Nu există confuzie mai mare în aceste zile precum cea observată în rândul susținătorilor Kremlinului din România și a celor care au promovat și distribuit mesajele Rusiei în mass-media și pe rețelele sociale.
Toată infrastructura de comunicare din spatele lui Călin Georgescu, formată din rezerviști, oameni politici, cum ar fi Victor Ponta, jurnaliști, Ion Cristoiu, Marius Tucă etc., a intrat în degringoladă după ce Donald Trump l-a criticat pe Vladimir Putin și i-a cerut să facă un „deal” pentru încheierea războiului din Ucraina.
După anularea alegerilor prezidențiale de către CCR, toți cei care s-au așezat în spatele lui Călin Georgescu, un admirator al lui Vladimir Putin și critic al NATO și Uniunii Europene, au încercat să-l prezinte drept susținător al lui Donald Trump și lider politic validat de președintele american.
Pe lângă aparițiile la posturi TV din România, la podcasturi și interviuri în care Georgescu își arăta atașamentul față de „ideile” lui Trump, candidatul pro-rus a fost împins și la interviuri cu bloggeri din SUA, care au promovat în intervențiile lor interesele Rusiei în ce privește Ucraina.
Rețeaua pro-rusă din România, care-l susține pe Călin Georgescu, a fost disperată ca acesta să fie sprijinit de reprezentanți ai noii administrații americane, dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Era cea mai bună mascare a discursului dictat de Kremlin într-unul „conservator, republican”.
Procesul avea ca obiectiv crearea percepției în rândul opiniei publice că Georgescu e „susținut și de americani”, pe lângă entuziasmul cu care e aplaudat în Rusia de Alexander Dughin și întreaga propagandă controlată și promovată de Kremlin.
Dar șoc și groază! În trei declarații publice, de la preluarea mandatului, Donald Trump i-a cerut lui Putin să se așeze la masa negocierilor și să facă o înțelegere în urma căreia războiul din Ucraina să se încheie.
Un pariu pierdut
Strategii din spatele lui Georgescu au făcut o serie de raționamente greșite și un pariu pe care l-au pierdut.
În încercarea de a estompa pozițiile vizibil anti-NATO și anti-UE, care nu sunt populare în România, aceștia au pornit de la premisa că Donald Trump și Vladimir Putin sunt de aceeași parte a baricadei, că au valori comune, că președintele american nu l-a criticat niciodată pe liderul rus și că au comunicat bine.
Dar această imagine avea legătură cu relația de acum patru ani, una care a evoluat în alt context, înainte de decizia lui Putin de a invada Ucraina. Războiul și-a pus amprenta puternic și pe această legătură, care s-a modificat pe parcursul timpului.
De asemenea, susținătorii lui Georgescu au pariat că Trump va fi tentat să valideze un candidat cu viziuni populist-naționaliste din estul Europei, care se declară un adept al său și să marginalizeze importanța parteneriatului strategic dintre cele două țări.
Dar nu s-a întâmplat acest lucru, iar acum Călin Georgescu și sponsorii săi sunt derutați, încercând să găsească alte linii de discurs și acțiune care să-i țină în atenția publicului.
Georgescu are o singură dorință, Ucraina să nu mai fie ajutată de SUA
E derutant să-l vezi pe Georgescu comentând postarea lui Donald Trump în care îl amenință pe Putin cu noi sancțiuni dacă nu face un „deal” în ce privește războiul din Ucraina.
La un podcast realizat de Marius Tucă, acesta spune că „Trump a fost clar și Marco Rubio (șeful Departamentului de Stat al SUA - n.red.), de asemenea, cu Ucraina lucrurile sunt închise. Deci e clar, nu va mai fi niciun fel de finanțare, lucrurile se doresc oprite”.
Marea revelație a lui Călin Georgescu din semnalul puternic trimis de Trump către Kremlin a fost faptul că SUA nu vor mai susține militar Ucraina, în realitate o informație falsă pentru că nu a existat, cel puțin până acum, nicio declarație oficială a noii administrații pe acest subiect.
Dar asta a fost și a rămas problema cu Călin Georgescu. El are o misiune: discursul său să rimeze perfect cu obiectivele Rusiei în România - închiderea scutului de la Deveselu, fără militari americani la Marea Neagră și compromiterea relației dintre București și Kiev.
Donald Trump a venit la Casa Albă cu o altă strategie, diferită de cea din 2016, bazată pe o nouă realitate geo-politică. Nici SUA și nici Ucraina n-au pornit cel mai mare conflict militar din Europa după cel de-Al Doilea Război Mondial, iar cel care l-a pornit este, acum, afectat într-o mare măsură de decizia strategică eronată, care a slăbit Rusia.
Extrema dreaptă din România nu are resurse să se desprindă de Kremlin
Printr-o situație la fel de complicată, precum cea a pro-rușilor din România, trece în aceste zile și Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, care s-a poziționat în ultimii ani pe post de cal troian al Kremlinului în interiorul Uniunii Europene și al NATO.
A promovat o apropiere șocantă de Vladimir Putin, a blocat cât a putut sancțiunile europene împotriva Rusiei și a minat susținerea Ucrainei de către statele membre.
Și el a mizat că o reîntoarcere a lui Donald Trump la Casa Albă îl va transforma într-un important agent de putere care va gravita în jurul celor doi. Dar s-a înșelat.
„Se așteaptă ca Ungaria să renunțe la blocarea Uniunii Europene în ce privește reînnoirea sancțiunilor împotriva Rusiei, după ce președintele american Donald Trump a amenințat Moscova cu și mai multe sancțiuni, potrivit a cinci diplomați familiarizați cu discuțiile”, se arată într-un articol publicat de Politico.
Viktor Orban s-a opus acestei reînnoiri a sancțiunilor, necesară o dată la șase luni, dar situația a început să se schimbe, diplomații maghiari de la Bruxelles, semnalizând că s-ar putea să nu se mai opună procedurii, arată sursa citată.
În România, întreaga mișcare naționalistă și conservatoare s-a construit promovând narațiunea Rusiei, atât în timpul pandemiei, cât și după declanșarea războiului din Ucraina.
Deși controlează astăzi 35% din Parlament, extrema dreaptă nu pare a avea resurse suficiente să se desprindă de Kremlin și să-și asume un rol constructiv în politica românească, adică să devină o mișcare conservatoare care să promoveze valori naționale, patriotism adevărat, nu fabricat în laboratoarele Kremlinului, eficiență guvernamentală, limitarea intervenției statului, reducerea birocrației, încurajarea afacerilor autohtone etc.
Din păcate, războiul din Ucraina nu se va încheia într-o singură zi, cum a promis Donald Trump în campania electorală, iar drumul către o încetare a focului va fi întortocheat și plin de noi surprize.