În timp ce condamnă public invazia Rusiei și trimit arme și ajutoare Ucrainei, statele occidentale continuă – paradoxal – să finanțeze Kremlinul prin importuri masive de combustibili fosili.
Potrivit unei analize BBC, Rusia a câștigat de peste trei ori mai mulți bani din vânzarea de petrol și gaze decât a primit Ucraina sub formă de ajutor internațional.
Este o realitate dureroasă și greu de justificat moral sau strategic: statele care susțin Ucraina, în frunte cu țările din Uniunea Europeană, continuă să cumpere petrol și gaz rusesc, direct sau indirect, contribuind la finanțarea războiului început în februarie 2022 și ajuns acum în al patrulea an.
Banii care hrănesc războiul
Datele analizate de Centrul pentru Cercetare în Energie și Aer Curat (CREA) arată că, până la 29 mai 2025, Rusia a obținut peste 883 miliarde de euro din exportul de combustibili fosili – inclusiv 228 miliarde de euro din țările care o sancționează oficial.
Paradoxal, Uniunea Europeană a fost cel mai mare contributor, cu 209 miliarde de euro plătiți Rusiei pentru resurse energetice.
Sancțiuni doar pe hârtie
Deși după invazie SUA și Marea Britanie au interzis complet importurile de petrol și gaze rusești, iar UE a interzis petrolul pe cale maritimă, importurile de gaze prin conducte și gaze naturale lichefiate (GNL) au continuat.
Inclusiv în 2025, Ungaria și Slovacia au continuat să primească gaze rusești prin Turcia. Volumul acestor importuri a crescut cu aproape 27% în primele luni ale anului, comparativ cu aceeași perioadă din 2024.
În ciuda sancțiunilor, veniturile Rusiei din combustibili fosili au scăzut cu doar 5% în 2024 față de 2023. Ba mai mult, exporturile de țiței au adus cu 6% mai mulți bani, iar veniturile din gazele naturale livrate prin conducte au crescut cu 9%.
„Rafinăriile-fantomă” și portițele legale
Un alt mod prin care Rusia ocolește sancțiunile este o portiță legală care permite ca petrolul rusesc să fie exportat în state occidentale după ce a fost procesat în rafinării din Turcia și India. CREA a identificat cel puțin șase astfel de rafinării care au procesat petrol rusesc în valoare de 6,1 miliarde de euro, trimițând apoi carburanții rezultați către țări care oficial sancționează Rusia.
Este o schemă cunoscută de toate părțile implicate, dar tolerată tacit. Așa cum spune un analist CREA: „Este legal. Toți știu, dar nimeni nu face nimic serios să oprească asta.”
Ajutorul pentru Ucraina vs. profiturile Rusiei
Contradicția fundamentală este că banii pe care Occidentul îi oferă Ucrainei sub formă de ajutor militar și umanitar sunt eclipsați de sumele plătite Rusiei pentru combustibili. Practic, plătim agresorul mai mult decât sprijinim victima.
„Finanțăm agresorul într-un război pe care îl condamnăm, în timp ce susținem și rezistența împotriva lui,” explică Mai Rosner, activistă de la organizația Global Witness, citată de BBC.
De ce nu se opresc importurile?
Temerile privind posibile scumpiri ale energiei par a fi principalul motiv pentru care țările occidentale ezită să interzică total combustibilii rusești.
Rosner afirmă că „există prea multă teamă în rândul guvernelor cu privire la ce ar însemna asta pentru piețele globale de energie.”
Oficiali europeni, precum șefa politicii Externe a UE, Kaja Kallas, au recunoscut că nu s-au impus sancțiuni „cu adevărat dure” pentru că unele state membre se tem de o escaladare a conflictului – sau, mai simplu, pentru că gazul rusesc este mai ieftin pe termen scurt.
Există alternative? Da, dar nu se aplică
Potrivit experților de la CREA, renunțarea la gazul rusesc este fezabilă pentru UE.
În 2024, doar 5% din consumul total de GNL al Uniunii provenea din Rusia, în timp ce 50% din exporturile de GNL ale Rusiei mergeau către UE. Deci tăierea acestor livrări ar afecta mult mai tare Rusia decât consumatorii europeni.
Concluzia BBC este ipocrizie energetică
Războiul din Ucraina se transformă într-o dramă morală pentru Occident. Pe de o parte, statele trimit arme și bani pentru a ajuta o țară invadată.
Pe de altă parte, pompează sute de miliarde de euro în economia invadatorului, alimentând exact mașinăria de război pe care încearcă să o oprească.
„Dependența noastră de combustibili fosili ne face prizonierii dictaturilor și ai pieței,” avertizează Rosner.
Occidentul are la dispoziție toate pârghiile necesare pentru a opri fluxul de bani către Kremlin. Întrebarea e: are și voința politică să o facă?