După o vară tensionată, marcată de criza din Ceuta, statele membre ale Uniunii Europene caută soluții pentru gestionarea migrației. Reintroducerea controalelor la frontiere, înființarea unor centre de deportare în afara UE și redistribuirea migranților se vor afla în centrul unei dezbateri aprinse în această toamnă.
Migrația revine în prim-planul agendei europene, odată cu reluarea activității la Bruxelles, după o vară dominată de cea mai gravă criză de acest tip din ultimii ani, scrie Euronews.
Pe 30 iulie, peste 70.000 de migranți au intrat în exclava spaniolă Ceuta într-o singură zi – un număr mai mare decât totalul intrărilor neregulamentare înregistrate până atunci în 2026 la toate celelalte frontiere europene. Episodul a declanșat o criză politică în Spania și a determinat celelalte state membre să intre în alertă.
Criza din Ceuta a intensificat presiunile asupra UE pentru aplicarea strategiei de înăsprire a regulilor privind solicitanții de azil și accelerarea returnărilor. În același timp, însă, ea a scos la iveală vulnerabilitățile noului sistem european de migrație, care trece acum prin primul său test adevărat de rezistență.
Liderii europeni urmează să dezbată problema în octombrie, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles, după o vară și un început de toamnă marcate de discuții aprinse între miniștrii de Interne și ambasadorii statelor membre.
Schengen, tot mai fragil
Primul efect al crizei s-a făcut simțit asupra unuia dintre principiile fundamentale ale UE: libera circulație în interiorul spațiului comunitar.
După criza din Ceuta, Italia a reintrodus pentru o lună controalele la frontierele aeriene și maritime cu Spania. Alte țări, precum Danemarca și Finlanda, au mers mai departe și au cerut suspendarea Spaniei din spațiul Schengen - zona în care cetățenii și rezidenții europeni pot circula, începând din 1985, fără controale la frontierele interne.
Madridul a răspuns Romei printr-o măsură similară, reintroducând controalele la frontieră până la 7 septembrie și preluând chiar formularea folosită în notificarea oficială a Italiei. La sfârșitul lunii, cele două țări au decis să prelungească măsura cu încă 15 zile.
Îngrijorarea că regulile Schengen ar putea facilita indirect circulația ilegală a migranților nu se limitează însă la Italia.
La începutul lunii august, miniștrii de Interne ai UE s-au reunit online, într-o ședință extraordinară, pentru a discuta viitorul liberei circulații. 22 de guverne au declarat că sunt pregătite să ia „măsurile necesare” pentru protejarea ordinii publice și pentru gestionarea riscurilor asociate „deplasărilor secundare” ale migranților - adică deplasarea acestora dintr-un stat membru în altul după intrarea inițială în UE.
În opinia lui Davide Colombi, cercetător în domeniul migrației la think tank-ul CEPS din Bruxelles, „sistemul Schengen a devenit una dintre principalele victime ale dinamicii politice interne și ale preocupărilor statelor membre legate de migrație”.
Statele membre pot reintroduce unilateral controale temporare la frontiere, pentru perioade de până la șase luni, care pot fi prelungite în anumite condiții până la doi ani, invocând motive de securitate.
În prezent, Germania, Spania, Italia, Danemarca, Austria, Țările de Jos, Polonia, Franța și Suedia, precum și Norvegia, au reintrodus temporar controalele la frontieră. Printre motivele invocate se numără migrația ilegală și amenințarea teroristă.
Statele membre au început să mențină controalele la frontierele interne începând din 2015, în timpul așa-numitei crize europene a refugiaților. Eliminarea acestor controale este considerată strâns legată de capacitatea UE de a-și proteja și supraveghea frontierele externe.
„Migrația va avea consecințe importante asupra liberei circulații interne. Deocamdată, Comisia Europeană preferă calea diplomatică, în loc să aplice legislația UE și să conteste reintroducerea controalelor la frontieră”, explică Colombi.
Solidaritatea europeană începe să scârțâie
În loc să își manifeste solidaritatea cu Spania, mai multe state membre au acuzat guvernul lui Pedro Sánchez că nu a făcut suficient pentru protejarea frontierelor externe ale Europei după afluxul masiv de migranți.
Solidaritatea este, cel puțin la nivel formal, unul dintre principiile centrale ale noilor reguli europene privind migrația, intrate în vigoare pe 12 iunie.
Pactul UE privind migrația și azilul introduce un mecanism obligatoriu prin care statele membre trebuie să sprijine țările aflate în prima linie a presiunii migratorii. În fiecare an este stabilit un „mecanism de solidaritate”, iar fiecare țară trebuie să decidă cum contribuie: prin relocarea unor solicitanți de azil pe propriul teritoriu, printr-o contribuție financiară sau prin finanțarea personalului și a altor costuri operaționale.
