Cu Călin Georgescu în afara cursei prezidențiale, pe culoarul extremist aleargă și Victor Ponta, un fel de punct de contact între tabăra “pro-europeană” și cealaltă, între aceste două curente, care fiecare se definește într-o altă paradigmă: una este extremist-fascistă și cealaltă mai moderată – asta nu înseamnă că n-are „niște dimensiuni conservatoare înspăimântătoare”.
Constituția din 1991, cu modificarea din 2003, a ajuns la capăt. Trebuie schimbate Constituția și tot cadrul instituțional, pentru că toată lumea e nefericită cu asta, și cei care vor un președinte puternic, și cei care vor un președinte slab, și cei care vor un regim parlamentar, și cei care vor un regim prezidențial.
E primul lucru care ar trebui făcut după alegeri, crede profesorul de științe politice Andrei Țăranu, în interviul acordat spotmedia.ro.
Domnule profesor Andrei Țăranu, am văzut cu toții deja decizia BEC. Aș vrea să începem de aici. A fost potrivit să ia BEC decizia, să degreveze puțin Curtea Constituțională, pentru că am văzut că judecătorii Curții erau cumva sub atac, vizați și de Elon Musk?
Eu am fost probabil printre cei foarte puțini care au cerut și au spus că Biroul Electoral Central are datoria să controleze și în fond, nu doar pe formă.
Majoritatea presei a spus că jurisdicția Biroului Electoral Central este exclusiv asupra formei. De altfel, și domnul Zegrean a fost de aceeași părere. În mod paradoxal, domnul Tudorel Toader, care avea acum mulți ani ceva cu noi doi, de data asta era mai degrabă în asentimentul nostru.
Din acest punct de vedere, mie mi s-a părut o decizie potrivită, un lucru pozitiv. Rar se întâmplă ca decizia să fie clară, inteligibilă pentru noi, profanii în limbaj juridic și să explice foarte clar de ce s-a luat această decizie.
Biroul Electoral Central a intrat într-o nouă jurisprudență, adică Curtea Constituțională, care este totdeauna izvor de drept, a construit o nouă jurisprudență de pe 6 decembrie, în care a spus că un candidat la președinție trebuie să sprijine și să apere democrația.
Și ăsta este fondul problemei. Și dacă se dovedește că un candidat, prin manifestări, acțiuni, declarații, nu sprijină democrația, nu i se poate permite candidatura. Și atunci, repet, din punctul meu de vedere, decizia Biroului Electoral Central a fost foarte bună.
Ceea ce se poate reproșa însă este că, așa cum se întâmplă cu foarte multe instituții din România, nu are un purtător de cuvânt potrivit. Adică, imediat ce a apărut declarația semnată de cei 10, ar fi trebuit să iasă și purtătorul de cuvânt, să facă o traducere, o explicație care să fie oficială.
Nici domnul Bolojan nu are purtător de cuvânt. Nu mai spun de Klaus Iohannis, care nu a mai avut deloc purtător de cuvânt în cel de-al doilea mandat. Nici prim-ministrul nu știu să aibă în clipa de față un purtător de cuvânt.
La Guvern există un purtător de cuvânt. Dar comunică foarte puțin în calitatea de purtător de cuvânt.
Atunci, cu atât mai mult. Purtătorul de cuvânt ar trebui să fie prezent. Să fie cum era matricula când eram noi mici, pusă pe haine.
El să fie permanent cu prim-ministrul și cu ceilalți demnitari. Bref, în esență, nu s-a comunicat suficient cu cetățenii pe o decizie corectă din punctul meu de vedere.
Întrebarea pe care ne-o punem cu toții este ce se întâmplă cu electoratul lui Călin Georgescu, pentru că el rămâne în continuare, către cine va merge? Nu e atât de simplu, știm, nu se mută voturile aritmetic, cu sacii, de la unul la celălalt. Dar cine e pe acest culoar?
Așa după cum am eu senzația, probabil domnul Simion va fi împins să candideze pentru AUR și să preia o parte din electoratul lui Călin Georgescu, deși, la fel cum s-a întâmplat cu domnul Ciolacu, presiunea vine de jos în sus.
