Alegeri anticipate în România: cum se pot declanșa, cât ar dura și de ce nu e sigur că ar rezolva blocajul politic

Alegeri anticipate în România: cum se pot declanșa, cât ar dura și de ce nu e sigur că ar rezolva blocajul politic
Sprijină jurnalismul independent
Donează acum
Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google

Alegerile anticipate sunt tot mai des invocate în ultimele zile ale crizei politice care durează deja de două luni. AUR le cere de la începuturi. PSD a zis vineri spune că nu se teme de votul cetățenilor. PNL începe să le vadă ca pe o soluție. USR vorbește despre anticipate ca despre o soluție corectă dacă niciun guvern minoritar nu poate strânge voturile necesare. Iar la Cotroceni, cert este că partidele nu reușesc să coaguleze o majoritate parlamentară pentru învestirea unui nou guvern.

România este deja într-o situație complicată: un guvern a căzut prin moțiune de cenzură, o primă formulă ajunsă la vot în Parlament – Guvernul Veștea – a fost respinsă, iar partidele sunt departe de ajunge la un consens, acuzându-se reciproc că prelungesc blocajul. În plus, soluțiile forțate până acum de președintele Nicușor Dan s-au dovedit a fi un eșec politic de proporții.

Totuși, alegerile anticipate nu pot fi declanșate doar pentru că partidele le cer sau pentru că negocierile merg prost. În România, procedura este dificilă, lentă și construită tocmai pentru a nu permite dizolvarea rapidă a Parlamentului.

Cum s-a ajuns aici

Criza actuală a început cu demiterea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, votată în mai de PSD împreună cu AUR și alte grupuri parlamentare. De atunci, România are un guvern interimar, cu atribuții limitate, într-un moment în care are nevoie de decizii rapide privind deficitul, PNRR, relația cu Comisia Europeană și stabilitatea economică.

Prima nominalizare a președintelui Nicușor Dan, Eugen Tomac, nu a mai ajuns la votul Parlamentului. Tomac și-a depus mandatul după ce nu a reușit să strângă o majoritate clară.

A doua nominalizare, Adrian Veștea, a ajuns însă în Parlament și a picat. A primit 189 de voturi, sub pragul de 233 necesar pentru învestirea unui guvern. Acesta este momentul care contează constituțional: Parlamentul a respins o solicitare de învestitură.

De atunci, partidele au intrat într-o nouă rundă de poziționări. PSD îl propune pe Sorin Grindeanu premier și cere guvern minoritar PSD. PNL, USR și UDMR au propus varianta Siegfried Mureșan premier, într-un guvern minoritar PNL-USR-UDMR. AUR cere fie intrarea sa la guvernare, fie anticipate. Niciuna dintre formule nu are, până acum, o majoritate parlamentară.

Ce spune Constituția: anticipate doar după două eșecuri și 60 de zile

Constituția pune două condiții cumulative pentru dizolvarea Parlamentului. Prima: Parlamentul să nu acorde votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare de învestitură. A doua: să fie respinse cel puțin două solicitări de învestitură.

Cu alte cuvinte, nu este suficient ca un premier desemnat să nu reușească negocierile. Nu este suficient nici ca partidele să ceară anticipate. Trebuie ca Parlamentul să respingă cel puțin două guverne propuse, iar termenul de 60 de zile de la prima solicitare de învestitură să fie împlinit.

Abia apoi președintele poate - nu este obligat - să dizolve Parlamentul. Înainte de dizolvare, președintele trebuie să consulte președinții celor două Camere și liderii grupurilor parlamentare.

Există și limitări suplimentare: Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată într-un an, nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului președintelui și nici în timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare sau de război.

Ce înseamnă asta în criza de acum

În criza actuală, eșecul Guvernului Veștea este prima respingere clară în Parlament. Pentru ca scenariul anticipatelor să devină constituțional posibil, ar trebui ca un al doilea premier desemnat să meargă în Parlament cu program și listă de miniștri și să fie respins.

Dacă președintele desemnează acum un nou candidat, acesta are la dispoziție cel mult 10 zile pentru a cere votul de încredere asupra programului și listei Guvernului. Votul are loc în plenul reunit al Camerei Deputaților și Senatului, iar guvernul trece doar dacă obține votul majorității deputaților și senatorilor, adică 233 de voturi.

Dacă și acest al doilea guvern pică, se îndeplinește condiția celor două respingeri. Dar dizolvarea Parlamentului nu se poate face automat în aceeași zi, dacă nu s-a împlinit și termenul de 60 de zile de la prima solicitare de învestitură.

Teoretic, termenul se calculează de la prima solicitare de învestitură ajunsă efectiv în Parlament, adică de la cazul Veștea. Asta ar împinge o posibilă decizie de dizolvare spre a doua parte a lunii august, dacă între timp nu este învestit niciun guvern.

Cât ar dura până la alegeri

Chiar și dacă s-ar ajunge la dizolvarea Parlamentului, alegerile nu ar avea loc imediat.

Constituția prevede că alegerile pentru Camera Deputaților și Senat trebuie organizate în cel mult trei luni de la dizolvarea Parlamentului. Asta înseamnă că, într-un scenariu în care Parlamentul ar fi dizolvat în a doua parte a lunii august, scrutinul ar putea avea loc cel mai târziu în noiembrie.

Există însă o problemă practică importantă: România nu a organizat niciodată alegeri parlamentare anticipate după 1989, iar Autoritatea Electorală Permanentă a avertizat că legislația nu este suficient de clară pentru un asemenea scenariu. Ar fi nevoie de decizii rapide privind calendarul electoral, depunerea candidaturilor, campania, organizarea secțiilor și toate termenele procedurale.

