Desființarea SIIJ este într-un impas provocat de o sumă de iscusințe politice care ne duc exact spre varianta care ar fi trebuit să fie cel mai abitir evitată, adică înființarea de facto a unei noi secții speciale, un pericol despre care vorbesc de luni de zile.
Liderii coaliției s-au înțeles să convoace sesiune extraordinară pentru desființarea SIIJ, dar fără a avea o variantă convenită. Desființarea în sine este un aspect asupra căruia nu a existat nicio divergență de la început, e în programul de guvernare, nu mai era nevoie de un nou aviz de la Veneția. Disputa coaliției a fost exclusiv asupra soluției post desființare.
Sigur că soluția ideală ar fi fost revenirea, pur și simplu, la competențele anterioare ale DNA, DIICOT, PCA-urilor și PICCJ, în funcție de faptă și rangul magistratului. Era o soluție realistă? Mă tem că nu, din mai multe motive:
1.UDMR nu dorește această formulă și fără UDMR nu e majoritate. Pentru maghiari tema SIIJ nu e o miză electorală, electoratul lor nu e interesat de subiect, nu au promis în campanie vreo desființare și, cel mai important, și-au spus de la început condițiile. Cui nu–i convenea nu avea decât să nu bată palma cu ei la guvernare.
2.Legea de desființare va ajunge inevitabil la CCR. Și să fi fost adoptată în varianta maximală, fără vreo garanție, legea ar fi picat la CCR, unde cel puțin doi judecători au interese directe. Dl Deliorga are o relație specială cu dna Florea, iar dl Stan a fost șeful SIIJ.
Când cei doi au fost numiți la CCR în urmă cu doi ani, dl Stelian Ion se ocupa să facă "dosare de cadre" staliniste celor pentru care ar fi trebuit să se bata să-i trimită la CCR, dacă USR avea inteligența politică necesară.
Bazat pe deciziile anterioare referitoare la SIIJ, care motivau necesitatea unor garanții pentru magistrați, legea pica cu 7 la 9. Iar CCR a și arătat că nu o interesează decizia CJUE. Este un fapt, lamentațiile și înjurăturile ulterioare nu ajută la nimic.
E foarte rău că e așa, dar ar trebui să ne obișnuim cu ideea că asta se va putea schimba abia în 2022, în funcție de cine vor fi cei 3 noi judecători cu care să se creeze o altă majoritate pentru alte abordări.
Până atunci, în loc de văicăreli, mai bine ar fi căutate soluții fezabile pentru cea mai mare dintre probleme: existența SIIJ.
Și soluția ar fi fost o variantă nu maximală și ideală, ci una atent negociată și acceptabilă, ca să dăm elefantul afară din sufragerie. Apoi, după schimbarea componenței CCR, se putea ajunge la un moment dat și la varianta maximală.
Negocierea, pentru a nu servi pe tavă argumente de respingere la CCR, ar fi fost pentru introducerea unor garanții acceptabile, ca soluție tranzitorie până când te puteai baza pe altă CCR măcar. Dacă dl Ion făcea asta, SIIJ era deja desființată. N-a făcut-o, iată că SIIJ rezistă și dl Ion se văicărește că e rău UDMR.
În urmă cu câteva săptămâni, spun surse politice extrem de credibile, se și căzuse la pace în coaliție pentru desființarea SIIJ în varianta Camerei Deputaților, adică UDMR fusese convins să renunțe la noua secție pentru magistrați, ceea ce maghiarii au dorit de la început.
Avizul Comisiei de la Veneția a aruncat în aer această înțelegere și ne-a adus din nou în punctul în care UDMR cere mutarea dosarelor la PICCJ adică, în fapt, o nouă secție.
Comisia de la Veneția nu face referiri la această variantă, iar Hotărârea CJUE nu a interzis-o de plano, ci doar a cerut o bună fundamentare și o reglementare corectă.
Și, tocmai în acest moment delicat, s-a găsit și dl Cioloș să dea ditamai palma la rahat, cu știrea dovedită falsă privind blocarea PNRR pentru Ungaria, ceea ce a antagonizat la maximum și previzibil UDMR: “dl Cioloș a vrut să fie erou și nu a reușit. Cred că a făcut una dintre greşelile cele mai mari ce pot fi făcute în politică. Nicio factură nu rămâne neplătită în politică”.
Un minunat fond de negociere pentru SIIJ, care este arsura electorală la buză a partidului dlui Cioloș, nu a UDMR.
Dacă vor intra în sesiune extraordinară fără să fi căzut la pace pe soluție, degeaba o convoacă. Dar și să cadă cumva la pace, rezultatul sesiunii ar fi o nouă pasă servită CCR, de această dată pe procedură.
Ceea ce ar urma să se întâmple ar fi că proiectul de la Cameră, care prevede avizul CSM pentru urmărirea penală a magistraților, să fie modificat în Senat prin eliminarea avizului. Ceea ce însă ar pune în discuție principiul bicameralismului.
O imensă jurisprudență a CCR pe această temă spune că în camera decizională proiectul nu poate suferi modificări de substanță față de forma primei camere.
Ar considera CCR eliminarea avizului o modificare de substanță? Ar fi cea mai facilă modalitate de respingere a desființării SIIJ, fără discuții pe fond, cu materialul clientului.
Care ar fi soluția? Actualul proiect ar trebui respins, așa cum este pentru că el contravine avizului Comisiei de la Veneția. Și purces la ceea ce dl Ion putea să facă de la început:
Obiectivul care este? Desființarea SIIJ, fără îndoială. Cum? În varianta fezabilă, adică aceea pentru care să existe majoritate și șanse să treacă de actuala componență a CCR. Cea mai proastă variantă ar fi crearea unei noi secții.
Cea mai realistă variantă ar fi, probabil, crearea unui sistem de incompatibilități. Asta ar fi treaba dlui Stelian Ion, în loc să se lamenteze cât e ziua de lungă și să creeze false teme, care să închidă și micile șanse de deblocare care mai există.
Alte informații relevante pe subiect:
