Se anunță vremuri grele prin pustă.
Plimbatul pe la Moscova lui Putin nu mai dă bine, rusul este un dictator iubitor de război care adoră lovituri de rachete ce omoară civili în Ucraina, deci nu mai este frecventabil.
China are propiile interese în Europa centrală și de Est și chiar de-l susține pe iliberalul de la Budapesta, susținerea asta nu mai dă bine pentru că lumea occidentală s-a prins care este dorința Chinei în regiune: să exploateze orice fisură socială, economică sau politică ce ar putea încetini marșul spre prosperitate al UE.
La Bruxelles birocrații europeni s-au săturat de voltele maghiare care încearcă să păcălească autoritatea europeană păpându-i banii dar construind cu ei instituții ce n-au nici în clin nici în mânecă cu principiile europene. De unde și trimiterea la munca cinstită de jos a ungarilor care dacă vor bani, vor trebui să dreagă ce au stricat.
Deci Viktor Orban s-a trezit cu al patrulea mandat de premier pășind pe un teren minat de acțiunile ruse și chineze, cu riscul de a rămâne fără finanțare dar și fără gaz, cu acțiunile politice puse sub lupa birocrației europene.
Viitorul este sumbru, Viktor Orban va avea de înfruntat nu numai criza economică ci și una politică pentru că dacă Ungaria va claca el va trebui să dea socoteală clacaților. Va trebui să explice cum de a ajuns în situația de a pune zălog dezvoltarea economică pe bani europeni pentru un parcurs personal iliberal.
Vremuri grele... Lui Viktor Orban îi rămân doar două căi de a se salva intern: folosirea Trianonului și a extenței minorităților maghiare din Serbia, Slovacia, Ucraina și România pentru a induce ungurilor sentimentul că se vor sacrifica pentru o cauză nobilă, neînțeleasă de birocrații europeni și doi, rebranduirea sa ca lider, ca să dea bine la populație și să nu mai poată fi acuzat de putinism sau chinerărie.
La Tușnad a încercat să țină aprinsă în enclava ținutului secuiesc cele două marote cu care sperie lumea ungară, anume revanșa pentru Trianon și dispariția maghiarimii. Dar maghiarii nu sunt amenințați de niciunul din statele care au minorități pe teritoriul lor și cum încercările de a face valuri s-au soldat ba cu nepăsarea românească ba cu interzicerea sa pe teritoriul slovac, Viktor Orban a apelat la povestea cu imigranții care d-aia vin în Europa, taman ca să maculeze nația sa.
Dar în discursul de la Tușnad, dornic să creeze o imagine cât mai favorabilă tezei sale, s-a ambalat și a derapat spre xenofobie și rasism. Reacția în mediile românești și europene a fost prea mare și omul a înțeles că a luat-o pe arătură. A retractat cumva cele spuse, le-a mutat în alt context dar nu s-a oprit.
Ceasul ticăie și nevoia sa de a îmbrăca haine noi a fost atât de presantă încât s-a dus la Dallas ca să participe la un soi de adunare a republicanilor conservatori. Acolo discursul său a fost mai domol, n-a mai avut tente rasiste fățișe pentru că premierul ungar a vrut să se îmbrace în hainele conservatorismului republican, nu să impună audienței tezele sale.
După povestea cu excesele neomarxise ale BLM America a înclinat spre conservatorismul de idei, un curent doctrinar care nu mai propăvăduiește idei rasiste ci se opune exceselor curentelor de stânga cu toate ale lor, de la impunerea socială a negrilor ca beneficiari ai secolelor de oprimare până la o nouă revoluție sexuală al cărui principal punct este schimbarea de sex.
Conservatorismul republican vrea să păstreze lumea albă a Americii așa cum este, Viktor Orban vrea să păstreze Ungaria așa cum este și cine se aseamănă se adună, altfel de ce ar fi aplaudat republicanii ideile lui Orban despre homosexualitate de genul mai puțini travestiți și mai mult Chuck Norris?
Viktor Orban s-a documentat de astă dată și a servit audinței critici la adresa ex-președintelui Barack Obama amestecate imediat cu ideea sa propagandistică a ingerințelor în afacerile ungare a mega-donatorului democraților, George Soroș. Nimic nou în discursul său, nu-i așa?
Pentru a se îmbrăca în noile haine, pentru că din fericire pentru el ideile conservatoare nu sunt homofobe și rasiste în esență deși ele lasă deschisă o portiță spre această temă, Viktor Orban și-a mai ponderat discursul pentru că a înțeles repede că extremismul este pentru el și pentru Ungaria total contraproductiv.
Tot ce a vrut a fost să seducă auditoriul sperând probabil că la alegerile din toamnă republicanii vor câștiga Congresul iar peste doi ani vor da și președintele iar el va fi exponentul politicii americane în Europa.
O astfel de poziție i-ar asigura primului ministru ungar o poziție privilegiată menită să contrabalanseze ,,excesele” instituționale de la Bruxelles. Poate că dacă Trump va câștiga alegerile, Ungaria va primi și vreun ajutor financiar american, cine știe. Poate că dacă Trump va câștiga relația acestuia cu Putin îl va scoate din conul de umbră actual pe liderul de la Kremlin și atunci cine ar mai îndrăzni să-l critice pe Orban?
Iar dacă astea nu se vor întâmpla, Viktor Orban se va putea lăuda acasă că face parte din familia conservatoare americană și din cauza asta este ,,vânat” de ,,neomarxiștii” de la Bruxelles.
Ca orice despot aflat la anaghie, Orban supralicitează încercând să mute problemele de el făcute într-o altă categorie. În fapt vrea să acopere o minciună ungurească cu una americană. Vrea să îmbrace propaganda care-i ține prizonieri pe maghiari în ideile conservatorismului american.
Cât se potrivește propaganda sa cu tezele conservatore inițiate, susținute și demonstrate ca valabile de universitari americani de prestigiu, nu importă, nu stă acum cetățeanul maghiar sau domnul Kelemen Hunor să descâlcească tezele conservatoare ca să afle cât se pretează ele la propaganda lui Orban. Mai degrabă Viktor va alcătui în viitoarele discursuri, asemănări între tezele sale și cele conservatoare.
Viktor Orban vrea să se spele de jegul rasist și în loc să-și toare în cap țărâna remușcării consideră cu un simplu duș de aplauze în SUA îl va curăța de păcate. Orban speră că după Dallas se va schimba la față, lăsând în urmă negreala toxică emanată la Tușnad. O rebranduire, atăt și nimic mai mult.
În mod cert va păcăli destulă lume pentru că sub noile auspicii, ideile sale vechi pot prinde rădăcini și mai puternice. Viitorul său însă depinde nu doar de această păcăleală de propagandă ci mai ales de fondurile de la Bruxelles. Iar acolo, dacă te-ai pricopsit cu o etichetă, n-o poți da jos doar schimbând găvăreala, ci faptele. Iar faptele Viktor Orban nu le va schimba, le va continua ca și până acum.