Adică nu domnul Simion își dorește să candideze. A mai candidat o dată și imediat după ce a candidat Claudiu Târziu și alții au spus “nu facem și noi un fel de audit pe campania asta electorală? Nu ne întrebăm de ce nu a ajuns în turul doi?”
Nu toți cei care votează AUR sunt neapărat foarte fascinați de Călin Georgescu. S-a lipit el de Călin Georgescu în speranța că se salvează. Acum probabil că va fi forțat să continue această linie, iar dacă nu va câștiga alegerile prezidențiale sau nu va intra în turul doi, va fi pur și simplu decapitate. Și domnul George Simion, dincolo de nivelul său cultural, nu este o persoană lipsită de inteligență sau de inteligență politică și își dă seama că acum joacă o carte foarte periculoasă pentru sine și pentru grupul din preajma domniei sale.
Pe de altă parte, îl avem pe Victor Ponta, care este un fel de punct de contact între tabăra “pro-europeană”, deşi mie nu-mi place cuvântul ăsta, că noi suntem în Uniunea Europeană, și cealaltă, între aceste două curente, care fiecare se definește într-o altă paradigmă, una este extremist-fascistă și cealaltă este mai moderată - asta nu înseamnă că n-are niște dimensiuni conservatoare înspăimântătoare.
Domnul Ponta probabil că va dori să preia și va prelua fără discuții o parte din electoratul lui Călin Georgescu, acea parte care venea dinspre PSD și probabil și o parte din electoratul AUR, cea care nu-l votează pe Georgescu și nu-l va vota pe Simion din diverse motive.
De partea cealaltă avem și mai mare încurcătura, că pe de o parte o avem pe doamna Lasconi, care se agață disperată de această candidatură, care în final va face rău tuturor, și domniei sale pentru că va pierde alegerile și tuturor celorlalți candidați care ar fi putut beneficia în turul I de un boost care să vină de la USR. Probabil va fi chiar mai puțin decât cel din primul tur din 2024.
Îl avem și l-aș lua pe Crin Antonescu, care vine teoretic cu un potențial foarte mare, dar aș sublinia, teoretic. Teoretic, vine cu electoratul PNL, PSD, UDMR și al minorităților. Deci, dacă ar fi așa, el ar trebui să ia vreo aproape 50 și ceva de procente, cât sunt voturile în Parlament.
Dar o parte din electoratul PNL-ului, semnificativă, nu va vota cu domnul Crin Antonescu, vorbim despre acel electorat care vine dinspre Partidul Democrat Liberal, care vine din Transilvania și care își aduce aminte sau îi este la nesfârșit readus aminte momentul 2012.
Apoi, o parte din PSD, din punctul meu de vedere, mai mică, nu va vota cu el. Voturile din PSD vor fi mai multe decât cele din PNL: m-am uitat la voturile pentru domnul Ciolacu și pentru Parlament, că n-am avut decât un tur și alegerile parlamentare, domnul Ciolacu a luat în jur de 22% și partidul a luat 27%, deci pierderea a fost mică, a fost de 5%, dar electoratul ăsta rămâne, să spunem, în același tip de presiune politică.
Încă o dată, sunt niște teorii, pentru că nu avem niciun sondaj și niciun calcul și nici nu știm până la urmă, de fapt, cine candidează cu adevărat.
Singurele voturi pe care le Antonescu se bazează sunt cele de la UDMR 5, 6% sunt sigure.
Nicușor Dan. Îl cotați cu șanse?
Îl avem pe Nicușor Dan, care în toate analizele probabil va intra în turul doi. Vom vedea în campanie ce și cum se va întâmpla, dar Nicușor, alături de Ponta, are mari șanse să intre în turul al doilea.
Nu-mi dau seama care va fi potențialul lui George Simion. Acum n-o să mai dea PSD-ul niciun vot la AUR, deci oricâte voturi va lua vor fi minus cele ale PSD-ului.
Deci Nicușor vine pe această linie, el are un electorat cvasi-stabil, este electoratul care a aparținut la un moment dat PNL-ului, o parte bună din USR-ul originar, cel din 2016 , și în parte mică dezamăgiții de politica românească.
Oricum nivelul educațional, cultural este foarte important. Plus că Nicușor are mari șanse să fie votat și de persoane tinere, care de obicei ar fi votat stânga.
