Anthony Fauci a refuzat să răspundă la peste 100 de întrebări în timpul unei audieri tensionate din Senatul american, invocând dreptul constituțional de a nu se autoincrimina. Momentul le-a oferit adversarilor săi politici noi argumente, dar spune mai multe despre felul în care teoriile conspirației au pătruns în instituțiile statului decât despre originea COVID-19.
Dr. Anthony Fauci a invocat pe 29 iulie Amendamentul al V-lea al Constituției SUA și a refuzat să răspundă la întrebări în fața unei comisii a Senatului conduse de republicani.
Audierea, organizată pentru a examina gestionarea pandemiei și originea virusului SARS-CoV-2, a reprezentat cel mai nou episod al confruntării dintre Fauci și senatorul republican Rand Paul. Acesta îl acuză de ani întregi că a ascuns legăturile dintre finanțarea americană și cercetările efectuate la Institutul de Virusologie din Wuhan.
Fauci, care a condus timp de aproape patru decenii Institutul Național pentru Alergii și Boli Infecțioase, a negat acuzațiile. El a explicat că a refuzat să răspundă la recomandarea avocaților săi, deoarece Paul a cerut în repetate rânduri ca el să fie anchetat și trimis în judecată.
Senatorul republican a anunțat că va solicita ca Fauci să fie acuzat de sfidarea Congresului. Democrații din comisie au descris audierea drept o acțiune politică al cărei verdict fusese stabilit înainte ca întrebările să fie puse, scrie Reuters.
Într-o analiză publicată de The Conversation, audierea este prezentată drept punctul culminant al unui proces început în 2020: trecerea unor teorii ale conspirației de la periferia Internetului către politica republicană, mișcarea MAGA, comunitățile antivacciniste și chiar rețelele extremiste.
De ce a refuzat Fauci să răspundă
Amendamentul al V-lea le permite persoanelor audiate de autoritățile americane să refuze să ofere declarații care le-ar putea incrimina. Invocarea acestui drept nu echivalează cu recunoașterea vinovăției.
Situația lui Fauci este însă complicată de faptul că, în ianuarie 2025, președintele Joe Biden i-a acordat o grațiere preventivă pentru eventuale infracțiuni federale legate de activitatea sa în serviciul public, începând din 2014. Fauci nu fusese pus sub acuzare.
Criticii săi au folosit grațierea pentru a susține că ar avea ceva de ascuns. Fauci și avocatul său au arătat însă că protecția nu acoperă eventuale acuzații legate de declarații făcute după grațiere. Ei susțin că orice răspuns oferit la audiere ar putea fi folosit de Paul pentru a încerca deschiderea unui nou dosar privind mărturia în fața Congresului.
Refuzul de a răspunde a creat inevitabil o imagine politică puternică: omul care a reprezentat autoritatea științifică a guvernului în timpul pandemiei tace în fața întrebărilor despre deciziile sale. Pentru adversarii lui Fauci, acest tablou poate fi prezentat drept o confirmare a acuzațiilor, chiar dacă, din punct de vedere juridic, exercitarea unui drept constituțional nu dovedește nimic.
Cum a devenit Fauci „personajul negativ”
Teoriile conspirației nu oferă numai explicații pentru evenimente greu de înțeles. Ele identifică și persoane cărora le poate fi atribuită vina.
În timpul pandemiei, Fauci a fost omniprezent. A consiliat președinți, a apărut frecvent la televiziune și a explicat măsurile luate pentru limitarea răspândirii virusului. În consecință, pentru o parte a publicului, el a ajuns să reprezinte restricțiile, măștile, vaccinurile, închiderea școlilor și obligațiile impuse de stat.
Activiștii antivaccin l-au integrat în teoriile despre companiile farmaceutice și instituțiile de sănătate publică. Alte comunități conspiraționiste l-au prezentat drept participant la o acțiune coordonată pentru ascunderea originii virusului. Grupurile extremiste au conectat aceste acuzații cu teorii mai vechi despre controlul populației, tirania guvernamentală și elitele corupte.
Acuzația centrală promovată de Rand Paul și de alți republicani este că Fauci ar fi contribuit la finanțarea unor cercetări riscante la Wuhan, că acestea ar fi făcut posibilă apariția pandemiei și că ulterior ar fi participat la ascunderea legăturii.
Paul a cerut în repetate rânduri urmărirea penală a lui Fauci. Versiuni ale aceleiași narațiuni au fost promovate de mai mulți congresmeni republicani, între care Steve Scalise, James Comer și Brad Wenstrup.
O investigație desfășurată timp de doi ani de republicanii din Camera Reprezentanților a concluzionat că virusul provine cel mai probabil dintr-un laborator din Wuhan. Comisia a susținut și că Fauci a influențat elaborarea unui articol științific care respingea această posibilitate și a criticat fundamentarea unor reguli din timpul pandemiei.
