De ce Iohannis a stat la Kiev lângă tripleta Macron-Scholz-Draghi?
O posibilă explicație ar fi că România este lovită de criza energetică la fel sau poate chiar mai puternic ca principalele state europene și nu are soluții de domolire a crizei, pentru că nu are bani la buget.
Pentru români, o pace făcută anul acesta, care să ducă la revenirea petrolului la prețurile dinainte de toamna anului trecut, ar fi o mană cerească.
Polonia a anticipat criza din Ucraina, și-a asigurat gaz din Norvegia, a rezistat presiunii Comisiei Europene de a renunța la centralele pe cărbune. Polonia s-a pregătit cumva pentru acest război.
Apoi, Polonia este o susținătoare înfocată a Ucrainei și a continuării războiului până la victoria Kievului. Polonia este susținătoarea viziunii americane asupra războiului, pentru că ea și țările baltice au avut o istorie dureroasă a confruntării cu marele imperiu de la răsărit.
Și noi am avut parte de o istorie asemănătoare și poporul nostru este în continuare divizat în două state din cauza acțiunii URSS și a Federației ruse. Noi de ce nu ne-am pregătit de unire și nu ne-am zbătut să ne asigurăm independența energetică și să ne dotăm corespunzăor armata?
Îl înțeleg pe domnul Iliescu, cu admirația sa pro-rusă, dar domnii Băsescu și Iohannis, atât de declarativ pro-occidentali, de ce nu s-au ocupat de chestiunile astea esențiale?
Și atunci, de ce s-a dus la Kiev domnul Iohannis, în locul președintelui polonez, care merita cu vârf și îndest onoarea de a anunța acolo statutul de stat candidat la UE al Ucrainei?
Aș putea zice că tripleta europeană avea nevoie de o figură din Europa de Est pentru vizita de la Kiev, ca să dea impresia că viziunea lor politică este a întregii Europe. Nu au păcălit pe nimeni, nici măcar pe ai lor de acasă, uite ce a pățit domnul Macron la alegerile parlamentare, a pierdut majoritatea pentru că și în politica internă s-a comportat la fel ca în cea externă, egoist și narcisist.
Domnul Macron vinde pielea ursului din pădure, dacă îi promite lui Zelenski o integrare europeană mai rapidă în schimbul păcii. Din momentul primirii statutului de candidat, drumul european al Ucrainei va depinde mai mult de ce face ea, decât de angoasele președintelui francez ce privesc prețul la gaz.
Pe de altă parte, este un lucru cinstit ca Europa să plătească acum pentru deceniile de huzur social datorat relației economice imorale cu Rusia.
Nici nu sunt convins că domnul Iohannis chiar crede cu toată ființa sa în planul domnului Macron, pentru că acest plan are o mare hibă: Zelenski nu poate renunța la teritoriile înșfăcate de ruși, după ce poporul ucrainean a dat greu tribut de sânge.
Iar Putin nu poate să-și retragă trupele din Ucraina rămânând doar cu Crimeea și Donbasul, pentru că un astfel de demers ar fi calificat la Moscova drept înfrângere și ar fi canibalizat de camarila sa.
Atunci ce a căutat și găsit domnul Iohannis la Kiev?
Din nefericire pentru domnul Iohannis, războiul din Ucraina nu se va termina în curând. Din nefericire pentru popoarele tripletei europene hedoniste și ne-învățate cu lipsurile, războiul va continua și criza energetică îl va urma, atâta vreme cât livrările de arme nu vor asigura Ucrainei superioritatea pe teren.
Mai rău, chiar și în situația împingerii forțelor ruse înapoi în propriile granițe, războiul nu se va stinge. Situația va fi aidoma celei anterioare din Donbas, vom avea parte de un conflict înghețat, până ce Federația Rusă va înțelege că nu e rentabil să suporte costurile.
Să fim cinstiți, aici nu aveam de-a face cu un conflict Rusia-Ucraina, ci cu unul Rusia-NATO purtat prin intermediul Ucrainei. Dacă Ucraina va pierde, va pierde și domnul Macron, pentru că apetitul Rusiei pentru război va crește și o nouă cortină de fier va costa Europa mai mult decât înarmarea Ucrainei. Iar un război, fie el cald sau rece, îi va asigura lui Putin liniștea în interior.
Revenind la temă, de ce s-a dus domnul Iohannis la Kiev?
Mă așteptam ca după vizită domnul președinte să iasă la rampă cu declarații, ca să profite politic de momentul de măreție care i s-a oferit, dar tăcerea cu care ne-a obișnuit este năucitoare. Cum tot tăcere năucitoare este și prestația domnului Ciucă în ce privește poziția guvernului în conflictul din Ucraina. În afara unor declarații general lemnoase de soiul România trebuie să ajute Ucraina, nici domnul prim-ministru nu ne-a oferit vreun tablou asupra situației, nu ne-a fericit cu vreun program prin care să aflăm ce mare zbatere pentru ajutorarea Ucrainei produce guvernul. E drept că transportăm armament spre Ucraina, dar toată lumea care are graniță cu Ucraina face asta.
Atunci de ce s-a dus domnul Iohannis la Kiev?
Dacă a făcut-o doar ca lumea vestică să se întrebe cine este insul din alai mai înalt cu un cap decât ceilalți șefi de stat, apoi tăcerea e de înțeles.