Care dintre aceștia ar conveni cel mai mult Statelor Unite sau noii administrații americane, pentru că vedem că au început să aibă preferințe și americanii, nu-i așa? Care ar conveni mai mult sau nu mai contează după alegeri?
Nu cred că va conta foarte mult după alegeri.
E foarte interesant că lor le-ar conveni unul care să fie “suveranist”. Deci probabil că le-ar conveni cel mai mult unul ca Ponta, care să aibă cărți, să predea la chei Roșia Montană, după bunul stil în schizofrenia aceea, când ca prim-ministru vota pentru și ca deputat împotrivă, știți prea bine. Deci probabil actualei administrații americane i-ar conveni un asemenea președinte.
Dar întrebarea este nouă, belgienilor, ce ne-ar conveni.
Ajungem și la noi, dar mă uit și înspre Moscova, domnul Peskov a ieșit într-o conferință de presă și, practic, din declarația aceea aproape că se înțelege că Rusia nu va recunoaște rezultatul alegerilor de la București.
Să ne aducem aminte când în 2014, când lucrurile erau foarte complicate în Ucraina, domnul Ponta a fost singurul lider din Europa care s-a dus la deschiderea Jocurilor Olimpice, a stat foarte aproape de Putin, de Nursultan Nazarbayev, care era președinte atunci.
Din punctul ăsta de vedere, Ponta și-a pregătit, dacă vreți, punctele tari și slabe, ca politician, fără îndoială, este bun în clipa asta.
Ar putea să aibă lucruri cu care să rezoneze și într-o parte și în alta. Caracterul este mai problematic, dar după cum vedeți, ăsta este ultimul lucru care se mai caută în politică.
Îl vedeți ideolog sau mai degrabă oportunist? Adică ar fi capabil să pună bazele unui regim iliberal la București din convingere și din ideologie sau mai degrabă dintr-un calcul oportunist?
Dintr-un calcul oportunist. Nu uitați, el declară acum oarecum într-o perspectivă de campanie electorală, că a dat cele mai multe legi liberale, fiind președintele și prim-ministrul unui partid social-democrat.
Deci, dacă asta nu-i oportunism, e incredibil. Vă aduceți aminte că el însuși recunoștea că nu l-a votat pe Iliescu în 1996, deși a devenit destul de rapid emulul lui Adrian Năstase.
Evident că el are acest caracter care, repet, cel puțin în politica românească, nici nu mai știi dacă este un lucru pozitiv sau este un lucru negativ, după cum s-au mișcat lucrurile atât de repede și când atât de multe mituri s-au prăbușit practic peste noapte.
Vedeți de tot imposibilă candidatura domnului Bolojan? Sigur, dumnealui neagă o candidatură, dar nu neagă, pentru că nu și-aș dori, ci amintește mereu că așa a fost acordul. Vă așteptați la o mișcare de ultim moment? Ar mai fi posibilă?
Sâmbătă se închide taraba. Hai să fie serioși, când să aibă timp să strângă semnături și să își facă și campanie electorală și așa mai departe.
Și întrebarea foarte serioasă este dacă chiar și-ar dori domnul Bolojan să intre într-o asemenea formulă. La fel ca Georgescu, la fel ca mulți alții, nu vorbește nicio limbă străină, adică dintr-o dată vine cu un handicap masiv. La fel, nici Crin Antonescu. Nu știu dacă între timp și-a îmbunătățit franceza pe care o uitase în 2009.
Trebuie să intrăm într-o perspectivă foarte realistă, pentru că nu ne mai permitem modele idealiste.
Dar dintre cei care au cât de cât șanse, există vreunul care să acopere această nevoie de lider, pe care nu vedem numai în România, pentru că și Emanuel Macron s-a reinventat și în Canada vedem noi lideri emergenti, și Donald Tusk și-a întărit și mai mult poziția în Polonia? Ne-am întors cumva la o epocă în care liderul politic contează foarte mult.
Eu am scris despre asta din 2018. Asta este marea problemă, personificarea completă a politicii. Dacă nu este prim-ministrul sau purtătorul lui de cuvânt, noi nu știm ce se întâmplă la guvern, deși unii miniștri poate chiar fac ceva, poate sunt niște legi bune. Sau, dacă nu este șeful de partid, gata, partidul e ca și cum nu ar exista.
