În momentul în care businessul se împletește cu viața de familie, încărcătura emoțională este mult mai mare, iar responsabilitatea de a prelua o afacere ca „a doua generație” poate fi copleșitoare.
Alexandru Stancu, însă, ne arată că transferul între generații poate avea o altă fațetă, cea în care implicarea viitorului CEO în business începe devreme și devine completă când este pregătit. Dovadă stă faptul că, de când s-a implicat mai îndeaproape, cifra de afaceri a companiei s-a dublat până la 62 de milioane de lei.
„Cred că noi, cei din a doua generație, trebuie să fim conștienți de oportunitatea pe care o avem. Preluăm ceva ce există deja și nu trebuie să construim totul de la zero. Ar fi mult mai greu să pornești astăzi un business și să îl aduci la dimensiunea unei companii construite în 30 de ani”, povestește tânărul antreprenor, pentru spotmedia.ro.
Care este povestea businessului Frontera?
Business-ul a început acum mai bine de 30 de ani. Acum 30 de ani, mai exact în 1996, a ieșit prima pâine din cuptor.
Societatea a fost înființată în 1994, însă până s-a amenajat brutăria și s-au pus toate lucrurile la punct a mai durat puțin. Astfel, în martie 1996, a ieșit prima pâine din cuptor, într-o brutărie de pe strada Theodor Aman din Brăila, unde am funcționat până acum șase ani.
Brutăria a pornit într-o locație mică, era un business de familie înființat de tatăl meu, cu o echipă restrânsă, dar foarte hotărâtă. Unii dintre brutarii care au început atunci sunt și astăzi alături de noi. Între timp au ajuns șefi de secție, directori de producție, oameni foarte loiali și foarte bine pregătiți, care și-au dorit permanent să se dezvolte, să învețe și să crească odată cu brutăria.
Pâinea pe care o făceam acum 30 de ani era tot din făină, apă, sare și drojdie, dar astăzi nu mai arată la fel. Este o pâine diferită.
Nu puteam ajunge la dimensiunea de astăzi făcând aceeași pâine ca acum 30 de ani. Mereu ne-a plăcut să evoluăm, să fim curioși, să căutăm provocări și produse noi, să le aducem în piață și să vedem reacția clienților.
Asta este una dintre frumusețile acestui business: primești feedback foarte repede și poți să dăruiești bucurie și emoție aproape instantaneu. Faci un produs, îl pui la vânzare sau îl oferi la o degustare, iar oamenii îți arată imediat ce cred despre el. Se vede pe chipul lor. Nu poți mima bucuria atunci când guști ceva bun sau când un gust îți amintește de copilărie. Asta este, pentru mine, una dintre cele mai frumoase satisfacții ale meseriei.
Cum a fost pentru tine să-i vezi pe părinții tăi dezvoltând această mică afacere?
Noi locuiam chiar lângă brutărie, aveam casa lipită de ea. Îmi aduc aminte că, de Paște și de Crăciun, se făceau cozi foarte mari la magazinul brutăriei. Aveam un magazin de desfacere chiar acolo și erau câte 50 de oameni care așteptau la rând să cumpere pâine, pentru că în ziua de Crăciun și în ziua de Paște brutăria era închisă, iar oamenii își luau pâinea pentru masa de sărbătoare.
Asta este una dintre amintirile mele cele mai puternice: oamenii stăteau la coadă și așteptau cu bucurie o pâine caldă, proaspăt scoasă din cuptor.
Și la noua fabrică avem un magazin chiar la poartă. De sărbători încep din nou să se adune oamenii. Chiar dacă este într-o zonă industrială și se ajunge doar cu mașina, vin special până aici. Avem 18 magazine în Brăila și, în total, 27 în Brăila și Galați, dar, cu toate acestea, oamenii vin și la fabrică. Și încep să se formeze din nou cozile acelea de altădată. E un sentiment foarte frumos.
O altă amintire este legată de părinții mei și de cât de mult munceau.
