Donald Trump a reușit ani la rând să impună propriile versiuni ale realității, chiar și atunci când acestea contraziceau faptele. Războiul cu Iranul pare să fie însă limita acestei puteri. Președintele american anunță de luni întregi victoria, pacea sau apropierea sfârșitului conflictului, dar atacurile continuă, militarii americani mor, iar piețele au început să nu-l mai creadă, scrie The Atlantic.
Principala abilitate politică a lui Donald Trump nu a fost doar să respingă realitatea, ci să creeze una alternativă și să-i determine pe susținătorii săi să trăiască în ea.
A numit „știri false” informațiile care îl dezavantajau, i-a prezentat pe participanții la asaltul din 6 ianuarie drept victime și a transformat acuzațiile nefondate privind fraudarea alegerilor în politici concrete. Dar această metodă nu mai funcționează la fel în cazul războiului cu Iranul, susține The Atlantic.
Războiul produce morți, atacuri, costuri și blocaje economice care nu pot fi îndepărtate printr-o postare pe Truth Social.
Trump a anunțat de zeci de ori că războiul se apropie de final
De cinci luni, Trump încearcă să convingă publicul că războiul este câștigat, aproape încheiat sau în curs de a fi oprit. O analiză NBC News citată de The Atlantic a găsit 32 de situații în care președintele american a sugerat că războiul se apropie de final.
În martie, când cotația petrolului Brent se apropiase de 120 de dolari barilul, Trump a declarat că războiul era „aproape încheiat”. Prețul petrolului a scăzut imediat sub 90 de dolari.
Pe 20 martie a spus că Statele Unite sunt aproape de atingerea obiectivelor. Trei zile mai târziu a vorbit despre discuții productive cu Iranul, iar petrolul s-a ieftinit din nou.
La sfârșitul lunii martie a susținut că operațiunile „se reduc”. În aceeași zi, a respins apelul Papei Leon pentru un armistițiu. În aprilie a anunțat că Iranul ceruse încetarea focului, însă Teheranul a numit informația „falsă și lipsită de fundament”.
La 12 iulie, Statele Unite au reluat atacurile aeriene masive după lovirea unei nave-container de către Iran. Administrația americană era din nou în război, dar continua să evite această formulare.
The Atlantic îl compară pe Trump cu băiatul care a strigat lupul de prea multe ori, doar că mesajul repetat este „Misiune îndeplinită”.
O realitate pe care nu o mai poate modela
Trump și-a justificat intervenția prin pericolul iminent ca Iranul să își construiască programul nuclear militar și să dezvolte rachete care ar fi putut ajunge în Statele Unite.
Dar o evaluare a serviciilor americane din martie 2025 arăta că Iranul nu construia o armă nucleară. Și experții în controlul armamentului contestau ideea că Teheranul ar putea produce în viitorul apropiat rachete capabile să lovească teritoriul american.
Războiul a fost declanșat fără autorizarea Congresului și a fost primit prost chiar și de o parte a susținătorilor lui Trump, care îl votaseră tocmai pentru promisiunea de a evita noi conflicte externe.
Replica Iranului a făcut costurile imediat vizibile. Închiderea Strâmtorii Ormuz a redus transporturile de petrol și alte resurse, a crescut prețurile și a provocat șocuri pe piețele internaționale.
Trump a putut influența temporar piețele prin declarații optimiste. Nu a putut opri însă războiul prin declarații.
Postările sale nu mai mișcă piețele ca înainte
The Atlantic observă și o schimbare în influența președintelui asupra spațiului public.
În trecut, fiecare postare a lui Trump devenea subiect principal pentru televiziuni, presă și investitori. Astăzi, mesajele sunt amestecate cu imagini generate de inteligența artificială, repostări nocturne și tirade tot mai greu de urmărit.
În iunie, pe fondul creșterii prețului carburanților, Trump a scris cu majuscule: „TOATĂ LUMEA, MENȚINEȚI PREȚUL PETROLULUI SCĂZUT. VĂ URMĂRESC!”. Mesajul nu a produs efectul pe care îl avuseseră declarațiile sale din primele săptămâni ale războiului.
O analiză JPMorgan citată de Axios arată că investitorii de pe piața obligațiunilor nu mai urmăresc cu aceeași atenție conturile sale. Majoritatea postărilor sunt considerate „zgomot”, cu o capacitate redusă de a schimba piețele.
Asta nu înseamnă că declarațiile președintelui Statelor Unite au devenit irelevante. Înseamnă că ele nu mai sunt suficiente pentru a înlocui realitatea economică și militară.
Truth Social vrea să transforme accesul la președinte într-un produs
În acest context, compania care controlează Truth Social pregătește vânzarea accesului anticipat la postările unor conturi, posibil inclusiv cel al președintelui.
Abonamentele ar putea costa până la 100.000 de dolari pe lună. Ideea este că utilizatorii care plătesc ar putea vedea înaintea celorlalți informații capabile să influențeze piețele.
Trump deține, printr-un trust administrat de familie, 41% din Trump Media and Technology Group, compania care controlează platforma.
The Atlantic subliniază conflictul evident: familia președintelui ar putea obține venituri din accesul anticipat la mesaje guvernamentale sau politice cu potențial impact economic.
Doar că noul serviciu pornește tocmai de la o presupunere care devine tot mai nesigură: că postările lui Trump mai au aceeași forță de a schimba piețele și percepția publică.
Limita puterii sale politice
Trump a reușit mai bine de un deceniu să se prezinte drept centrul permanent al vieții americane: genial, adorat, atacat și victimizat. Puterea sa a stat în capacitatea de a muta permanent atenția către o altă controversă, de a declara victoria și de a trece mai departe înainte ca publicul să poată măsura rezultatele.
Războiul cu Iranul nu îi permite această ieșire.
Conflictul continuă, acordurile sunt încălcate, prețurile cresc, militarii mor, iar administrația este acuzată că ascunde bilanțul real și modifică retroactiv informațiile publicate de Pentagon. Criticile privind lipsa de transparență au devenit tot mai puternice.
Concluzia The Atlantic: Trump se lovește de o limită pe care nu a întâlnit-o în scandalurile politice obișnuite. Poate inventa o versiune alternativă despre război, dar nu poate opri efectele războiului.
Pentru mult timp, Trump a făcut realitatea să pară flexibilă și ușor de modelat. În Iran a întâlnit însă un obstacol care nu poate fi mutat printr-o postare. Iar realitatea începe să îl ajungă din urmă.
După Gas Lisbon, o nouă navă comercială e avariată în Marea Neagră, în Zona Economică Exclusivă a României. Aducea cărbuni din SUA
Jurgen Klopp a semnat cu o nouă echipă: A fost prezentat oficial
Din 2 august, reguli pentru AI în România. Conținutul generat artificial trebuie marcat. Care sunt excepțiile și problema cu sancțiunile
Sorin Grindeanu caută drumul spre Palatul Victoria, dar s-a pierdut în labirintul pe care singur l-a construit