Acestea sunt însă concluziile unei comisii politice conduse de republicani, nu ale unei anchete științifice independente. Fauci și membrii democrați ai comisiei le-au contestat.
Întrebarea despre laborator nu este, în sine, o conspirație
Analiza din The Conversation subliniază o distincție esențială: ipoteza unui accident de laborator nu trebuie confundată cu afirmația că virusul a fost creat și eliberat intenționat.
Este legitim ca oamenii de știință și guvernele să cerceteze dacă SARS-CoV-2 a trecut de la animale la oameni sau dacă un incident de laborator a contribuit la apariția pandemiei. Ambele sunt întrebări care pot fi examinate prin dovezi.
Problema apare atunci când întrebarea este legată de o concluzie stabilită dinainte: virusul a fost creat de persoane influente, care au provocat pandemia și apoi au organizat o operațiune internațională de mușamalizare.
Investigația republicană a susținut că cercetări finanțate de guvernul american ar fi putut contribui la pandemie. Nu a demonstrat însă că virusul a fost fabricat sau eliberat intenționat.
Nici comunitatea științifică nu a ajuns la o concluzie definitivă asupra originii virusului. Grupul științific independent convocat de Organizația Mondială a Sănătății a arătat în raportul său din 2025 că dovezile disponibile indică o transmitere direct de la lilieci sau printr-o gazdă intermediară.
Ipoteza unui incident de laborator nu a putut fi însă exclusă. China nu a pus la dispoziție toate informațiile necesare, inclusiv date despre primele cazuri și activitatea laboratoarelor din Wuhan.
Așadar, originea exactă a SARS-CoV-2 rămâne nerezolvată. Lipsa datelor nu reprezintă însă, prin ea însăși, dovada unei conspirații. Însă, teoriile conspirației au tendința de a transforma absența dovezilor în confirmarea faptului că dovezile au fost ascunse.
De la întrebări legitime la concluzii prestabilite
Pandemia a creat condiții favorabile răspândirii teoriilor conspirației: pericol enorm, informații incomplete, recomandări care se schimbau și neîncredere în guvern și instituțiile științifice.
Oamenii aveau întrebări legitime. De ce a apărut virusul în Wuhan? De ce s-au modificat recomandările privind purtarea măștilor? Cum au fost dezvoltate vaccinurile atât de repede? Teoriile conspirației au oferit răspunsuri simple și vinovați ușor de identificat pentru o realitate complicată.
Un sondaj realizat în 2021 de Public Religion Research Institute arăta că 39% dintre americani credeau că virusul fusese dezvoltat intenționat de cercetători într-un laborator. Proporția ajungea la 85% printre adepții QAnon, mișcarea conspiraționistă potrivit căreia o elită secretă controlează instituțiile și societatea.
Asemenea convingeri rareori rămân izolate. O persoană care crede că autoritățile sanitare ascund informații va fi mai receptivă la afirmațiile privind pericolele secrete ale vaccinurilor. Neîncrederea în companiile farmaceutice poate favoriza ideea că pandemia a fost provocată pentru obținerea unor profituri. Convingerea că elitele acționează întotdeauna în secret poate deschide drumul către QAnon și alte teorii generale despre controlul societății.
Circuitul prin care o teorie capătă autoritate
În jurul lui Fauci s-a format un mecanism de amplificare. Afirmațiile apărute în comunități online au fost preluate de politicieni, repetate de prezentatori și comentatori și distribuite din nou pe rețelele sociale. Repetarea le-a făcut tot mai familiare. Iar familiaritatea poate fi confundată cu dovada.
Audierea din Senat arată etapa finală a acestui proces. Acuzații pornite sau dezvoltate în comunități online au ajuns în mecanismul oficial al statului, unde sunt repetate de aleși și examinate de comisii parlamentare. O teorie poate părea mai credibilă nu pentru că au apărut probe noi, ci pentru că este rostită de cineva cu autoritate instituțională.
Faptul că Fauci a invocat Amendamentul al V-lea va alimenta, probabil, și mai mult aceste narațiuni. Dar audierea nu a oferit o explicație definitivă privind originea COVID-19 și nici nu a demonstrat existența unei acțiuni intenționate de creare sau răspândire a virusului.
Întrebarea esențială ridicată de The Conversation este alta: ce se întâmplă atunci când teoriile conspirației nu mai sunt doar distribuite pe Internet, ci dobândesc autoritatea instituțiilor statului?
Plaja din România cu nisip fin unde poți închiria un șezlong cu doar 30 de lei pe zi (Foto)
Plecare la pachet de la CFR Cluj: 4 milioane de euro pentru doi jucători
Cel puțin trei morți și 15 răniți după o explozie la un restaurant din Moscova (Video)
Criza din Ceuta. Spania spune că a repatriat aproape toți migranții. Statele UE reacționează cu măsuri la frontiere