Tata era aproape tot timpul la brutărie, cel puțin în timpul zilei, însă aveam o tradiție de la care nu se abătea niciodată: prânzul în familie. Indiferent cât de ocupat era, venea acasă și mâncam împreună, cu mama și cu bunicii, care locuiau și ei cu noi.
Cred că de acolo mi-a rămas această valoare a timpului petrecut în familie. Să îți faci timp să mănânci împreună cu cei dragi, să nu trăiești mereu pe fugă, să acorzi atenție acestor momente. Par lucruri mici, dar, de fapt, sunt foarte importante.
Timpul a trecut și a venit momentul în care ai preluat tu conducerea. Cum te-ai pregătit pentru această etapă?
Într-adevăr, eu reprezint a doua generație. Nu cred că, atunci când tatăl meu a pornit business-ul, în anii ’90, s-a gândit că va construi o afacere care va dăinui peste generații sau că va deveni un business de familie. Pur și simplu a început să facă ceea ce îi plăcea. A muncit foarte mult, împreună cu echipa, iar afacerea a crescut și a avut succes.
Eu am luat contact cu brutăria încă de când eram copil. Fugeam printre cuptoare și printre rastelele pline cu pâine, dar, recunosc, pentru un copil era mult mai atrăgătoare secția de patiserie decât cea de panificație. Pâinea nu mi se părea atunci atât de interesantă. Îmi aduc aminte că, în vacanțele de vară, mergeam în secția de patiserie și luam produse calde direct din cuptor.
Nu a existat niciodată un plan stabilit de la început, de genul: „Tu o să preiei business-ul.” Dorința a venit de la mine. Nimeni nu mi-a impus asta.
Părinții m-au încurajat să fac ceea ce îmi place, să-mi găsesc vocația, să încerc lucruri noi și să testez. Tocmai de aceea, după ce am terminat liceul, la 18 ani, am plecat un an la Viena.
M-am înscris la Facultatea de Economie, însă, pentru că nu aveam un atestat de limbă germană, am făcut mai întâi două semestre de germană. După ce mi-am obținut certificatul și urma să încep facultatea, mi-am dat seama că nu mă regăseam nici în cultura de acolo, nici în oraș. Așa că m-am întors în București și m-am înscris la ASE.
Pe măsură ce am început să studiez economia și să înțeleg mai bine ce înseamnă un business și, mai ales, un business de familie, lucrurile s-au schimbat. Nu mă mai atrăgeau doar produsele calde din secția de patiserie. Au început să-mi placă și cifrele și, încet-încet, am intrat în business.
Foto: Alexandru Stancu/Frontera
Ce schimbări ai adus?
În primul rând, am implementat un sistem de management prin care lucrurile au devenit mai clare și mai predictibile pentru toată lumea. Am definit rolurile fiecărui om din organizație și le-am structurat pe departamente.
Sigur că și înainte exista o împărțire a responsabilităților, însă mai degrabă la nivel empiric. Oamenii știau, în mare, ce aveau de făcut, dar uneori apăreau neclarități în asumarea responsabilității. Cred că, atunci când îi spui clar unui om: „Acesta este rolul tău, aceasta este responsabilitatea ta”, el înțelege mai bine ce are de făcut și se implică mai mult.
Mi se pare important ca lucrurile să fie comunicate transparent și nu o singură dată, ci periodic. La fel de important este să fii aproape de oameni, să le oferi mentorat, îndrumare și să răspunzi întrebărilor pe care le au atunci când apar. Acesta a fost unul dintre primele lucruri pe care le-am implementat.
Apoi am început să analizăm mult mai atent rețeaua noastră de magazine, pentru că, în realitate, avem două linii importante de business.
Prima este rețeaua de magazine proprii, prin care ajungem direct la consumatorul final. Avem, așa cum spuneam, 27 de magazine Frontera în Brăila și Galați, unde vindem în principal pâine, produse de patiserie și cofetărie, alături de alte produse complementare.
A doua direcție este zona de business-to-business. Colaborăm atât cu magazinele din comerțul tradițional – magazinele de cartier, independente, care nu fac parte din marile lanțuri internaționale –, cât și cu retailul modern.
