Un grup de cercetători internaționali a examinat metodele prin care părinții din 14 culturi îi ajută pe cei mici să adoarmă. Echipa a constatat că metodele folosite se află în strânsă legătură cu dezvoltarea ulterioară a temperamentului copiilor.
„Tehnicile de somn ale părinților sunt corelate cu calitatea somnului copiilor, iar importanța contextului cultural în dezvoltarea unui copil a fost recunoscută de mult timp.
Am vrut să examinăm dacă diferențele interculturale ale strategiilor de somn ale părinților explică diferențele de temperament la copiii mici”, a declarat autorul cercetării, Christie Pham, de la Universitatea de Stat din Washington, SUA, conform Medical Xpress.
Metodele pasive și metodele active de adormire a unui copil
Într-un raport publicat de Frontiers in Psychology, Pham și colegii ei au detaliat efectul diferitelor tehnici parentale de sprijinire a somnului, folosite în 14 culturi, asupra temperamentului unui copil.
Oamenii de știință au ajuns la concluzia că modalitățile pasive de a ajuta un copil să adoarmă (de exemplu, îmbrățișarea, cântatul și cititul) ar influența pozitiv temperamentul copilului, în timp ce metodele active (așa cum sunt plimbările, inclusiv cele cu mașina și joaca) nu au aceleași urmări.
Pentru realizarea studiului, au fost chestionate persoane din 14 culturi (Belgia, Brazilia, Chile, China, Finlanda, Italia, Mexic, Olanda, România, Rusia, Spania, Coreea de Sud, Turcia și SUA). Printre altele, acestea au fost rugate să raporteze temperamentul copiilor mici (cu vârste cuprinse între 17 și 40 de luni) și, respectiv, tehnicile parentale de susținere a somnului.
Temperamentul unui copil este definit ca fiind modul în care copiii își reglează comportamentul și fac față emoțiilor lor. Temperamentele diferite ale copiilor pot avea efecte asupra stării mintale și fizice și pot reprezenta un risc pentru tulburări viitoare.
Temperament agitat, dat de metodele active vs. temperamentul sociabil, dat de metodele pasive
Oamenii de știință au constatat că diferențele dintre metodele de susținere a somnului între culturi și în cadrul aceleiași culturi au fost asociate cu diferite caracteristici ale temperamentului.
Diferența a fost mai mare între culturi, ceea ce înseamnă că metodele de susținere a somnului contribuie în mod independent la diferențele de temperament ale copiilor între culturi.
„Studiul nostru arată că tehnicile de susținere a somnului de către un părinte sunt asociate în mod substanțial cu trăsăturile de temperament ale copilului său între culturi, având un potențial impact asupra dezvoltării acestuia.
De exemplu, țările cu o mai mare încredere în strategiile pasive – îmbrățișări, cântat, citit – au avut copii mici cu scoruri mai mari de sociabilitate”, a declarat autorul cercetării.
Pe de altă parte, temperamentul agitat sau dificil a fost corelat în mod semnificativ cu tehnicile active de somn.
În general, tehnicile pasive de susținere a somnului au fost asociate cu o emoționalitate negativă mai scăzută și cu o afecțiune pozitivă (zâmbetul și râsul, tendințele de apropiere, activitatea și entuziasmul) mai mare la nivel de cultură și un efort controlat mai mare la nivel individual. Tehnicile active de sprijinire a somnului au fost asociate cu emoționalitate negativă mai mare doar la nivel individual.
Diferențele dintre culturi
Studiul a arătat că SUA, Finlanda și Țările de Jos se află în fruntea listei folosirii tehnicilor pasive de adormire a copiilor.
Când vine vorba despre țările care folosesc tehnicile active, cercetătorii au constatat că România, Spania și Chile se află în fruntea listei, în timp ce Turcia, Italia și Belgia se află în partea de jos a clasamentului.