.
Intrarea trupelor ucrainene în Kursk l-a luat prin surprindere, considerând-o o lovitură sub centură, în timp ce Volodimir Zelenski a declarat limpede că atacul reprezintă un efort militar pentru a avea un cuvânt de spus la masa unor eventuale negocieri.
Faptul că Putin s-a dus la Baku și nu a îngropat definitiv posibilitatea trimiterii unei echipe de diplomați la Doha arată că liderul de la Kremlin a ajuns în punctul în care e gata să facă primele concesii pentru ajungerea la un armistițiu.
De asemenea, Narendra Modi, prim-ministrul Indiei, va ajunge vineri la Kiev, unde se va întâlni cu Volodimir Zelenski.
Modi n-a condamnat niciodată invadarea Ucrainei de către Rusia și a avut, de-a lungul timpului, discuții atât cu Putin, cât și cu președintele Ucrainei.
E de așteptat ca liderul Indiei să vină cu un mesaj din partea Kremlinului, vizita făcând cel mai probabil parte din același carusel diplomatic lansat de Putin pentru a găsi o cale spre armistițiu.
Problema, în acest moment, e cât de mult e dispus liderul rus să dea înapoi și ce compromisuri sunt dispuși ucrainenii să facă, acum, după ce au preluat din nou inițiativa militară pe front.