Cel mai controversat aspect este redistribuirea migranților în interiorul Europei. Guvernele sunt reticente în privința acestei soluții și au reușit să reducă semnificativ numărul de persoane prevăzut pentru relocare în 2026, solicitând diverse derogări.
Relocarea se aplică doar solicitanților de azil și persoanelor cărora li s-a acordat deja protecție. Prin urmare, majoritatea migranților marocani care au intrat ilegal în Ceuta în iulie nu intră în această categorie. Aceștia au fost sau urmează să fie returnați în țara de origine.
Spania se află însă printre statele considerate „supuse presiunii migratorii”, ca urmare a numărului mare de sosiri înregistrat anul trecut, și va beneficia de mecanismul european de solidaritate. În total, 8.878 de persoane care au solicitat azil în Spania, Italia, Grecia, Cipru și Malta vor fi relocate în alte state membre.
În schimb, statele care primesc migranți vor putea trimite înapoi către țările aflate la frontiera externă a UE persoane care au făcut ceea ce Bruxelles-ul numește „deplasare secundară”: migranți care au intrat în UE printr-un stat membru, dar s-au deplasat ulterior neregulamentar într-o altă țară și au solicitat acolo azil.
Conform regulilor europene, responsabilitatea pentru examinarea cererii revine în continuare statului prin care persoana a intrat prima dată în UE.
Primele tensiuni în noul sistem de solidaritate au apărut deja. Șapte state au cerut Italiei să preia înapoi migranți, în timp ce guvernul italian a solicitat compensații suplimentare - care nu sunt prevăzute în prezent de legislația UE - pentru migranții salvați pe mare de navele ONG-urilor și debarcați în porturile italiene.
O întâlnire bilaterală între ministrul italian de interne Matteo Piantedosi și omologul său german Alexander Dobrindt, programată la începutul lunii septembrie, va deschide o nouă etapă a dezbaterii privind solidaritatea europeană. Discuțiile vor continua la reuniunea Consiliului Afaceri Interne din octombrie.
Miza principală va fi stabilirea mecanismului de solidaritate pentru 2027. Este posibil ca Italia și Spania să se afle de această dată de aceeași parte a baricadei, solicitând contribuții mai mari din partea celorlalte state, după o vară marcată de tensiuni diplomatice între Roma și Madrid.
Centrele de returnare, următoarea controversă
O altă componentă esențială a strategiei europene este accelerarea returnării migranților ilegali.
În iunie a fost finalizat un nou regulament în domeniu, considerat cel mai strict de până acum. Acesta le permite statelor membre să trimită migranți într-o țară cu care aceștia nu au neapărat o legătură directă sau indirectă, cu condiția existenței unui acord bilateral pentru înființarea unor centre de returnare în țara respectivă.
Așa-numitele „centre de returnare” ar putea funcționa în două moduri. În primul caz, ar fi centre de tranzit în care persoanele ar rămâne până la returnarea în țara de origine. În al doilea caz, ar putea deveni locuri în care migranții sunt ținuți pe o perioadă mai lungă, fără o garanție clară că vor fi ulterior returnați în țara de origine.
Unele guverne europene caută deja în mod activ țări partenere, în special în Asia și Africa Centrală, cu obiectivul de a încheia primul astfel de acord până la sfârșitul anului, potrivit unui diplomat citat de Euronews.
Germania, Austria, Danemarca, Grecia și Țările de Jos lucrează împreună la acest proiect și, potrivit informațiilor disponibile, poartă discuții cu Uganda și Rwanda. Miniștrii responsabili de imigrație din cele cinci țări urmează să evalueze stadiul negocierilor la o reuniune care va avea loc la Copenhaga pe 4 septembrie.
Inițiativa celor cinci state ar putea deveni un model pentru o politică europeană mai largă, însă proiectul se confruntă deja cu critici din partea societății civile, dificultăți practice și posibilitatea unor acțiuni în justiție.
„Până acum, nu este clar cine este responsabil pentru migranții aflați într-un centru de returnare, cât timp pot rămâne acolo, cine le monitorizează condițiile și cine le oferă căi efective de atac în cazul încălcării drepturilor omului”, spune Colombi.
El consideră că legislația europeană este intenționat vagă, tocmai pentru a le lăsa statelor membre o marjă largă de acțiune.
„Cred că vor exista procese împotriva acestor centre odată ce ele vor fi puse efectiv în aplicare. Există riscul ca proiectul să fie respins în totalitate de Curte, așa cum s-a întâmplat în cazul schemei de migrație Regatul Unit–Rwanda”, a mai spus cercetătorul.
