Câinii din rasa chihuahua au o istorie genetică mai surprinzătoare decât s-ar fi crezut. Un nou studiu arată că acești câini de talie foarte mică, adevărate miniaturi, au în genom mai multe segmente de ADN similare cu cele ale coioților sălbatici.
Cercetarea, publicată în revista Nature Communications, oferă noi indicii despre originile unor rase canine asociate cu America precolumbiană și explică de ce chihuahua nu seamănă genetic în totalitate cu majoritatea raselor moderne de câini.
Gene de coiot în ADN-ul chihuahua
O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford a testat două programe informatice, Gnomix și Gnofix, concepute pentru a analiza genomurile mai multor animale și pentru a estima legăturile dintre acestea.
Metoda, cunoscută sub denumirea de „inferarea originii ancestrale locale”, permite identificarea originii unor segmente individuale de ADN. Cu ajutorul acestor instrumente, cercetătorii au descoperit că chihuahua au mai multe porțiuni ale genomului comune cu cele ale coioților sălbatici (Canis latrans), scrie Science Alert.
„Arborele genealogic” al chihuahua pare să păstreze astfel urme ale unor câini și canide care au trăit în America înainte de sosirea europenilor.
O moștenire genetică din America precolumbiană
Existau deja indicii că unele rase mexicane cunoscute, precum chihuahua și câinele mexican fără păr, numit Xoloitzcuintli sau, pe scurt, Xolo, reprezintă un amestec între câini de origine europeană și canide precolumbiene.
Majoritatea raselor domestice de câini existente astăzi au o ascendență predominant europeană. Chihuahua și Xolo au păstrat însă fragmente din moștenirea genetică a „Lumii Noi”.
Analiza realizată cu ajutorul programului Gnomix a confirmat această origine nord-americană. În cazul chihuahua, cercetătorii au identificat segmente genetice asociate cu coioții, în timp ce peste 4% din genomul câinelui Xolo pare să provină dintr-o ascendență legată de câinii arctici.
Studiul nu stabilește însă momentul exact în care genele de coiot au intrat în linia evolutivă a chihuahua. Cercetări anterioare sugerează că acest lucru s-ar fi putut întâmpla înainte de sosirea lui Cristofor Columb în Americi.
De asemenea, nu se știe dacă încrucișarea dintre câini și coioți a fost intenționată sau accidentală și nici ce trăsături ar fi putut fi transmise urmașilor.
Chihuahua sunt cunoscuți pentru urechile lor mari, vocalizele expresive și comportamentul adesea independent și sigur pe sine, în ciuda dimensiunilor reduse. Aceste trăsături pot aminti de coioți, dar cercetătorii nu au stabilit o legătură directă între genele identificate și comportamentul specific al rasei.
Zoologul Jacqueline Boyd, care nu a participat la studiu, explică faptul că hibridizarea naturală între coioți și lupi este documentată, mai ales în regiuni în care anumite trăsături comportamentale pot fi avantajoase.
Totuși, coioții sunt considerabil mai mari decât chihuahua. Dimensiunea miniaturală a acestei rase este considerată, cel mai probabil, rezultatul selecției artificiale, prin care oamenii au favorizat de-a lungul timpului anumite caracteristici fizice.
„Există unele dovezi privind prezența câinilor de talie foarte mică în culturile mesoamericane de dinaintea contactului cu europenii, dar nu se știe cum se raportează aceștia la chihuahua”, mai spene omul de știință.
Dispare un punct negru de pe DN1 în care au loc accidente grave. Localnicii au reclamat că se tem pentru viața lor
Protestul oierilor, deturnat de agitatorii tricolori. Șefa Asociației Agricole „Țara Loviștei”: Se vede că nu sunt ciobanii noștri!
UEFA schimbă formatul de calificare la Campionatul Mondial și EURO
O schimbare discretă a unghiilor poate semnala boala
