Pandemia de Covid-19 și carantinele impuse în această perioadă nu au afectat doar viața oamenilor, ci și însuși echilibrul ecologic al orașelor. O echipă de cercetători din California a studiat modul în care o specie locală de păsări a reacționat la reducerea bruscă a activității umane.
Cercetători de la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA), au urmărit, între anii 2018 și 2025, păsările numite junco cu ochi întunecați (Junco hyemalis) dintr-un campus universitar Ei au descoperit că păsările eclozate în perioada carantinei au dezvoltat ciocuri care semănau mai mult cu cele ale populațiilor din zonele sălbatice din apropiere, și nu cu ciocurile mai scurte și mai groase tipice păsărilor urbane. Pe măsură ce activitatea umană și deșeurile alimentare au revenit, aceste diferențe au părut să se estompeze în generațiile ulterioare.
Junco cu ochi întunecați sunt păsări mici din familia vrăbiilor care trăiesc de obicei în pădurile montane. Însă, pe măsură ce schimbările climatice le-au redus habitatul preferat, populațiile din sudul Californiei au început să se stabilească în orașe și cartiere suburbane, înlocuind semințele cu care se hrăneau în mod obișnuit cu firimituri și resturi alimentare lăsate de oameni – acesta este și motivul pentru care se crede că ciocurile lor au devenit mai scurte și mai groase.
În perioada carantinei, însă, păsările junco născute în oraș au dezvoltat ciocuri mai lungi și mai subțiri, foarte asemănătoare cu cele ale păsărilor din habitatele non-urbane din apropiere. Fenomenul s-a inversat în generațiile ulterioare, odată cu reluarea vieții urbane.
„Cel mai inovator aspect al acestui studiu este viteza cu care sunt observate aceste schimbări și, la fel de surprinzător, reversibilitatea lor atunci când activitatea umană este restabilită”, a spus Inmaculada Álvarez-Manzaneda Salcedo, profesor de ecologie la Universitatea din Granada, care a analizat rezultatele, dar nu a fost implicată în studiu.
Cercetătorii sugerează că disponibilitatea hranei a jucat probabil un rol central. În timpul carantinelor au fost produse mai puține deșeuri organice, o resursă de bază pentru aceste păsări urbane, care s-au reorientat către surse de hrană mai naturale și către spații verzi care anterior erau intens frecventate de oameni – iar ciocurile lor s-au adaptat la această schimbare a dietei.
Cercetătorii precizează totuși că modificările trăsăturilor fizice pot apărea prin mai multe mecanisme, inclusiv evoluție genetică, plasticitate de dezvoltare sau selecție care acționează asupra variației deja existente într-o populație.
Astfel, este posibil ca selecția să fi favorizat anumite forme ale ciocului deja prezente în populație, mai degrabă decât să depindă de apariția unor mutații noi.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
C.S.