Din momentul în care Vladimir Putin a ordonat armatei sale să invadeze Ucraina, în dimineața zilei de 24 februarie 2022, România s-a situat de partea țării vecine, victimă a nebuniei și ambițiilor unui dictator aflat de peste un sfert de secol la conducerea Rusiei.
Pentru țara noastră, sprijinul acordat Ucrainei a reprezentat, în ultimii patru ani, o acțiune de apărare a independenței naționale și a siguranței cetățenilor.
Prăbușirea Kievului ar însemna declanșarea unei crize de securitate majore în estul Europei, cu posibila destabilizare a Moldovei și cu apropierea din nou a forțelor militare ale Kremlinului de granițele României.
Poziția lipsită de echivoc a oficialilor de la București a declanșat furia Moscovei.
La început, Putin a crezut că va cuceri Ucraina în două săptămâni, dar rezistența, eroismul forțelor de la Kiev și hotărârea de care a dat dovadă Zelenski au transformat conflictul într-un război de uzură, cu mari pierderi de vieți omenești de ambele părți, dar cu păstrarea independenței și libertății.
Întregul prestigiu al armatei ruse, fundamentul pe care se bazau puterea și influența internațională, s-a prăbușit. Rusia de azi e o țară izolată, cu o economie în cădere liberă, blocată într-un război pe care nu mai are nicio șansă să-l câștige.
O astfel de catastrofă nu avea cum să nu afecteze România și Europa, în general.
Subordonați Kremlinului
La scurt timp după atacarea Ucrainei, Kremlinul intensifică războiul hibrid, își activează vechile rețele de influență de pe continent, creează unele noi și finanțează consistent mișcări politice și partide extremiste pe întregul teritoriu al Europei, cu scopul de a produce tensiuni sociale și de a bloca ajutorul militar și economic pentru Ucraina.
La noi în țară, Kremlinul avea încă din perioada comunistă o prezență puternică în toate instituțiile și centrele de decizie. După 1990, Ion Iliescu, un lider politic comunist, educat la Moscova, a încurajat dezvoltarea acestor rețele prin numiri în poziții-cheie ale unor personaje aflate sub controlul total al Kremlinului.
De exemplu, Nicolae Militaru, un agent GRU, ajunge ministru al Apărării, Mihai Caraman, agent KGB, ajunge directorul SIE; dar și Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan, din cercul lui Iliescu, erau persoane conectate la Moscova.
În realitate, întreaga structură de putere instaurată la București după prăbușirea lui Nicolae Ceaușescu a fost subordonată Kremlinului.
Chiar dacă în România, la nivelul populației, s-a manifestat o puternică tendință de liberalizare și occidentalizare a țării, chiar dacă, în primul deceniu al secolului XXI, România a aderat la NATO și Uniunea Europeană, la nivel subtil, rețelele Moscovei au supraviețuit și s-au perpetuat în instituții, în zone de decizie, în afaceri și în politică.
Atacul Rusiei
Cel mai bine s-a observat acest lucru după începerea războiului din Ucraina, când, după o reacție de empatie populară și sprijin public, în decurs de câteva luni s-a format un puternic curent pro-Rusia, susținut de tot felul de rezerviști, jurnaliști, influenceri și oameni politici, care încercau să blocheze sprijinul militar și economic pentru Ucraina și care, într-o oarecare măsură, au reușit.
Mai mult, războiul hibrid asupra României și Moldovei s-a intensificat, Rusia reușind să compromită alegerile prezidențiale din noiembrie 2024, promovând, printr-o intensă campanie pe TikTok, un candidat necunoscut, susținut public de Kremlin; e vorba de Călin Georgescu.
Atacul a produs pagube uriașe României, care și-a pierdut prestigiul și o parte din influența europeană, dar, în cele din urmă, a rezistat, refăcând întregul proces electoral.
Arma promovării secrete
Într-un fel, succesul concertului de la București al lui Max Korj e o revanșă târzie și parțială în conflictul din umbră pentru consolidarea Europei și pentru promovarea democrației și a libertății individuale.
Max Korj, un artist născut în Belarus, a emigrat după ce protestele la adresa lui Alexandr Lukașenko din anul 2020 au fost înăbușite violent cu ajutorul lui Vladimir Putin.

Rapperul este văzut la Minsk și la Moscova ca un pericol pentru regimurile autoritare ale celor doi aliați, iar succesul și susținerea de care se bucură printre tinerii din estul Europei și din Rusia sunt uriașe.
În vara anului trecut, Max Korj a ținut un concert la Varșovia la care au participat 60.000 de persoane. Dar, în Polonia, situația a degenerat: s-au înregistrat violențe, iar rețelele de influență ale Rusiei au provocat tulburări de stradă, inclusiv în timpul concertului, poliția fiind nevoită să intervină și să facă arestări.
La București, totul a fost diferit. S-au vândut peste 40.000 de bilete, deși aproape nimeni din oraș nu știa mare lucru despre fenomenul Max Korj.
Păstrând proporțiile, s-a întâmplat exact ca la sfârșitul lunii noiembrie 2024, atunci când Călin Georgescu a câștigat turul 1 al alegerilor prezidențiale și nimeni, în afara celor care-l votaseră, nu știa cine e.
Dungaciu laudă limba rusă
Nu întâmplător am dat exemplul de mai sus. Fenomenul e același. O campanie țintită pe rețelele sociale poate mobiliza extrem de precis un anumit public pe considerente de vârstă, educație, geografie și valori, coordonând acțiunile acelui grup fără ca restul populației să afle sau să înțeleagă ce se întâmplă.
Nimeni nu știa de Max Korj la București. Campania de promovare și vânzare a biletelor s-a desfășurat exclusiv pe platforma socială Telegram, în comunitățile de admiratori ale artistului.
Astfel, o mulțime de 42.000 de persoane ajunge la București în aceeași zi, la aceeași adresă, venind din Moldova, Bulgaria, Polonia, Ucraina și Belarus.
Concertul, oricum ar fi privit, a fost o operațiune complexă de promovare a unui mesaj împotriva dictaturilor din Rusia și Belarus.

Dan Dungaciu, politolog și vicepreședinte al AUR, un cunoscut pro-rus, consideră, într-o reacție neobișnuită la un eveniment muzical, că, în realitate, Max Korj nu este un artist care se opune dictaturilor din Belarus și Rusia, ci mai degrabă un promotor al culturii și al limbii ruse.
Poziția lui Dungaciu e foarte interesantă în contextul în care, pe Arena Națională, s-a strigat minute în șir „Ucraina, Ucraina”.“Vedem că limba rusă este încă solidă. În Republica Moldova vedem că Biserica rusă este încă solidă. Și toată conducerea Republicii Moldova susține Biserica rusă în Republica Moldova”, spune Dan Dungaciu într-un video în care încearcă să-l transforme pe rapperul care și-a părăsit țara de frica arestării într-un promotor al lui Putin și Lukașenko.
Un mesaj pentru Kremlin
Un alt influencer pro-rus celebru din România, e vorba de Ion Cristoiu, merge pe un mesaj asemănător, dramatizând un pic și spunând că Bucureștiul a fost sub ocupația rușilor care au intrat în oraș, la fel cum a făcut Armata Roșie la 31 august 1944.
“Adică aceeași stupefacție au avut bucureștenii când a intrat Armata Roșie. A fost ceva asemănător… pentru că nu erau obișnuiți cu oameni care fură ceasuri… imaginea de sălbăticie, chiar de hoardă, au avut-o românii ieri”, a comentat Ion Cristoiu, într-o pastilă video.
Deci fanii unui artist dizident din Belarus, care i se opune lui Lukașenko și lui Putin, care se ascunde undeva prin Europa, adresa lui fiind secretă pentru că e în pericol permanent, sunt comparați de Cristoiu cu armata invadatoare a Uniunii Sovietice.

Aceste două reacții confirmă faptul că evenimentul de la București a provocat cel puțin o undă de teamă la Kremlin, de unde Putin și asociații săi au putut vedea că încă există zeci de mii de tineri care li se opun și care vor reacționa la prima oportunitate, la primul semn de slăbiciune al regimurilor autoritare.
Faptul că un astfel de concert a fost organizat la București, capitala unei țări pe care Rusia o tratează cu ostilitate, coagulând energia celor care se opun dictaturilor din Rusia și Belarus, a reprezentat un mesaj clar pentru Kremlin: România n-a uitat interferența brutală din alegerile anulate și se va comporta în consecință.
