Declarația prin care Elena Lasconi compară mesajul și poziționarea electorală a lui Nicușor Dan cu cele ale lui Călin Georgescu, adică două independențe salvatoare, a stârnit o furtună extrem de relevantă inclusiv prin multiplele ei paradoxuri.
Au sărit cu cele mai urâte ocări la adresa dnei Lasconi, că e proastă, că e tută, că e incompetentă, fix cei care în toamnă făceau moarte de om pe Facebook dacă cineva îndrăznea să pună sub semnul întrebării competența candidatei USR.
La vremea respectivă, consemnul era: vin rușii. Totul numai să nu vină rușii. Doar că acum exact cei mai speriați de ruși îl susțin cu același radicalism pe candidatul al cărui cel mai apropiat colaborator, șef de campanie, este un admirator asumat al lui Vladimir Putin și care derulează afaceri consistente tocmai în Belarus, zona exclusivă a Kremlinului.
„Dacă cineva încearcă într-adevăr să pedepsească poporul rus pentru că e patriot, prin deprecierea rublei, face un gest iresponsabil. Distrugerea mărcii germane în 1922 şi îndepărtarea clasei de mijloc a dus direct la Hitler. Oamenilor proşti, puţin informaţi, din zilele noastre le place să-l compare pe Putin cu Hitler (Câți asemenea proști or fi printre susținătorii prietenului dlui Păun? – n.red.).
Îi avertizez pe ei şi pe voi că, dacă reuşim să-l dăm jos pe Putin prin declanşarea unei hiper-inflaţii în Rusia, atunci vom putea să vedem cum e cu adevărat un Hitler rus. Iar un asemenea război în Europa ar putea fi orice, dar nu un lucru amuzant”, a scris Matei Păun, pe Facebook (cont acum dezactivat), la 22 decembrie 2014, după invadarea Crimeii de către Putin.
Important nu este dacă Matei Păun l-a finanțat pe Nicușor Dan, ci influența pe care admiratorul lui Putin cu afaceri în Belarus o are asupra celui care vrea să ajungă președintele României. De altfel, din ce înțeleg chiar de la Nicușor Dan, dl Păun este cel care a inspirat această candidatură.
Sau, dacă tot suntem la capitolul „aoleu, rușii!”, ar fi de menționat și episodul Pungești, din 2013, care l-a avut printre lideri pe dl Nicușor Dan, și al cărui efect a fost plecarea americanilor de la Chevron și întărirea poziției Gazprom în România.
Dar să revenim la declarația dnei Lasconi, așa cum a făcut-o, nu așa cum a fost propagată și manipulată:„Eu nu înțeleg calculul pe care l-a făcut Nicușor Dan, dacă are un calcul, și mirajul acesta al independentului seamănă foarte mult cu mirajul altui independent care vrea să ne salveze”.
Așadar, dna Lasconi nu compară două persoane, deși nici măcar nu e interzis să o faci, ci două mesaje, două poziționări electorale, care promovează același miraj: independentul salvator și, adaug eu, mesianic.
Are dreptate Elena Lasconi? Să cercetăm, cu argumente factuale!
1. Și Călin Georgescu, și Nicușor Dan se profilează candidați antisistem și împotriva partidelor politice. La lansarea site-ului de campanie, Nicușor Dan a declarat că se adresează: „mai ales oamenilor care s-au săturat de toate partidele politice. Despre asta va fi campania”.
Nicușor Dan a bătut totuși la ușile partidelor, mai întâi ale coaliției, acum ale USR, pentru susținere, și este susținut de PMP și Forța Dreptei, adică două partide pline de politicieni vechi, fix cei de care e sătulă lumea, motiv pentru care nici măcar nu au trecut pragul electoral.
Dar, bune sau rele, în sistemul nostru politic, puterea constituțională este în mâna partidelor, indiferent cine e președinte.
În contextul campaniei dlui Geoană am scris pe larg despre atribuțiile președintelui și măsura în care ele depind de majoritatea parlamentară.
Pe scurt, un președinte fără un partid puternic în spate nu poate face nimic.
- Președintele desemnează premierul, dar el trebuie votat de Parlament.
- Propune șefii serviciilor, dar ei trebuie votați de Parlament.
- Poate refuza să promulge o lege o singură dată.
- Numește procurorii șefi, dar numai pe cei propuși de ministrul Justiției.
- Nu poate refuza revocarea unui ministru.
