Astronomii au descoperit un obiect ceresc uriaș, aflat în Centura Kuiper, care ar putea deveni o nouă planetă pitică. Surprinzător este că obiectul apare în imagini astronomice realizate încă din 2016, dar a fost identificat abia acum.
Numit provizoriu 2026 ED138, acesta are un diametru estimat între 600 și 1.500 de kilometri și se deplasează pe o orbită aflată în intervalul de distanțe față de Soare în care se găsește și Pluto, relatează Science Alert.
Descoperirea a fost făcută cu ajutorul Observatorului Vera C. Rubin, care ar putea schimba radical modul în care explorăm regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar. 2026 ED138 este primul candidat la statutul de planetă pitică identificat de acest observator.
„Prima mea reacție a fost una de neîncredere entuziastă”, a declarat astrofizicianul Matthew Holman, de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian, cel care a făcut descoperirea. Cercetătorul a povestit că obiectele de asemenea dimensiuni sunt atât de rare, încât primul său impuls a fost să verifice dacă nu cumva greșise el sau programul informatic folosit.
Un obiect care s-a ascuns în imaginile astronomice timp de un deceniu
Pe 13 octombrie 2026, Holman analiza observațiile realizate de Observatorul Vera C. Rubin cu ajutorul unui program dezvoltat împreună cu cercetătorul Kevin Napier, când a remarcat ceva neobișnuit.
Echipa a identificat 30 de observații ale obiectului, realizate în 20 de nopți, între 4 martie și 11 iulie 2026. Cercetătorii au căutat apoi în arhive mai vechi și au descoperit că acesta fusese surprins și de camera Dark Energy, începând din februarie 2016. Alte imagini în care apare datează din 2017, 2018, 2019 și 2023.
Aceste observații mai vechi au fost esențiale pentru stabilirea orbitei obiectului.
Potrivit Centrului pentru Planete Minore, 2026 ED138 are nevoie de aproximativ 281 de ani pentru a face o rotație completă în jurul Soarelui. În punctul cel mai apropiat, ajunge la o distanță de 36,86 de unități astronomice, iar în cel mai îndepărtat se află la 49,04 unități astronomice. O unitate astronomică reprezintă distanța medie dintre Pământ și Soare.
Prin comparație, Pluto se găsește la o distanță cuprinsă între 29,6 și 49,08 unități astronomice. Deși orbita obiectului nou descoperit se încadrează în acest interval, el a scăpat mult timp detectării.
Un motiv este înclinația orbitei sale, de aproximativ 24,5 grade față de planul în care se deplasează majoritatea planetelor. În plus, obiectul se afla pe fundalul dens al Căii Lactee, unde numeroasele stele îl făceau mai greu de distins.
Cât de mare este noul obiect și de ce e importantă descoperirea
Dimensiunile exacte ale lui 2026 ED138 nu sunt cunoscute încă. Astronomii le estimează în funcție de luminozitatea și distanța obiectului, însă un corp mic, cu o suprafață înghețată foarte reflectorizantă, poate părea la fel de luminos ca unul mult mai mare, dar cu o suprafață întunecată.
Diametrul estimat, între 600 și 1.500 de kilometri, sugerează totuși că obiectul ar putea fi suficient de masiv pentru ca propria gravitație să-i confere o formă aproximativ sferică, una dintre caracteristicile definitorii ale planetelor pitice. Dacă observațiile viitoare confirmă că îndeplinește criteriile necesare, acesta ar putea primi un nume mai ușor de reținut decât codul 2026 ED138.
Cercetătorii speră că observațiile în infraroșu vor ajuta la stabilirea dimensiunilor sale și la clarificarea statutului său.
Observatorul care ar putea dezvălui alte lumi necunoscute
Detectarea unor asemenea corpuri este dificilă. În regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar, obiectele primesc foarte puțină lumină de la Soare, pe care să o reflecte, și sunt extrem de reci. În plus, ele se deplasează pe cer, iar orbitele înclinate fac necesară explorarea unor regiuni mult mai vaste.
Observatorul Vera C. Rubin este proiectat tocmai pentru a depăși aceste dificultăți. Camera sa digitală de 3,2 gigapixeli poate surprinde, într-o singură expunere, o zonă a cerului echivalentă cu aproximativ 40 de Luni pline. Observatorul va fotografia în mod repetat suprafețe uriașe ale cerului, permițând astronomilor să identifice puncte de lumină care își schimbă poziția în raport cu stelele.
În următorul deceniu, cercetătorii se așteaptă ca Rubin să descopere mii de obiecte necunoscute până acum în regiunile exterioare ale Sistemului Solar. Printre posibilele descoperiri se numără și Planeta Nouă, o lume ipotetică a cărei gravitație ar putea explica orbitele neobișnuite ale unor corpuri îndepărtate.
Deocamdată, existența acestei planete nu a fost confirmată. Noile observații ar putea ajuta însă la stabilirea cauzei acestor orbite neobișnuite și la o mai bună înțelegere a istoriei Sistemului Solar.
„Rubin va fotografia întregul cer sudic în mod repetat, timp de zece ani, astfel încât orice alte obiecte ascunse în zone pe care cercetările anterioare le-au omis vor putea fi descoperite”, a explicat Holman.
