Pentru mulți dintre noi, mâncarea pare mai apetisantă pe malul mării și, în special, simțim parcă o atracție mai mare pentru alimentele sărate. În spatele acestei preferințe aparent banale se află însă mai multe explicații științifice.
Căldura, transpirația și pierderea de electroliți pot avea un rol, dar la fel de importante sunt asocierile pe care creierul le-a învățat de-a lungul timpului și întreaga experiență senzorială a litoralului: mirosul mării, briza, sunetul valurilor și tradițiile culinare locale.
Primul suspect este transpirația. La plajă mergem, înotăm, ne jucăm și stăm la soare, iar în tot acest timp pierdem apă și electroliți. Chiar dacă briza poate face transpirația mai puțin evidentă, organismul pierde astfel și sodiu, un mineral esențial pentru menținerea echilibrului lichidelor, transmiterea impulsurilor nervoase și funcționarea mușchilor, explică José Miguel Soriano del Castillo, profesor universitar de Nutriție și Bromatologie în cadrul Departamentului de Medicină Preventivă și Sănătate Publică al Universitat de València, într-un articol publicat în The Conversation.
Atunci când organismul detectează o pierdere importantă de sodiu, poate activa mecanisme care ne încurajează să căutăm alimente sărate. Căldura, efortul fizic, transpirația abundentă și consumul de alcool pot contribui, de asemenea, la faptul că astfel de alimente ni se par mai apetisante.
Asta nu înseamnă însă că fiecare poftă de chipsuri este semnul unei deficiențe de sodiu. De fapt, în societățile occidentale consumăm, în general, mai multă sare decât avem nevoie.
Organismul nu reacționează la sare doar ca la un nutrient. Sarea reprezintă și o experiență senzorială, iar atractivitatea ei poate varia în funcție de starea fiziologică. Poftele alimentare apar, prin urmare, din interacțiunea dintre nevoi biologice, experiențe învățate, plăcere și influența mediului, explică specialistul.
Și băuturile reci pe care le consumăm de obicei pe plajă contribuie la această experiență. Combinația dintre căldură, ceva sărat și o băutură rece este deosebit de plăcută, la care se adaugă, probabil, relaxarea și conversația.
Explicația merge însă dincolo de nevoile fiziologice
Creierul învață să creeze asocieri. Așa cum cinematograful este legat aproape inevitabil de floricelele de porumb, iar aniversările de tort, plaja poate evoca amintirea gustărilor sărate.
În plus, în regiunile de coastă, sarea este mai mult decât un simplu ingredient: folosită timp de secole pentru conservarea peștelui, înainte de apariția frigiderelor, ea a dat naștere unor preparate precum anșoa și codul sărat și a devenit parte din tradițiile culinare, comerțul și identitatea acestor locuri.
„De aceea, dorința de a mânca ceva sărat atunci când suntem lângă mare poate fi privită și ca un răspuns învățat. Nu căutăm sarea doar pentru că organismul nostru ar putea avea nevoie de ea, ci și pentru că am învățat să o asociem cu ritualul unei zile petrecute pe litoral”, scrie autorul.
C.S.