- Nu mai are niciun drept de decizie la numirea conducerii ICCJ.
Deci un președinte independent de partide sau împotriva lor este decorativ și, când lumea se satură de decor și neputință, poate fi ușor suspendat de majoritate.
Mirajul unui președinte independent împotriva sistemului nu se poate sfârși decât în dezamăgire. Fie aceea a neputinței unui președinte izolat de majoritatea care are puterea, fie aceea a pactizării președintelui cu partidele, deci cu sistemul, adică trădarea mirajului.
Cine vrea o mostră să privească acum spre Consiliul General al PMB. Dacă Nicușor Dan nu a reușit să obțină acolo o majoritate favorabilă, cum va reuși să o obțină în Parlament?
2.Atât Călin Georgescu, cât și Nicușor Dan proiectează soluții miraculoase pentru redresarea țării în mandatul lor, soluții care depind exclusiv de persoana lor.
Ele sunt absolut fanteziste în cazul lui Călin Georgescu și extrem de evazive în cazul lui Nicușor Dan. De exemplu, spune domnia sa: „Văzând vechile partide sfidând votul oamenilor la referendum, înțelegem că puterile primarului sunt limitate și că pentru bucureșteni e mai bine că Nicușor Dan să fie președinte”.
De ce? Cum? Care sunt puterile președintelui independent ales de cei sătui de partide care ar face mai bună viața bucureștenilor?
În amândoi trebuie să crezi și să nu cercetezi.
3.Și Călin Georgescu, și Nicușor Dan spun prostii epocale exact pe zona forte a ofertei lor. Unul se dă mare geostrateg și spune că Bolivia e port la mare, altul se pretinde competent în organizarea statului, promite relansarea anticorupției și spune că președintele e parte a CSM.
Unul zice despre aurul monoatomic, altul susține că președintele poate prioritiza dosarele parchetelor sau că Inspecția Judiciară îi poate elimina pe magistrații care „trântesc” dosare. Am scris detaliat aici.
4. Cea mai gravă similitudine este absoluta impermeabilitate extrem de agresivă la argument a celor două tabere de susținători. Orice critică, orice semn de întrebare, orice dovadă sunt respinse nu cu contraargumente, ci sunt demonizate cu o victimizare groasă și acuzații inclusiv de boală psihică la adresa celui care le formulează. Un autentic comportament de sectă.
Sunt voci, inclusiv în USR, care spun că Elena Lasconi ar trebui să se retragă din cursa prezidențială în favoarea lui Nicușor Dan. Dar dna Lasconi este singurul candidat aflat într-o logică normală și onestă politic. Este singurul președinte de partid, asumat politic 100%, care candidează reprezentându-și partidul. Acesta este jocul normal într-o democrație. Direcția corectă este recredibilizarea, nu distrugerea lui.
Pe de altă parte, ce se așteaptă de la USR?
Să admită că, din nou, soluția nu este la el, ci în afara lui? Că nu are nimic de oferit? Dacă Nicușor Dan este soluția, de ce nu este domnia sa acum președintele USR?
Pentru că Nicușor Dan a abandonat partidul după ce nu i-a convenit rezultatul unui referendum intern, mai precis decizia democratică a useriștilor de a se opune definirii familiei în Constituția României. Și a condiționat întoarcerea de infirmarea referendumului, conform propriei declarații. Democratic, nu? Ca mine sau deloc!
Un candidat pe care USR l-a susținut la primărie în 2020 și care în semn de mulțumire peste câteva luni și-a declarat susținerea la parlamentare pentru un partid rival: „Opțiunea mea pentru votul de duminică e PNL. Consider că un guvern PNL puternic e cea mai bună variantă pe care o are România în acest moment. Chiar dacă sunt fondatorul USR, consider, cu toată onestitatea, că PNL e varianta cea mai bună pentru România azi”.
Și varianta cea mai bună nu era PNL – Bolojan, ci PNL – Orban, Alexe, Bode.
Fiecare are dreptul să voteze pe cine vrea, pe ce criterii vrea. Se numește democrație. Dar când votul se bazează pe miraje, efectul nu poate fi decât dezastruos.
Votați pe cine vreți voi, nimeni nu are dreptul să judece sau să cenzureze. Dar votați rațional și înțelegând ce se poate și ce nu, ce e realist și ce e iluzie. Mesia, că e din debara, că e de pe TikTok, nu are și nu dă nicio șansă dincolo de miraj.