Chiar dacă, la prima vedere, pare că marile rețele domină piața, comerțul tradițional este încă foarte important pentru noi și generează un volum semnificativ de vânzări.
În același timp, colaborăm cu lanțuri precum Kaufland, Mega Image, Profi, Carrefour și Metro, iar în prezent suntem în discuții avansate cu încă trei retaileri.
Arta de a face pâine este una dintre cele mai vechi îndeletniciri. Ce aduceți voi nou?
Într-adevăr, atunci când vrei să inovezi în panificație, primul impuls este să te gândești la ingrediente noi. Și noi ne-am pus de multe ori întrebarea: ce am mai putea adăuga în pâine? Cu ce am mai putea experimenta? Cu morcovi, cu diferite semințe sau cu alte ingrediente.
Dar, în timp, am ajuns la concluzia că adevărata inovație vine din tehnică și din proces. Poți să dai aceleași patru ingrediente la zece brutari și vei obține zece pâini diferite. Ingredientele sunt identice, diferența o fac tehnica, procesul și experiența celui care le transformă într-un produs.
Acolo încercăm noi să inovăm și să aducem valoare.
Apropo de asta, am văzut recent, la TIFF, un documentar despre Campionatul Mondial de terci de ovăz din Scoția. În satul în care se organiza competiția, un loc cu doar 700 de locuitori, veneau concurenți din toată lumea și găteau un preparat făcut practic din trei ingrediente. Și totuși, fiecare îl făcea diferit.
Exact așa este și în cazul pâinii. La prima vedere pare un produs foarte simplu și te întrebi ce ai mai putea schimba la el. Dincolo de semințe, de diferite tipuri de făină sau de diverse combinații, adevărata diferență o fac tehnica și procesul de producție.
Iar unul dintre cele mai importante ingrediente este timpul. Timpul nu se poate cumpăra. Poți cumpăra cea mai bună făină sau cel mai scump ingredient din lume, dar timpul nu îl poți grăbi. Trebuie să ai răbdare, iar el este cel care aduce cea mai mare valoare produsului.
Foto: Frontera
Ați fost cu pâinea voastră până la Viena.
Avem o istorie mai lungă în ceea ce privește participarea la competiții și evenimente internaționale cu produsele noastre.
De exemplu, în urmă cu aproximativ 15 ani, când am început să facem pâini cu maia și pâini cu gramaje mari, de două sau chiar cinci kilograme, participam la târguri și concursuri de panificație din Ungaria. Chiar am câștigat premii acolo.
Eram printre puținii participanți din România. Făceam pâinea noaptea, apoi plecam cu mașina și, după aproximativ 12 ore de drum, ajungeam la Győr, unde ne amenajam standul și intram în concurs.
Mai târziu am trimis și produsele noastre, Pâinea lui Manole și Bârsana, la un concurs internațional organizat la Bruxelles – International Taste & Quality Award. Acolo, Pâinea lui Manole a obținut două stele din maximum trei.
Jurizarea se face în blind, de către profesioniști din domeniul panificației din Franța, Belgia, Germania și Austria, țări cu o tradiție extraordinară în acest domeniu.
Țin minte că făceam pâinea într-o zi, o trimiteam imediat prin DHL, iar a doua zi era deja pe masa juriului, pentru a fi degustată cât mai proaspătă. Recunoașterea pe care am primit-o acolo ne-a dat foarte multă încredere și, în același timp, un sentiment de mândrie.
Laboratorul despre care vorbeam l-am descoperit la invitația partenerilor noștri de la Lesaffre, companie cu care colaborăm de mulți ani și care ne furnizează ingrediente pentru panificație.
Avantajul unui astfel de laborator este că funcționează practic ca o mini-fabrică. Una este să testezi un produs într-un malaxor de 10 kilograme și alta este să ai la dispoziție un laborator semi-industrial, unde poți frământa 50 sau chiar 80 de kilograme de făină și poți vedea cum se comportă produsul într-un proces foarte apropiat de producția reală.
