Karoly Takacs are una dintre poveștile impresionante din istoria Jocurilor Olimpice.
Maghiarul născut la Budapesta, în 1910, a cucerit două medalii olimpice de aur la tir, în probele de pistol, după un accident în care și-a pierdut mâna dreapta.
Karoly Takacs s-a remarcat în armată, unde a devenit ofițer, prin precizia sa la tir. Disciplina militară și talentul natural l-au transformat în unul dintre cei mai promițători trăgători din țară.
A rămas fără mâna dreaptă
În 1938, în timpul unui exercițiu militar, o grenadă i-a explodat în mână și i-a provocat răni grave la brațul drept. Era mâna cu care trăgea, iar aceasta nu a mai putut fi salvată.
Pentru un trăgător de elită, o asemenea accidentare părea echivalentă cu sfârșitul carierei. Takacs nu mai putea folosi mâna dominantă pentru a controla pistolul și a executa tragerea. Totuși, maghiarul nu s-a dat bătut și a reușit să facă performanță.
A început să învețe să tragă cu mâna stângă.
Nu era o simplă schimbare de poziție. Tirul cu pistolul presupune control muscular foarte fin, coordonarea privirii cu mișcarea mâinii, stabilitate și capacitatea de a executa lovitura în condiții de presiune. Toate aceste deprinderi trebuiau reconstruite, iar el a reușit.
Rezultatele au venit uluitor de repede
După ce a început antrenamentele pentru a trage cu mâna stângă, în mai puțin de un an Takacs a câștigat campionatul național ungar la tir cu pistolul. În 1939, a făcut parte din echipa Ungariei care a câștigat titlul mondial la Lucerna, în Elveția. La individual s-a clasat pe locul al patrulea.
Așadar, înainte de a câștiga prima medalie olimpică, demonstrase deja că putea reveni la nivel internațional.
Londra 1948 și Helsinki 1952. A învins un român
Jocurile Olimpice din 1940 și 1944 au fost anulate din cauza războiului. Pentru Takacs, asta a însemnat o așteptare și mai lungă. A ajuns să participe pentru prima dată la Olimpiadă abia la 38 de ani.
În 1948, la Londra, maghiarul a câștigat prima sa medalie olimpică de aur la tir.
La Jocurile Olimpice de la Londra, din 1948, Takacs a participat la proba de pistol cu foc rapid, de la 25 de metri.
Nu era favorit. Principalul său adversar era argentinianul Carlos Enrique Diaz Saenz Valiente, campion mondial și deținător al recordului mondial. Când l-a întâlnit pe ungur înaintea concursului, argentinianul l-a întrebat ce caută la Londra.
Takács i-a răspuns: „Am venit să învăț.” A doua zi, a câștigat concursul.
A obținut 580 de puncte din maximum 600 și a stabilit un nou record mondial, depășindu-l cu aproape zece puncte pe adversarul său. Valiente a terminat pe locul al doilea, cu 571 de puncte.
După concurs, pe podium, argentinianul i-ar fi spus: „Domnule Takacs, ați învățat destul.”
Dialogul este consemnat de Federația Internațională de Tir Sportiv (ISSF) și este probabil cel mai bun moment al poveștii, conform issf-sports.org.
El a fost primul sportiv cu dizabilități care a urcat pe podiumul unei probe de tir la Jocurile Olimpice.
La Helsinki, în 1952, Takacs a revenit pentru a-și apăra titlul olimpic. La 42 de ani, acesta nu mai era o surpriză pentru nimeni. Era campionul en-titre, presiunea era pe umerii săi. A câștigat din nou proba de pistol cu foc rapid, cu 579 de puncte.
Pe locul al doilea s-a clasat compatriotul său, Szilard Kun, cu 578 de puncte. Iar pe locul al treilea a terminat un sportiv român, Gheorghe Lichiardopol. Takacs și Lichiardopol au fost adversari direcți în finală olimpică, iar românul a obținut una dintre cele două medalii de bronz ale României la tir din istoria Jocurilor Olimpice de vară.
Finalul
La Olimpiada de la Melbourne, în 1956, Karoly Takacs a terminat pe locul al optulea proba de pistol foc rapid. În 1958, a mai câștigat o medalie de bronz la Campionatele Mondiale de la Moscova.
După retragere, acesta a devenit antrenor la clubul Honved Budapesta și instructor de tir la Academia Militară Zrinyi Miklos.
Un pionier al tirului paralimpic, Takacs a murit pe 5 ianuarie 1976, în orașul său natal, Budapesta, la vârsta de 65 de ani. Șapte luni mai târziu, tirul paralimpic își făcea debutul la Jocurile Paralimpice de la Toronto, în Canada.
„Cred că îmi datorez succesul în primul rând muncii asidue”, a declarat el după ce a câștigat medalia de aur la Londra, citat de site-ul paralympics.org.
„Nu cred că sunt deosebit de talentat. În opinia mea, seriozitatea și perseverența sunt mai importante decât talentul. Dacă nu ai voință sau dorința de a obține precizie, nu te apuca de tir”, a mai spus acesta.
