Mai mult decât orice, anul 2023 a fost unul al nenorocirilor. Niciuna de magnitudinea Colectiv, însă cu o densitate fără precedent. Cap de listă: șantierul A7, Crevedia, 2 Mai, internatul de la Odorheiu Secuiesc, Ferma Dacilor.
Toate cele de mai sus, deși în locuri diferite și din cauze imediate diferite, au câteva elemente comune: indolența/prostia, corupția/incompetența, regula încălcată. Niște imbecili la un capăt au funcționat așa, alți imbecili la alt capăt i-au lăsat să lucreze așa. Și niște oameni au murit.
Că gazul era transvazat ca apa, că un drogat a plecat mai departe cu mașina pentru că aparatul Drugtest era încuiat într-un dulap. Că nimeni habar nu avea pe unde trece o conductă magistrală de gaz și care era starea ei.
Că un Dorel s-a apucat să sape la fundația unui internat vechi cu elevi în el și nimeni nu l-a împiedicat să o facă, iar niște profesori n-au băgat în seamă copiii când le-au spus că se crapă pereții. Că o pensiune funcționa plină cu turiști fără să aibă minime autorizații și condiții de securitate și avertizare în caz de incendiu, demolabilă încă din 2016 conform legii.
Merge și așa! Ori nu realizăm ce efecte pot apărea pentru că habar nu avem inclusiv de reguli simple ale fizicii. Ori suntem convinși că nu putem fi atât de ghinioniști încât să ni se întâmple tocmai nouă, cei mai șmecheri de pe planetă.
Merge și așa pentru că autoritățile nu-și fac treaba. Ori sunt mituite să nu și-o facă de cei care cred că ghinionul lor cel mai mare este controlul. Ori nici măcar nu știu să și-o mai facă, pentru că instituțiile au fost căpușate de clienți, nepoți, amante, habarniști incapabili să performeze în economia privată, dar care primesc bani mai mulți decât ar lua dacă ar fi competenți în economia privată.
România funcționează în condiții de maximă insecuritate. Țara asta a devenit o tragedie pe cale să se întâmple în fiecare clipă și pe care nimeni nu o mai poate preveni pentru că s-a ajuns la nivel de fenomen.
E lipsă de școală, de educație elementară, prostie bubuitoare, muncă fără calificare la negru. Este corupție cât încape.
Dar mai e ceva. Românul a ajuns într-o luptă continuă cu legea. Cei cu protecție o înving, precum patronul de la Crevedia sau de la Ferma Dacilor, până când îi înving legile naturii, cele care nu pot fi mituite.
Cei fără protecție au nevoie de mult noroc, până când eșuează fie pentru că norocul se termină și îi livrează fizicii, fie pentru că până la urmă sunt controlați. Și atunci însă mai au o șansă cu șpaga.
Lupta aceasta este, după cum vedem, adesea cu riscuri sinucigașe. Dar oamenii nu văd regulile ca pe o reală protecție împotriva pericolelor, ci ca pe o continuă hărțuire generatoare de nesfârșite ocazii de a li se cere mită și de a îndestula cohorte de funcționari lăcuste din nenumărate instituții.
Regulile sunt atât de prost făcute, de contradictorii, incomplete, opere ale unor inepți sau ale unor vânători de mită, încât adesea devine greu de înțeles la ce folosesc și de care riscuri apără.
Nu e nicio scuză ca să nu respecți legea, dar ca să facilitezi conformarea voluntară, regula trebuie să fie clară și simplu de înțeles, logică și accesibilă. Rezultatul unor minți oneste, clare și pricepute.
Altfel, războiul între lege și subiecții ei va continua. Unii vor câștigă o vreme, unii vor pierde, corupția va înflori, dar cel mai rău este că vor exista tot mai multe victime colaterale.