Pentru prima dată, cercetătorii au descoperit rămășițele mumificate ale unui rinocer lânos cu cocoașă. E primul de acest gen găsit vreodată.
Descoperirea face oamenii de știință să privească altfel picturile rupestre antice care înfățișează rinoceri cu spinări cocoșate. Cu mai bine de 35.000 de ani în urmă, artiștii preistorici au decorat pereții peșterii Chauvet din Franța cu ilustrații uimitor de precise ale animalelor. Printre acestea, însă, și niște rinoceri lânoși cu cocoașă.
Cum așa ceva nu fusese descoperit vreodată, deși rinoceri lânoși au mai fost găsiți până acum mumificați, picturile au fost privite cu scepticism. Până acum.
Din permafrostul din Iacutia, Siberia, a fost dezgropat recent un rinocer lânos tânăr cu cocoașă. Se crede că animalul ar fi avut circa patru ani în momentul morții, adică era aproape adult. Iar cocoașa este cât se poate de vizibilă pe zona gâtului și a greabănului.
Rinocerul lânos, dispărut acum aproximativ 10.000 de ani, este o rudă îndepărtată a rinocerului alb, singura specie actuală de rinocer care are cocoașă. Totuși, spre deosebire de cocoașa musculoasă a rinocerului alb, cocoașa rinocerului lânos era umplută cu grăsime.
Autorii studiului conchid astfel că prezența cocoașei la aceste două specii reprezintă un exemplu de homoplazie, ceea ce înseamnă că, deși cocoașele lor par similare, ele nu au o origine ancestrală comună, scrie IFL Science.
”Acest studiu confirmă acuratețea numeroaselor picturi rupestre realizate de artiștii paleolitici înfățișând un rinocer lânos cu o cocoașă în zona gâtului și a greabănului. Cele mai precise ilustrații au fost realizate de un artist paleolitic din Peștera Chauvet”, scriu cercetătorii într-un raport publicat de jurnalul Quaternary Science Reviews.
Momentan, nu se știe dacă această cocoașă era prezentă doar la rinocerii tineri sau dacă se menținea pe parcursul întregii vieți a animalelor.
Astfel, cercetătorii propun două explicații posibile pentru existența cocoașei: prima, că aceasta ajuta juvenilii să se încălzească până deveneau suficient de mari pentru a-și menține temperatura corporală. A doua, rinocerii lânoși își păstrau cocoașa până la maturitate, iar grăsimea ar fi avut ”un rol important în termoreglare și în stocarea de nutrienți pe parcursul întregii vieți”.
Judecând după picturile rupestre, oamenii de știință cred că al doilea scenariu e cel câștigător.