Creativitatea nu este doar rezultatul unui efort conștient, ci și al muncii ascunse pe care creierul o face atunci când aparent nu ne gândim la nimic. Cum așa, creierul gândește când noi ”nu gândim”?
Cam așa ceva. Dar să înțelegem procesul din spatele acestui mecanism, explicat de The Guardian. Încă din 1926, psihologul Graham Wallas a împărțit creativitatea în patru faze: pregătirea (acumularea de informații), incubația (munca tăcută a inconștientului), iluminarea (momentul „Evrika!”) și verificarea (testarea și rafinarea ideii).
Experimente recente confirmă puterea subconștientului. În cadrul unui studiu realizat recent în Germania, participanții au fost puși să urmărească 16 clipuri scurte, în care oamenii spuneau povești – jumătate adevărate, jumătate inventate.
Cei din primul grup erau puși să decidă imediat dacă interlocutorul mințea, al doilea grup putea reflecta câteva momente, iar al treilea primea o sarcină de distragere a atenției, ceea ce însemna că decizia finală era lăsată, în mare parte, subconștientului.
Rezultatele au fost clare: primele două grupuri au ghicit corect doar în proporție de 50 - 55% dintre cazuri – practic la întâmplare –, în timp ce subiecții din al treilea grup au avut o rată de succes de 65 - 70%. Cu alte cuvinte, subconștientul a reușit acolo unde analiza rațională nu a adus rezultate.
Cele trei condiții pentru o incubație productivă
Pentru ca „incubația” să fie productivă și ”muza” să vină (indiferent că scrii poezii, vrei să faci un super-eseu sau să rezolvi o problemă de management), sunt necesare trei elemente-cheie:
Motivația. Subconștientul nu lucrează dacă nu există o dorință reală de a găsi soluția. E nevoie de o implicare sinceră și de o preocupare constantă pentru problemă – altfel spus, de un „apel” pe care creierul să-l recunoască drept important.
În limbaj poetic, muza vine doar atunci când este invocată cu adevărat. Dacă abordăm un subiect cu indiferență sau doar din obligație, subconștientul nu va oferi mari surprize.
Expertiza. Ca subconștientul să coopereze în cel mai fericit mod, are nevoie de o bază solidă de cunoștințe pentru a construi conexiuni noi. Un fizician poate face descoperiri neașteptate în domeniul său, dar un novice, chiar dacă citește articole de specialitate, nu are ingredientele necesare pentru ca mintea să lege ideile între ele.
La fel, un poet aflat la început de drum trebuie să citească, să învețe, să testeze, să scrie mult înainte ca subconștientul să-i ofere ce are nevoie. Procesul seamănă cu Lego: noile piese (informațiile) se pot conecta doar dacă există deja structuri de bază.
Activitatea relaxată. Mintea are nevoie de momente de respiro pentru ca ideile să se decanteze. Nu întâmplător scriitorii, artiștii și cercetătorii au obiceiul de a face plimbări zilnice. Activitățile simple, plăcute și puțin solicitante – cum ar fi mersul pe jos, gătitul sau chiar dușul – creează un spațiu în care subconștientul își poate face treaba.
Stările moderat pozitive sunt ideale: dacă suntem tensionați sau copleșiți, atenția se îngustează și energia se consumă pe probleme imediate. Dacă suntem euforici, gândirea devine haotică. Dar o dispoziție calmă și echilibrată creează terenul fertil pentru idei noi.
Deși nu există garanții, subconștientul ne oferă uneori idei sau soluții care par să vină din senin – fie o poezie, fie un răspuns științific. Procesul poate părea misterios, dar este o parte esențială a felului în care oamenii creează și inovează.