Asta este una dintre cele mai mari nenoroci ale democrației, pentru că personificarea puterii înseamnă de cele mai multe ori și obținerea sau încercarea de a obține putere absolută.
Cel care a construit acest model aproape până la saturație a fost Traian Băsescu. El a fost pe tot terenul, el tăia pensii, el schimba TVA-ul, el dădea legi, el făcea legea sănătății, el făcea absolut tot până când totul s-a prăbușit. Or, de la Benjamin Constant știm un lucru, că sunt puteri care sunt prea mari pentru o singură mână, fie că este puterea unui singur om, fie că este puterea gloatei. Sigur că el vorbea despre Napoleon și ce s-a întâmplat după căderea lui Napoleon.
Despre asta ar trebui să discutăm noi acum, pentru că nu-i vorba de căutarea de lideri. Problema noastră este că democrația liberală este într-o criză atât de mare, încât noi nu de lideri avem nevoie, ci de partide. Partidele politice ar trebui să se reconstruiască, să aibă inteligența să redevină niște instituții și niște organisme care să producă ceva.
Această critică a adus-o și vicepreședintele american Vance la Munchen. Democrația liberală pare că e-n impas. El a invitat sistemele democratice să-i primească la masă pe extremiști. Pare că partidele de sorginte extremistă, radicală funcționează mai bine în zilele astea.
Asta s-a întâmplat și în anii '30. Avem, din nefericire, un model ca la Giambattista Vico. Adică avem un fel de istorie-pendul. Nu avem o istorie hegeliană care se duce înspre un viitor minunat, ci timp care, iată, se reîntoarce la origini și ne întoarcem fix în momentul anilor '20-30.
Așteptarea să vină liderul, mai ales dacă este și charismatic, și să ne salveze, asta a fost una din tâmpeniile românești, imediat după 1990.
Toți au zis că trebuie să avem un lider egal cu Ion Iliescu. Am rămas cu aceeași viziune, că a fost Ceaușescu, că a venit după aceea Iliescu, săracul Constantinescu, nu a avut elan, a trebuit să vină în final Băsescu, să rupă tot și din momentul acela partidele politice, instituțiile statului, toate au ieșit într-un fel sau altul în cârje, s-au prăbușit rând pe rând în perioada lui Iohannis, care nu a avut niciodată grijă de instituții.
Și atunci aici e marea problemă. După aceste alegeri, cred că va trebui să facem un proces de curățenie instituțional-politic incredibilă. Adică nu cred că trebuie să începem cu reforme. Trebuie să începem cu schimbarea Constituției.
Dacă partidele mai sunt în stare în momentul ăsta să subziste, pur și simplu, și dacă vor rezista totuși și vor reuși să ofere un președinte, atunci, repet, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să schimbe contractul social.
E clar că contractul socio-politic al României este terminat.
Constituția din 1991, cu modificarea din 2003, a ajuns la capăt. Trebuie schimbate Constituția și tot cadrul instituțional, pentru că toată lumea e nefericită cu asta, și cei care vor un președinte puternic, și cei care vor un președinte slab, și cei care vor un regim parlamentar, și cei care vor un regim prezidențial. Fără discuții, pe bună dreptate, o definire mai clară a Curții Constituționale, o restructurare a puterilor în stat, în care aceste puteri chiar să fie semnificative.
Aceste modificări se pot face într-un context geopolitic atât de complicat sau tocmai acum se pot face, într-un sistem din ăsta care, practic, îți impune o urgență?
Da, abia acum se poate face.
Această etapă, să numim etapa Trump, se va termina în 3 - 5 ani, știm acest lucru, așa cum știm că criza pe care o provoacă Donald Trump asupra Uniunii Europene este atât de profundă, încât însăși Uniunea Europeană va trebui să se reformeze profund. Adică fie se va federaliza și va avea un grad mai înalt de statalizare, fie se va prăbuși.
Un efect benefic al nebuniei lui Putin este tocmai că va forța Uniunea Europeană să aleagă între dispariție și existență. Or, în momentul ăsta și România își poate redefini, redesena întreaga arhitectură existențială, politică în interiorul acestei simfonii care se numește sau se va numi noua Uniune Europeană.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech