Orice ar spune domnul Cîțu, orice ar explica domnul Orban și chiar orice ar cuvânta însuși președintele Iohannis, demiterea hodoronc-tronc a ministrului Nazare, precedată mai demult de incidentul Vlad Voiculescu și urmată, foarte recent, de șutarea secretarului de stat Baciu, chiar a doua zi după ce fusese înscăunat, seamănă de fiecare dată mai mult a răfuială decât a evaluare.
Totuși, premierul susține că demiterile sunt rezultatul unei analize minuțioase. În șase luni de guvernare, Ministerul Finanțelor a marcat eșecuri, a ratat proiecte, nu și-a atins țintele propuse și a înregistrat importante rămâneri în urmă, față de programul stabilit. Asta spune premierul.
Fostul ministru spune însă altceva. Că finanțele țării au prosperat, că cifrele statistice îi sunt favorabile, că nu-i vorba de nicio evaluare, rezultatele sunt excelente, nu există întârzieri și însuși premierul ar fi recunoscut că respectiva decizie de demitere „nu are legătură cu rezultatele, ci cu echipa”.
Care echipă? Firește aceea cu care s-a înconjurat domnul Cîțu ca să-l susțină la alegerile din partid și căreia fără îndoială el îi va fi ulterior recunoscător, împărțind noi funcții și onoruri, după ce va fi ales. Altfel, dacă nu intri în ”echipă”, pleci.
Iar domnul Nazare recunoaște cinstit: n-a cuplat cu <echipa>, întrucât a dorit să gestioneze finanțele țării profesionalist și nu politicianist. Bingo!.
Șeful partidului, Ludovic Orban, intră și el – hop! – în joc și îi ține partea lui Nazare: „Din punctul de vedere al PNL, eu, ca preşedinte al PNL, sunt mulţumit de activitatea miniştrilor PNL şi consider că nu este necesară remanierea niciunui ministru al PNL”.
Atenție deci: deocamdată eu sunt președinte, eu sunt PNL și mă declar mulțumit de toți. Nu consider că este necesară vreo remaniere. Contați pe mine, prieteni, numai eu sunt apărătorul vostru, numai eu vă țin sub aripa mea!
În plus, ca să vadă tot poporul că el, și nu altcineva este uns cu toate alifiile și are experiență cu carul, domnul Orban completează chiar a doua zi cele spuse, rostind altele și mai și, ca să-și etaleze abilitățile de vulpe bătrână:
„Nimeni nu va avea de suferit de pe urma faptului ca l-a sprijinit pe Florin Cîțu, dupa ce voi câștiga eu alegerile pentru funcția de președinte al PNL”.
Super! Va să zică, în timp ce premierul îi mătrășește încă de pe acum pe toți câți nu-i sunt 100% loiali, rivalul său le oferă și celălalt obraz al lui, anunțând încă de pe acum un fel de amnistie ante datum.
De altfel, domnul Orban puncteză și în continuare, din ce în ce mai cu schepsis: „Nu cred ca este normal ca membri ai PNL să fie dati afară din funcții (…) doar pentru faptul că susțin candidatura mea”.
In toată învălmășala asta, însuși președintele Klaus Iohannis trimite un mesaj. Unul, destul de rezervat, ca să nu pară că șeful statului s-ar amesteca în jocuri politice, dar suficient de apăsat ca să priceapă iapa, când simte cine bate șaua, tocmai de la Cotroceni, atunci când totuși s-a amestescat:
„…dacă premierul a considerat că este necesară schimbarea unui ministru, înseamnă că a făcut o evaluare şi ştie ce face”.
Nu este numai un cec în alb, înmânat lui Cîțu, dar și un mesaj către Orban, să-i fie clar că numai premierul, și nu altcineva, „știe ce face”.
Prinzând și mai mult curaj, omul care știe ce face n-a ezitat să-i trimită adversarului câteva săgeți otrăvite, tocmai de la Târgu Jiu, unde se afla duminică dimineață:
„Vreau să le arătăm românilor că noi nu suntem PSD, noi nu ne atacăm propriul guvern, noi nu ne atacăm propriul premier”. Adică, dacă va ataca guvernul și, mai ales premierul, liderul liberal va fi văzut de toată lumea ca un fel de Dragnea, în varianta liberală. Vă convine, domnu’ Orban?
Dar, vai, tot premierul face în aceeași zi și tot la Târgu Jiu o declarație triumfalistă curat în cunoscutul stil ceaușisto-dragnisto-dăncilist:
„Guvernarea României merge foarte bine, avem estimări pentru cea mai mare creştere economică din Uniunea Europeană din 2021 şi vă spun că dacă mergem în ritmul ăsta o să avem o premieră, o creştere economică cu două cifre”.
Mi-e teamă că nu numai creșterea economică, ritmul ei și cifrele aferente etichetează corect guvernarea. Tot guvernare înseamnă și rata vaccinării, aflată într-un fatal declin, plus educația, respectiv analfabetismul, abandonul școlar, tineretul debusolat plus refacerea sistemului plus revenirea postpandemică, plus încă multe multe altele.
Guvernare înseamnă și gestionarea programului „România Educată”, care ar fi fost dat uitării, dacă n-ar aminti președintele, din când în când, că există.
Cum putem pretinde că toate merg foarte bine, când, după șase luni de guvernare, îndreptarea Legilor Justiției scâlcite de fosta guvernare se află tot în faza hârtiilor mutate dintr-un sertar în altul, iar desființarea SIIJ la fel?
Scandalul respectivei desființări este atât de mare, încât USR amenința luni cu ruperea coaliției de guvernare, dacă UDMR mai insistă pe propriul amendament. Asta după ce ministrul Justiției, Stelian Ion, tocmai citise recomandărle Comisiei de la Veneția și dăduse asigurări: „Dacă nu săptămâna aceasta, săptămâna viitoare ar fi de așteptat o sesiune extrordinară pentru desființarea SIIJ”.
Ce sesiune specială, oameni buni? ! Este nevoie de sesiune pentru ca membrii coaliției, care nu se înțeleg în negocierile de la coțul mesei, să se certe în plen și pe comisii?
Îmi vine o întrebare elementară în gând: dacă domnul Barna și domnul Hunor sunt vicepremieri în guvernul unde premier este domnul Cîțu, cui îi revine sarcina să-i pună pe amândoi de acord, într-o problemă pentru care tot promitem sesiune extraordinară a Legislativului?
Una peste alta, lucrurile sunt încâlcite, domnul Barna amenință cu ruperea coaliției, domnul Hunor nu se lasă intimidat și o ține pe a lui, iar domnul Cîțu susține solemn că guvernarea merge foarte bine, poate bazat pe declarația președintelui Iohannis că premierul știe ce face.
Citeşte şi:
