Numirea lui Mihai Busuioc la CCR nu este decât rânjetul final al victoriei de etapă a PSD. A trimis acolo, cu votul coaliției, rezultat al mirobolantelor negocieri de o lună de zile, tot ce poate fi mai politruc și mai odios.
Dacă în cazurile Deliorga și Stan există acoperirea că sunt, vezi, Doamne, magistrați, în cazul lui Busuioc nici măcar nu s-au străduit să păstreze aparențele.
Cine este noul judecător CCR propus de PSD a explicat avocatul Toni Neacșu.
Dacă nu mai ținea la criteriul profesional invocat la precedentele numiri, cariera de magistrat, și reveneau la numiri politice, PSD putea să îl propună pe Robert Cazanciuc, de exemplu, care era evident interesat. Dar niciodată un om cu un respect pentru numele său, pentru profesie, nu poate fi forțat să facă ceea ce face ușor o slugă politrucă, ce toată viața lui nu a avut vreo carieră autonomă de sinecura politică.
Teoretic, cu judecătorii pe care i-a propus, adică Licu, Busuioc, Deliorga, Stan, PSD nu are majoritate în CCR. Iar numirea din partea UDMR, Csaba Asztalos, este chiar foarte bună.
Dar un singur vot desparte teoreticele tabere și încă nu știm ce propunere va face dl Nicușor Dan, termenul pentru desemnarea de către președinție fiind depășit din 13 iunie. Potrivit art 68 din Legea 47/1992, numirea trebuie efectuată cu cel puţin o lună înainte de încetarea mandatului judecătorului predecesor, în cazul de față, Livia Stanciu, care a început în 13 iulie 2016.
Dacă tragem linie, ce s-a întâmplat cu Justiția în sens larg - după victoria lui Nicușor Dan și prelungitele negocieri patronate de președintele care și-a făcut din acest domeniu și anti-corupție un adevărat stindard - este un eșec.
1.PSD și-a trimis în CCR, cu acordul și voturile coaliției proeuropene, inclusiv USR, un personaj sinistru. Deci speranța că acolo se va întâmpla nu știu ce reformă, că vor fi adoptate nu știu ce corecții și revirimente poate fi considerată extrem de optimistă. Iar riscul ca inițiativele care pun în discuție interesele PSD să fie anulate poate fi considerat extrem de realist.
Va depinde foarte mult de cine va ajunge președintele CCR și nu mă îndoiesc că jocul pentru putere al PSD va fi la rupere.
2.Ministerul Justiției a rămas la PSD, pentru exponentul aripii Vasilescu - Manda. Ce înseamnă asta? Avize pe orice normativ, inițiative legislative în domeniul Justiției, legătura cu CSM, în care ministrul e membru, propunerea procurorilor șefi, acțiune disciplinară împotriva magistraților, subordonare ierarhică a procurorilor.
Sigur, teoretic, această subordonare este administrativă, nu include instrumentarea dosarelor. Teoretic.
După cum teoretic se poate miza și pe o cădere a Guvernului până la numirea noilor procurori la începutul anului viitor și pe o reîmpărțire a puterii. Am însă mari rezerve că PSD nu va face tot ce poate pentru a menține lucrurile în această stare până la acel moment.
Și dacă Guvernul va cădea, ce ne face să credem că PSD, atunci cu o conducere stabilă și poziții cheie, precum cea de la CCR, nu va pretinde direct funcția de premier, adică rotativă anticipată. Puterea de a se impune a dlui Dan în fața PSD s-a dovedit nulă.
3.Președinte ICCJ va fi Lia Savonea, prin decizia exclusivă a CSM, însă cel mai important este că a fost o candidatură fără contracandidat. Ceea ce arată puterea extraordinară pe care noul președinte o are asupra sistemului și asupra CSM, din care va face parte de drept. O adevărată demonstrație de forță.
Sigur, spre deosebire de ceea ce credeau și afirmau mulți în campanie, președintele nu mai are niciun cuvânt de spus în privința numirii conducerii ICCJ, care a devenit atributul exclusiv al CSM. Și nici nu este, după cum pretindea domnia sa, parte a CSM.
Dar dl președinte nu a dat până acum niciun semn că ar fi măcar interesat de această numire. Modalitățile prin care președintele se poate face auzit sunt nelimitate, în frunte cu postările pe rețele de socializare, de care dl Dan nu s-a ferit niciodată.
4.Șefa de până acum a Inspecției judiciare a fost reconfirmată de CSM pentru încă 3 ani, tot fără contracandidați și ea, foarte departe de exigențele electoratului noului președinte. IJ este instituția de la care dl Dan considera în campanie, absolut greșit din punctul meu de vedere, că ar pleca reforma și relansarea anticorupției.
De fapt, IJ nu anchetează decât abaterile disciplinare ale magistraților, iar concluziile sale trebuie confirmate mai întâi de CSM și apoi, în cazul contestației, de ICCJ. Inspecția Judiciară a fost și rămâne un instrument de hărțuire, dar cu potențial mic de a fi decisivă, în limita competențelor sale legale.
În campanie am atras foarte multe înjurături scriind că viziunea în privința Justiției a dlui Nicușor Dan este deficitară, chiar greșită pe alocuri. Până acum nu a dovedit contrariul ci, dimpotrivă, un dezinteres surprinzător, chiar deranjant pentru mulți dintre susținătorii săi.
Președintele Nicușor Dan a afirmat că, după ce rezolvă problema cu deficitul, Justiția va deveni principala sa preocupare. Deficitul nu era treaba domniei sale, ci a premierului, pe care a întârziat aproape o lună să-l desemneze, pentru o negociere soldată cu victoria la scor a PSD.
Justiția chiar era în bună măsură treaba domniei sale. Rămâne de văzut ce va mai putea face, dacă va face și cu ce rezultat, după ce cărțile au fost împărțite și - cel puțin pentru o vreme - loc de schimbări e puțin.