Cu 70% dintre exemplare dispărute doar în ultimele două decenii, rinocerul de Sumatra se califică, din păcate, la categoria speciilor pe cale de dispariție. În tot acest peisaj sumbru, vine însă și o veste bună.
O cercetare recentă, care a presupus studiul genomului mai multor exemplare ale speciei, din insulele Borneo, Sumatra, dar și ADN din Malaezia, pentru că aici populația de rinoceri s-a stins în 2015, a arătat că populațiile sălbatice de rinoceri care mai trăiesc sunt sănătoase din punct de vedere genetic și au un nivel surprinzător de scăzut de consangvinizare, relatează Reuters.
Deși experții estimează că mai sunt doar 80 de exemplare de rinoceri de Sumatra în sălbăticie, încă mai există șanse ca specia să fie salvată.
„Cu o populație atât de mică, ne așteptam la o consangvinizare mult mai mare a populațiilor de rinoceri de Sumatra existente. Astfel că aceste descoperiri au reprezentat o veste bună pentru noi”, a declarat Nicolas Dussex, cercetător la Centrul pentru Paleogenetică din Suedia, care a luat parte la studiul publicat în Nature Communications.
„Când vine vorba de supraviețuirea pe termen lung a unei specii, diversitatea genetică este unul dintre factorii cheie, întrucât acest lucru permite adaptarea la viitoarele schimbări de mediu și la boli”, a declarat și Johanna von Seth, din cadrul aceleiași instituții, care de asemenea a luat parte la studiu.
„În timp ce soarta populației din Malaezia servește drept un avertisment puternic cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla cu cele două populații rămase în Sumatra și Borneo, descoperirile noastre sugerează că este posibil să nu fie prea târziu pentru a găsi modalități de a păstra diversitatea genetică a speciei”, a mai spus Dussex.
Rinocerul din Sumatra, cea mai apropiată rudă a rinocerului lânos, este cunoscut pentru cele două coarne mici și un strat subțire de păr brun-roșcat.
Rinocerul din Sumatra este cea mai mică dintre cele cinci specii de rinoceri din lume, cântărind între 700 – 800 kg la maturitate. Locuitor al pădurii tropicale, acesta este un solitar, cu excepția perioadei împerecherii și creșterii puilor.
În trecut, specia ocupa o zonă vastă din Asia de Sud-Est, de la poalele Himalayei până la insulele Borneo și Sumatra.
Te-ar putea interesa și Ce-au găsit oamenii de știință în stomacul unui cățel de acum 14.000 de ani