Așadar, chiar dacă anticipatele devin constituțional posibile, ele nu ar fi o soluție rapidă. Ar prelungi perioada de interimat cu câteva luni, într-un moment în care România are deja presiune bugetară, risc pe rating și reforme restante.

În scenariul anticipatelor, Guvernul interimar Bolojan ar putea rămâne la Palatul Victoria încă luni bune, pentru că Executivul demis nu pleacă nici la dizolvarea Parlamentului, nici în ziua alegerilor, ci abia când un nou guvern depune jurământul.

Asta înseamnă că, dacă procedura s-ar întinde până la alegeri în toamnă, România ar putea fi condusă până spre finalul anului de guvernul demis Bolojan, cu atribuții limitate: poate administra treburile curente, dar nu poate promova politici noi, nu poate iniția proiecte de lege și nu poate emite ordonanțe, exact într-un moment în care sunt presante deficitul, PNRR, reformele și relația cu Comisia Europeană.

De ce partidele vorbesc acum despre anticipate

Fiecare partid folosește tema anticipatelor în alt mod.

AUR le cere pentru că sondajele îl plasează pe primul loc și pentru că un nou scrutin ar putea transforma capitalul electoral actual în mai multe mandate parlamentare.

PSD spune că nu se teme de votul cetățenilor, dar miza reală este presiunea pusă pe PNL, USR și UDMR: dacă nu acceptă un guvern PSD-Grindeanu, riscă anticipate într-un moment în care AUR este foarte sus în sondaje.

PNL răspunde spunând că social-democrații sunt cei care au motive să se teamă de anticipate, invocând scăderea PSD în unele măsurători recente. Mesajul politic este: PNL nu vrea să voteze un guvern PSD doar pentru a evita alegerile.

USR merge pe ideea că, dacă niciuna dintre formulele de guvern minoritar nu poate strânge voturile, întoarcerea la electorat devine o soluție legitimă.

În realitate, anticipatele sunt și amenințare, și instrument de negociere. Fiecare partid le invocă pentru a-și întări poziția la masa discuțiilor, dar nu toate ar intra în alegeri cu același risc.

Cum ar putea arăta un nou Parlament, orientativ

Ultimele sondaje arată același lucru: AUR este primul partid în intenția de vot, iar partidele pro-europene tradiționale nu ar obține singure o majoritate confortabilă fără PSD.

Un sondaj INSCOP realizat după moțiunea de cenzură arată următoarea situație: 38,2% dintre alegătorii care au exprimat o opțiune ar vota AUR, PNL ar avea 20,3%, PSD 17,5%, iar USR 10%. În varianta respondenților care spun că merg sigur la vot, AUR urcă la 41,4%, PNL la 21,9%, PSD scade la 13,3%, iar USR ajunge la 10,8%.

Într-o simulare orientativă pe aceste cifre, dacă UDMR trece pragul:

  • AUR ar putea avea între 195 și peste 200 de mandate
  • PNL între 100 și 110
  • PSD între 65 și 90
  • USR în jur de 50

Dacă UDMR nu ar trece pragul, redistribuirea ar avantaja partidele mari, în special AUR.

Aceste calcule nu sunt o proiecție oficială. Percepția publică, sistemul electoral, pragurile, redistribuirea voturilor partidelor care nu intră în Parlament, prezența la vot și votul pe circumscripții pot schimba semnificativ rezultatul final. Dar orientarea politică este clară: anticipatele ar putea produce un Parlament în care AUR este mult mai puternic decât astăzi.

Ar rezolva anticipatele blocajul guvernamental?

Nu neapărat.

Alegerile anticipate ar putea clarifica raportul de forțe, dar nu garantează o majoritate funcțională. Din sondajele actuale nu rezultă că un singur partid ar putea guverna singur. AUR ar deveni probabil principala forță parlamentară, dar nu ar avea automat majoritate. Pentru guvernare ar avea nevoie de aliați sau de sprijin parlamentar. Dar s-ar putea apropia periculos de cele 233 de voturi necesare.

Pe de altă parte, o majoritate pro-europeană fără PSD ar rămâne dificilă. PNL, USR și UDMR, chiar într-un scenariu bun, ar fi departe de 233 de voturi. Cu PSD, ar putea exista matematic o majoritate, dar tocmai relația cu PSD este cauza centrală a blocajului actual.

Așadar, anticipatele ar putea schimba ierarhia partidelor, dar nu este sigur că ar schimba problema de fond: fragmentarea politică și lipsa de încredere între partide.

Există trei scenarii mari după anticipate:

Primul: AUR crește suficient de mult încât devine inevitabil în orice formulă de guvernare. Asta ar schimba radical direcția politică și raportarea României la UE, Ucraina și reformele economice.

Al doilea: partidele pro-europene sunt obligate să refacă o formulă de compromis, probabil tot cu PSD, dar de pe poziții electorale diferite. Blocajul s-ar putea relua, doar cu alte procente.

Al treilea: niciun bloc nu poate forma o majoritate coerentă, iar România intră într-o perioadă și mai lungă de instabilitate, cu guverne minoritare, negocieri fragile și risc de noi crize.

Astfel, chiar dacă, în teorie, anticipatele par cea mai democratică ieșire din blocaj, ele nu sunt o scurtătură, ci o criză prelungită, cu rezultat incert.

Practic, deocamdată, anticipatele sunt mai mult amenințarea cu care partidele vor să influențeze ngocierile, decât o soluție pentru criză. Pentru că deși pot reseta Parlamentul, nu garantează că vor reseta și capacitatea partidelor de a guverna. (S.S.)

Adaugă spotmedia ca sursă preferată în Google