Un român care a luptat în legiunea străină a Ucrainei povestește ororile de pe front: Tot timpul rămâneam fără cartușe. Trăgeam foarte, foarte, foarte mult

Un român care a luptat în legiunea străină a Ucrainei povestește ororile de pe front: Tot timpul rămâneam fără cartușe. Trăgeam foarte, foarte, foarte mult

Un tânăr de 37 de ani a luptat pe frontul din Ucraina şi povesteşte cât de cumplit a fost totul şi cum l-a schimbat ca om.

Recorder relatează povestea lui Ovidiu Stoica, care, până la începutul acestui an, locuia în Spania, unde în trecut a fost arestat pentru că a încercat să jefuiască o bancă.

"După ce a ieșit din închisoare, s-a străduit să ducă o viață normală de șofer de camion. Numai că rutina și normalitatea nu par să fie punctele sale forte. În februarie, când a aflat de invazia rușilor în Ucraina, spune că s-a hotărât să ajute. A venit în România și a făcut, o vreme, voluntariat la Isaccea, pe unde intrau în țară refugiați ucraineni. Apoi, s-a înrolat în Legiunea Internațională a Ucrainei, care adună voluntari din toată lumea (...). După o testare sumară, Ovidiu Stoica a fost trimis în prima linie", scrie sursa citată.

Iată câteva dintre declaraţiile lui Ovidiu:

  • Ultimele patru luni jumate le-am petrecut în zona de război. Am fost și am luptat pentru Ucraina. Sunt total diferit de când am venit înapoi. În sensul că mă simt vulnerabil. Practic, nu mai sunt eu. Nu știu ce m-a afectat mai mult, ce s-a întâmplat aşa de rău, dar nu mai sunt eu.
  • Acolo am fost dus la o bază, unde examenul acela ce se numeşte examen nu e un examen. Vor să vadă că te miști, vor să vadă că ești întreg, vor să vadă că nu omori ucraineni.

-Ai vreo dependenţă de droguri, de alcool, de…?.

-Nu.

-Ok. Ştii să foloseşti un Kalaşnikov?

-Da. Ok, eşti bun

  • Nu pot să descriu cu cuvinte ce am simţit şi cum m-am simţit. Dar practic toţi rădeam şi eram bucuroşi că suntem acolo. Când începi să vezi că băiatul cu care beam şi mâncam şi ne distram şi glumeam şi număram bombele nu mai e, zici: Unde-s? De ce? De ce-or plecat?
  • Credeam că rolul meu e să scap oameni, să salvez oameni, dar practic noi apăsam pe trăgaci. Aș vrea să șterg tot ce am făcut acolo, pentru a face altceva. Să aflu cine era tanti aia, care a venit în Isaccea vai de capul ei. Să arunc cu bomboane, nu cu bombe. Să-i ajut, nu să fac ce am făcut.
  • Aveam în jur de 250-260 de gloanţe, care în teorie trebuiau să ajungă pentru câteva ore, însă rămâneam fără ele în circa 10 minute. Tot timpul rămâneam fără cartuşe. Trăgeam foarte, foarte, foarte mult.
Demonii lui Ovidiu. Traumele unui român întors de pe frontul din Ucraina

În fiecare zi scriem pentru tine. Dacă te simți informat corect și ești mulțumit, dă-ne un like. 👇