Despre lipsa de cvorum la dezbaterea moțiunii se știa de duminică seara. Era modul cel mai comod de a îngropa o moțiune care nu a fost depusă ca să treacă și a cărei epopee viitoare urmează să blocheze orice alt demers similar cel puțin până la locale.
Moțiunea de cenzură a fost depusă fără ca PSD să aibă intenția reală de a prelua guvernarea. Partidul este într-o stare atât de proastă încât nici măcar premier viabil nu are.
În plus, de ce să preiei o guvernare înainte de alegeri doar pentru a dovedi că nu poți să faci nimic din ceea ce ai cerut guvernului PNL să facă, începând cu o mai bună gestionare a crizei Covid, până la majorarea cu 40% a pensiilor și dublarea alocațiilor.
A fost totuși depusă pentru că Marcel Ciolacu avea nevoie de o intrare în forță în Congresul „ungerii”. Și în perioada premergătoare congresului mai toate sursele, inclusiv din zona liberală și a Palatului Cotroceni, creditau cu șanse foarte mari căderea Guvernului. Se discuta chiar de variante de premieri interimari.
De ce acest ajutor prin potențare? Din motivul pentru care nu a existat liberal să nu-mi spună în discuții informale: ”mare noroc avem noi cu Ciolacu, fără el praf ne făcea PSD”.
Marcel Ciolacu, bun prieten al șefului SIE, Gabriel Vlase, este un lider PSD extrem de comod și cooperant pentru PNL și Klaus Iohannis. Dacă ne uităm în urmă, vă aduceți aminte de vreun moment în care PSD să fi pus probleme reale acestui guvern foarte minoritar, cu doar 20%?
După ce Marcel Ciolacu și-a suit sacii în căruță la congres, șansele moțiunii au început să scadă ușurel până când duminică dimineața devenise destul de clar, inclusiv din declarațiile lui Kelemen Hunor, că nu sunt șanse să treacă.
Dar respingerea moțiunii ar fi generat două probleme importante. Pe de-o parte, ar fi fost un eșec cert, cuantificabil în cifre, al lui Marcel Ciolacu, ceea ce ar fi diminuat valoarea lui pentru liberali.
Pe de altă parte, nici pentru Guvern nu era înțelept să afișeze majoritate. Dacă dovedești că o ai, te mai poți plânge tot timpul că încerci să faci lucruri bune, dar nu te lasă majoritatea din Parlament? Sau te întrebuințezi serios să ai majoritate numai când vine vorba despre păstrarea puterii? Majoritatea distrugea argumentul victimizării.
Și atunci soluția aleasă a fost că moțiunea nici să nu treacă, nici să nu pice, o soluție din care toată lumea are o cale de ieșire cât de convenabilă.
Guvernul Orban rămâne și păstrează argumentul lipsei de majoritate, Marcel Ciolacu pretinde că moțiunea nu a eșuat, doar a fost amânată, iar când se va ajunge la vot va trece. O aberație, pentru că dacă avea voturile să o treacă, avea și cvorum.
Dar electoratul PSD nu stă să socotească. Mesajul simplu pe care Marcel Ciolacu îl tot repetă e că s-a amânat și se va vota altă dată. Când? Într-o zi cu soare sau ploaie.
Lipsa de cvorum s-a bazat pe două componente importante: UDMR, care a făcut ce nu prea face, adică să lipsească din sală, și minoritățile care au lipsit în bloc, inclusiv cei care votează tradițional alături de PSD.
Cred că o piesă importantă a înțelegerii a fost liderul grupului minorităților, Varujan Pambuccian, singurul din grup cu care chiar Marcel Ciolacu spune că a discutat. De ce să strice ei, fără să-i ajute la nimic, o înțelegere a celor mari?
Planul s-a ciobit la Pro România, căruia i se rezervase rolul de trădător de serviciu. De sâmbătă Marcel Ciolacu tot vorbea de trădările de acolo. Însă Victor Ponta a văzut-o venind și a reușit să își mobilizeze surprinzător de bine toți oamenii cu care a defilat ostentativ prin Parlament.
După cum mă îndoiesc că cele 5 absențe de la PSD au făcut parte din plan, pentru că Marcel Ciolacu nu avea nevoie de acest semnal că nu controlează partidul.
Însă probabil că tabăra Dragnea, văzând că moțiunea e omorâtă oricum și știind că nu are nicio șansă să mai prindă locuri eligibile, a găsit un moment să îi conteste public autoritatea.
Marea problemă a PSD era de fapt racolarea de primari și moțiunea în primul rând asta trebuia să oprească, din punctul de vedere al pesediștilor din teritoriu. Dar dacă ea se va opri în mod spontan? Vom vedea.
Chiar înainte de moțiune, Rareș Bogdan, un apropiat al președintelui Iohannis, lansa, tocmai la Antena 3, un apel extrem de apăsat, chiar dur, că traseismul să înceteze. Cred că sunt puțini cei care nu au auzit în vorbele lui Rareș Bogdan ecoul vocii președintelui Iohannis.
Ce va urma nu e greu de anticipat. Va începe controversa privind moțiunea rămasă în limbo. În mod normal, după cum a explicat pentru SpotMedia.ro. conf. univ. Claudiu Dinu, o moțiune care nu a fost votată până la finalul sesiunii nu mai poate fi votată în sesiunea următoare, adică dacă n-a fost votată în sesiunea extraordinară, nu poate fi votată în cea ordinară care începe azi, 1 septembrie.
Dar Marcel Ciolacu va mai ține controversa vie. Luni seara spunea la Antena 3 că deocamdată așteaptă să se pronunțe CCR pe sesizarea PNL, după 15 septembrie. Timp în care va tot repeta că moțiunea nu e moartă, doar se odihnește.
Între timp, lumea va începe să uite, mai ales că problemele reale de-abia încep, în primul rând, deschiderea anului școlar, care se anunță un dezastru organizatoric.
Ziua politică a arătat pe măsura liderilor de azi ai PSD. Cei care astăzi conduc PSD nici măcar în sediu nu erau primiți în epoca de glorie a acestui partid. Stăteau cu șoferii liderilor și ai miniștrilor cu care jucau table.
Și când tovarășii șoferilor ajung șefi, politica și blaturile din ea arată ca un ”Vuitton” din Piața Berceni.