Avizul negativ al CSM pentru proiectul de desființare a SIIJ este consultativ, deci, teoretic, nimic nu împiedică guvernul să promoveze proiectul în Parlament, unde o majoritate să îl adopte.
Dar pentru asta trebuie să ai în Parlament o majoritate solidă dispusă să meargă mai departe. O avem? Aici încep nuanțele și trebuie înțelese mizele reale.
Desființarea SIIJ, în sine, este inclusă în programul de guvernare, deci este asumată de partidele coaliției. Luna viitoare va veni probabil și decizia CJUE care să arate că SIIJ, în forma actuală, încalcă legislația europeană și independența justiției. Deci, desființarea în sine cred că este certă și nu mai reprezintă o miză decât pentru agitația media.
Miza reală este ce se întâmplă după desființare cu dosarele de la SIIJ, ceea ce nu numai că nu scrie în programul de guvernare, dar constituie și un subiect de dispută în coaliție. Și nu cu toate dosarele magistraților, ci în mod special cu cele de corupție.
USR merge pe soluția din proiectul avizat negativ de CSM, adică desființare și revenire la situația anterioară existenței ei, adică distribuirea dosarelor existente și viitoare după competența general aplicabilă: dosarele de corupție ale magistraților la DNA, cele de crimă organizată și terorism la DIICOT, restul la parchetele Curților de Apel sau PICCJ.
UDMR a anunțat deja că nu va vota un proiect care să prevadă revenirea dosarelor de corupție ale magistraților la DNA, în PNL nu există un punct de vedere clar. Dar dacă îi întrebi în privat, cei mai mulți se raliază poziției UDMR. Unii, precum Daniel Fenechiu de exemplu, o fac chiar public.
Deci în acest moment, riscul cel mare nu este ca desființarea SIIJ să fie ratată. Ea se va întâmpla. Nimeni din coaliție nu are chef să pierdem bani europeni pentru încălcarea MCV, care cere expres desființarea SIIJ.
Riscul cel mare este apariția unei noi secții speciale, cu alt nume desigur, în cadrul PICCJ, care să ancheteze doar dosarele de corupție ale magistraților. Un risc, pentru că o structură centrală ar fi, la fel ca acum, ineficientă și ar reprezenta un mesaj de maximă neîncredere în DNA, pe care mulți politicieni, transpartinic, chiar vor să îl transmită.
Ei însiși, apoi și alte categorii, se pot întreba de ce să aibă ei încredere în DNA, dacă magistrații nu au.
Pentru această majoritate de facto avizul CSM vine mănușă și va fi un argument forte pentru a-și impune viziunea. Deja l-am auzit pe Virgil Guran, unul dintre apropiații lui Ludovic Orban, spunând că după avizul CSM, lucrurile se complică.
Mai ales că ministrul Stelian Ion a făcut imensa eroare ca la audierile din Parlament și în alte declarații ulterioare să avanseze ideea ca avizele pentru numirea procurorilor șefi să devină conforme, adică obligatorii, pentru că CSM este garantul independenței justiției.
Ministrul vrea avize conforme și pe acesta ne cere să-l ingnoram?, vor întreba adversarii DNA.
Care ar fi fost soluția?
Starea de fapt arată, după cum spunea președinta ICCJ în ședința CSM, două tabere ireconciliabile pe linia dură a dosarelor de corupție. Ele nu sunt doar în CSM, ci și în politică, dar și în societate. Unii vor să anihileze DNA, iar alții chiar au crezut în propaganda abuzurilor.
Starea aceasta înseamnă blocaj, dar momentul este al deblocării, ceea ce nu se poate fără o soluție de compomis, care să păstreze principiul, dar să ofere unele atenuări. Principiile sunt desființarea SIIJ și corupția in competența DNA. Atenuarea are nevoie de o punte peste prăpastie.
Există vreo punte? Da, una extrem de fragilă, pe care însă ministrul a incendiat-o și nu știu dacă o mai poate reconstrui.
Și ea a fost invocată precis în discursul dnei judecătoare Andrea Chiș, care a dat aviz pozitiv cu observații proiectului. Ce fel de vot a dat era clar din chiar discursul ținut de dna judecătoare în ședință CSM. Dna Chiș s-a pronunțat pentru desființare, fără dubii, dar cu garanții ca acelea din proiectul inițial, depus în februarie anul trecut.
Acolo era o variantă maximală, care presupunea și avizul procurorului general pentru punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva magistraților, și avizul CSM pentru trimiterea lor în judecată. Era prea mult, dar un singur filtru, negociat, nu ar fi fost o soluție nerezonabilă.
Aceasta este și poziția actualului președinte CSM, Bogdan Mateescu, formulata explicit în interviul pe care mi l-a acordat la Europa FM la sfârșitul lui ianuarie.
Aceasta este și poziția care rezultă din consultarea organizată de secția de procurori a CSM în ianuarie. 68% dintre procurori se pronunță pentru ca în urma desființării SIIJ începerea urmării penale, punerea în mișcare a acțiunii penale sau trimiterea în judecată a unui magistrat să fie făcută cu aviz prealabil de la procurorul general, secție sau plenul CSM.
În direcția aceasta merge și conținutul foarte nuanțat al Avizului CSM care practic îi da mură în gură lui Stelian Ion ce trebuia să facă pentru un aviz pozitiv - garanții.
Dl ministru s-a grăbit nu numai să taie puntea scoțând aceste filtre din proiect, dar i-a și dat foc numindu-le superimunități. O prostie și tactică, și terminologică.
Pe de-o parte, aceste filtre există deja pentru reținerea, arestarea sau percheziționarea magistraților, fără să fi creat vreodată probleme. Pe de altă parte, erau singura cale de a obține un aviz pozitiv, eventual cu obervații, cu care să blochezi soluțiile cu mult mai proaste care pot apărea în Parlament.
În plus, în ce situație punem Greco și Comisia de la Veneția, care au susținut mereu că orice modificare legislativă de acest tip trebuie să aibă acordul sistemului judiciar al carui reprezentant este CSM, că ne place sau nu cum arata el?
De altfel, criticile externe la adresa legilor lui Dragnea au inclus faptul că CSM le-a dat aviz negativ, deci înființarea SIIJ a fost avizată negativ. Avizul negativ de atunci arată că spațiu de negociere era, doar să fi existat și inteligența politică și managerială.
Aceste filtre nu ar fi o soluție perfectă, nici nu trebuie să reprezinte o soluție definitivă, dar erau singura soluție fezabilă de aterizare controlată după desființarea SIIJ pentru a nu da mână liberă parlamentului să facă ceva cu mult mai rău.
Adică fix ce a făcut dl Stelian Ion. În conferința de presă de după aviz a spus că și domnia sa ar vrea garanții, dar a refuzat să spună care și dacă le-a trimis oficial CSM. Adică un fel de spălare pe mâini de consecințe.
Pe dl ministru nu l-a interesat fondul problemei, trimis fix în gura lupului, ci doar propria imagine. Și pentru că l-a mirosit, tabăra Savonea din CSM l-a folosit pentru propriul interes.
