Avizul Comisiei de la Veneția în privința legii pentru desființarea SIIJ este corect, iar criticile aduse nu numai că sunt justificate, dar erau și previzibile.
Cea mai importantă dintre ele, pe fond, este că o infracționalitate a cărei anchetare presupune o specializare și pentru care există două parchete dedicate, nu va fi anchetată în cazul magistraților de acești procurori specializați, ci de alți procurori, e drept cu anumite condiții de vechime și experiență, dar care inevitabil nu pot avea aceleași jocuri în picioare ca un procuror de la parchetele speciale.
Adică un medic specialist cardiolog, oricât de bun ar fi, e greu să aibă aceeași eficiență și pricepere în diagnosticarea și tratarea unor boli, să zicem, neurologice. Nici nu mai discut despre a pune mâna pe bisturiu pentru o intervenție chirugicală.
Spun că erau previzibile pentru că sunt exact criticile pe care le-am adus proiectului când a fost făcut public.
Dincolo de justificatele critici, este totuși de remarcat tonul mai degrabă reținut cu care ele sunt făcute. Comisia se teme de lipsa de eficiență, recomandă reîntregirea competențelor DNA și DIICOT, dar nu acuză încălcarea independenței Justiției. Adică nu folosește nucleara.
Prin comparație, în Avizul nr. 924/2018 emis inclusiv în privința înființării SIIJ, Comisia de la Veneția arăta: „noua structura va fi (încă) un instrument de intimidare și presiune la adresa judecătorilor și procurorilor”
Și cel mai probabil tonul Comisiei de la Veneția va fi preluat și de MCV. „Vom urmări îndeaproape discuțiile cu Comisia de la Veneția și vom face o evaluare a rezultatului procesului legislativ de desființare a Secției Speciale”, a afirmat vicepreședintele CE Vera Jourova.
Acuzația de periclitare a independenței magistraților, la fel ca în 2018, ar fi atras aproape inevitabil infringementul împotriva României cu toate consecințele de rigoare.
De ce Comisia de la Veneția nu a folosit termenii duri din avizele anterioare, pe care nu mă îndoiesc că îi așteptau cei care au făcut sesizarea?
Explicațiile pot fi în principiu două.
1.Comisia de la Veneția consideră că, într-adevăr, această formă nu prezintă risc de afectare a independenței magistraților, ci doar de eficiență redusă a anchetei.
Este un punct de vedere pe care îl împărtășesc. Procurorii care vor ancheta magistrați nu vor mai fi într-o structură distinctă de parchet, stat în stat, care să facă efectiv doar ce vrea fără subordonare ierarhică față de procurorul general.
Procurorii care vor ancheta magistrați vor fi propuși de CSM, însă procurorul general îi poate refuza motivat. Procurorii aceia vor ancheta și alte cazuri.
Deci abuzuri, precum cel împotriva Codruței Kovesi, vor fi cu mult mai greu și foarte riscant de făcut.
Riscul cel mare va rămâne, într-adevăr, în zona eficienței anchetelor, ceea ce se va vedea probabil încă de la selectarea procurorilor.
De așteptat ca doritorii să fie foarte puțini și pentru că sunt condiții destul de restrictive de carieră, și pentru că acești procurori se vor autoexpune riscului de a fi puși la zidul infamiei pentru fiecare anchetă.
2. Comisia de la Veneția și, probabil, oficialii europeni au înțeles situația politică, imposibilă, a momentului. Ea poate fi rezumată foarte simplu:
a.În acest moment nu există o majoritate parlamentară care să accepte soluția maximală de revenire exact în situația anterioară desființării SIIJ.
SIIJ a fost subiect de campanie, fiecare partid s-a exprimat, a câștigat majoritatea tabăra care s-a opus explicit revenirii dosarelor la DNA. Chiar dacă PNL rămânea trup și suflet cu varianta maximală, USR+PNL sunt minoritare. Iar legile sunt adoptate cu majoritate.
b.Este greu să arunci la coș un aviz CSM. Că ne place de el într-un moment și îl detestam în altul, CSM este un organism cu rang constituțional, iar membrii săi (cu excepția celor 5 de drept) sunt aleși de magistrații înșiși.
Când vrei să vorbești cu reprezentantul sistemului judiciar, cu CSM vorbești, conform Constituției. Și CSM este chipul nemachiat și neidealizat al sistemului judiciar.
Unul dintre reproșurile aduse de oganismele internaționale lui Dragnea a fost tocmai adoptarea Legilor Justiției cu aviz negativ al CSM. Varianta maximală de desființare a SIIJ a primit aviz negativ de la fix același CSM.
E foarte greu, daca vrei să fii principial, să ții cont numai de avizele care îți plac și să le ignori pe cele care nu îți plac.
Având în vedere a și b ce era de făcut?
Cum politica este arta posibilului, singura soluție fezabilă pentru a scapa SIIJ era un compromis care să aducă la un numitor comun toată această ecuație complicată.
Am scris tot anul trecut că soluția nu ideală, dar cea mai apropiata de ideal ar fi fost cea asupra căreia fosta coaliție - PNL, USR,UDMR - a și căzut de acord: desființarea SIIJ cu revenire la competențele DNA și DIICOT, dar cu aviz CSM pentru începerea urmăririi penale (UP) a magistratului, ca filtru.
Din imensă vanitate sau totală neînțelegere politică, Stelian Ion a atacat la Veneția forma convenită, practic pe persoană fizică, fără să anunțe partidul, coaliția, ministerul (cu excepția unei singure persoane). Răspunsul Comisiei a fost principial, compromisul a fost dinamitat, iar un alt compromis nu putea fi decât cu mult mai prost, după cum și vedem.
Dar fară un compromis? Stăteam cu SIIJ până se schimba majoritatea. Efectul? Nu abuzuri, că nici nu mai avea cine să le facă, secția fiind total depopulată. Nu retrageri de apeluri, că le-au retras deja pe cele importante.
Efectul era imunitatea de facto a magistraților care știau că nu are cine să-i mai ancheteze indiferent ce fac. Nu superimunitatea, cum a fost numită necesitatea avizului CSM pentru UP, ci mama imunităților, prin imposibilitatea practică a anchetării.
Evident, corupția din sistem este deja la cote foarte mari și fără nicio rezervă.
Dacă magistrații își vor alege anul acesta altfel reprezentanții în CSM, daca poporul își va alege altfel parlamentarii în 2024, vor exista și majoritățile să se revină la situația normală, după cum recomandă Comisia de la Veneția.
Elefantul a fost scos din camera, reparațiile la detaliu și curățenia urmează atunci când poporul și magistrații vor vota și vor crea majoritățile pentru asta.