Ședințele pe care le convoacă Putin, cel puțin până acum, nu au niciun efect pe front. Forțele ucrainene, la două săptămâni de la intrarea în Rusia, continuă să avanseze, să cucerească localități, să distrugă poduri și să ia sute de prizonieri.
În aceste zile, Aleksandr Lukașenko, președintele Belarus, cel mai apropiat aliat al lui Putin, e foarte agitat.
I-a transmis liderului rus că ar fi bine să înceapă negocieri de pace, apoi, a anunțat că transferă tancuri la graniță, avertizând Ucraina să nu încerce să intre în țară. După aceea, a anunțat că s-ar putea să nu mai candideze pentru un nou mandat.
„Am început deja să o spun public. Trebuie să începeți să vă obișnuiți cu faptul că veți avea pe altcineva în postul de președinte. Nu spun că voi pleca mâine sau poimâine… Ei bine, se va întâmpla la un moment dat. Trebuie să vă obișnuiți cu faptul că nu sunt etern. Nimeni nu este”, a declarat într-un interviu din data de 18 august, oferit agenției oficiale de știri din Belarus.
În atitudinea fluctuantă a lui Lukașenko se oglindește, în realitate, destinul lui Putin, iar declarațiile liderului de la Minsk indică faptul că la Moscova situația nu e deloc clară.
Aliații lui Putin au coșmaruri
Referirile lui Lukașenko la o posibilă retragere au ca scop o încercare străvezie de a-și liniști propria populație.
Marea teamă a președintelui belarus este să nu înceapă o nouă mișcare a populației care să-i răstoarne regimul politic.
Faptul că-și anunță plecarea e o încercare străvezie de a câștiga timp.
Lukașenko știe că, în cazul unei eventuale revolte, Putin nu mai are puterea să-l salveze cum a făcut-o în urmă cu trei ani.
Situația s-a schimbat radical, iar prezența trupelor ucrainene în Rusia generează coșmaruri tuturor aliaților lui Putin, inclusiv regimurilor politice din Iran, China și Coreea de Nord.
Nu trebuie să uităm cum liderii occidentali au închis ochii ani de zile la încălcarea drepturilor omului și a principiilor democratice în Rusia. Ei au fost prieteni cu Putin. L-au privit în ochi și au putut - după cum a spus fostul președinte al SUA George W. Bush - <să-i simtă sufletul>. L-au invitat la reuniuni de nivel înalt, conferind regimului său credibilitate internațională
Vladimir Kara-Murza, disident rus, fost deținut politic
Vreme de două săptămâni a fost liniște, apropiații lui Putin așteptau ca acesta să trimită trupe și să împrăștie rapid forțele de incursiune ucrainene.
Dar nu s-a întâmplat, iar scâncetele lui Lukașenko arată că situația la Kremlin e tot mai gravă și volatilă.
„Schimbările din Rusia survin… brusc și neașteptat, la fel ca în 1905 și 1917, cele două revoluții ruse sau 1991, momentul dizolvării Uniunii Sovietice. Trebuie să ne gândim azi la ziua de mâine. Regimul lui Putin nu este etern și, odată ce se încheie, este important ca democrația și o economie liberă să fie restaurate. Rusia trebuie să fie reintegrată în structurile europene și în comunitatea internațională”, a declarat Vladimir Kara-Murza, un disident rus, eliberat din închisoare în urma schimbului de prizonieri din urmă cu două săptămâni.
Fără apărare
Ceea ce i-a șocat pe mulți experți militari, dar și pe aliații lui Putin a fost faptul că președintele rus nu a reușit să încropească nicio strategie de apărare a propriului teritoriu.
A refuzat și refuză încă să aducă trupe experimentate din regiunea Donețk, acolo unde forțele Kremlinului au inițiativa, dar nici nu are la dispoziție altele care să facă față atacului ucrainean.
I-a luat comanda defensivei din Kursk lui Gherasimov, șeful armatei, a trecut-o la FSB, iar între spioni și militari se observă o tensiune extremă ce are ca rezultat aruncarea în luptă a unor recruți neinstruiți care se predau în masă.
Oamenii spun că un alt motiv pentru care Putin nu vrea să spună că Rusia e în război are legătură cu anunțarea unei noi mobilizări, cum a fost cea din septembrie 2022, și încă un milion de tineri ar putea emigra. Elitele din Moscova și Sankt Petersburg ar putea reacționa
Anders Aslund, economist și scriitor
Cu fiecare zi care trece, se conturează tot mai clar faptul că generalul Sîrski, comandantul armatei ucrainene, a plănuit operațiunea îndelung, că a avut informații bune și a folosit trupe de elită pentru a lovi Rusia în cel mai slab punct.
Ucrainenii nu sunt în impas, ci în fiecare zi mai ating un obiectiv militar, mai înaintează pe front în direcții surprinzătoare pentru un adversar care nu reușește să se apere.
„Aproximativ o duzină de generali și înalți funcționari din domeniul apărării au fost arestați de FSB pentru corupție, dar corupția nu este o infracțiune în Rusia, ci o cerință. Acest lucru indică faptul că întreaga conducere militară a fost eliminată, chiar dacă Șoigu și Gerasimov au fost păstrați formal în funcții”, a scris Anders Aslund, economist, autor al cărții „Rusia și capitalismul de cumetrie”.
Efecte la Moscova
„Pentru a înrăutăți lucrurile, Putin l-a numit pe fostul său bodyguard Alexei Diumin la comanda FSB în regiunea Kursk. Punerea unui ofițer al forțelor speciale la conducerea trupelor FSB a creat confuzie și tensiuni. Trupe FSB din Kursk s-au predat, fluturând steaguri albe”, a mai explicat Anders Aslund.
Relatările jurnaliștilor ucraineni și occidentali din interiorul Rusiei, blindatele Kievului care treceau nestingherite granița și faptul că locuitorii se simt mai protejați de ocupanți decât de militarii Kremlinului au creat un tablou greu de imaginat în urmă cu doi ani și jumătate, atunci când Putin a declanșat invazia.
Această slăbiciune manifestată de Rusia are deja efecte asupra regimului politic de la Moscova, iar zbaterile lui Lukașenko din acest zile arată că situația se agravează.
E imposibil de prevăzut când va avea loc o schimbare majoră în Rusia, dar ea plutește în aer și se poate produce în orice moment.