Pentru că una este să faci o pâine acasă și alta este să o produci într-o brutărie. Se schimbă cantitățile, echipamentele, condițiile de lucru și întregul flux tehnologic.
Provocarea este ca, indiferent de scară, rezultatul final să rămână același. De aceea trebuie să ajustezi foarte atent parametrii de producție, astfel încât pâinea obținută într-un lot mare să aibă aceeași calitate și același gust ca una făcută artizanal, în cantități mici.
Care sunt provocările cu care vă confruntați în nivel de companie?
Într-adevăr, lipsa forței de muncă ne afectează și pe noi. Găsim tot mai greu oameni și, mai ales, oameni pregătiți și specializați în domeniu.
Până acum nu am apelat la muncitori din Asia și spun „din păcate” pentru că, cel mai probabil, în viitorul apropiat va trebui să facem și acest pas. Ne-am fi dorit să lucrăm în continuare cu oameni de-ai noștri, cu români. Este firesc să îți dorești să construiești o echipă locală, cu oameni care cunosc meseria și împărtășesc aceeași cultură.
Dar, la un moment dat, business-ul trebuie să meargă mai departe. Avem responsabilitatea de a pune pâinea pe raft în fiecare zi. Nu putem spune clienților că astăzi nu producem pentru că nu avem suficienți oameni. Așa că va trebui să ne adaptăm realității din piața muncii.
O altă direcție importantă este digitalizarea. Am început deja să digitalizăm o parte dintre procesele interne și folosim inteligența artificială, însă nu pentru a înlocui oamenii sau pentru a automatiza complet activitatea.
Am folosit AI mai degrabă ca un instrument de dezvoltare. Ne-a ajutat să construim aplicații interne prin care am digitalizat anumite procese. De exemplu, pentru introducerea comenzilor, colectarea datelor, trasabilitatea în producție și alte operațiuni administrative.
Încă nu folosim inteligența artificială în activitatea de zi cu zi, în sensul în care este prezentată adesea în spațiul public. Chiar dacă este un subiect foarte discutat, pentru noi AI este, în primul rând, un instrument care simplifică procesele și ne ajută să construim soluții adaptate nevoilor companiei. Cred că aceasta este utilizarea care aduce, în momentul de față, cea mai mare valoare.
Care au fost investițiile în ultima perioadă de la digitalizare până la producție?
Cele mai mari investiții pe care le avem în plan sunt în retehnologizare. Vorbim despre echipamente noi – malaxoare, divizoare, mașini de feliat, dar și spații de răcire și congelare.
Ne uităm tot mai atent și către segmentul produselor congelate. Am început deja să dezvoltăm această gamă și ne dorim să creștem în direcția aceasta, pentru că vedem un potențial important.
În același timp, intenționăm să investim într-un nou sistem ERP, care să răspundă nevoilor actuale ale companiei. Sistemul pe care l-am implementat în urmă cu șase ani și-a făcut foarte bine treaba, dar între timp tehnologia a evoluat, iar și business-ul nostru s-a schimbat. Astăzi avem alte cerințe, alte volume și alte procese.
Ne dorim să ținem pasul cu tehnologia și cu digitalizarea, astfel încât sistemele pe care le folosim să susțină dezvoltarea companiei și în următorii ani.
Ce cifră de afaceri are astăzi Frontera?
Tocmai s-au publicat rezultatele financiare pentru anul trecut. Am încheiat anul cu o cifră de afaceri de 62 de milioane de lei, ceea ce înseamnă practic o dublare față de acum cinci ani.
Este o evoluție care ne bucură și care arată că business-ul a crescut constant. Din păcate, profitul s-a redus la jumătate față de anul precedent. Vedem cifre de afaceri tot mai mari, însă marjele s-au diminuat semnificativ în ultimii doi ani.
Probabil că acest lucru este și o consecință a contextului economic și a presiunilor tot mai mari asupra mediului de afaceri. Costurile au crescut, iar spațiul de manevră este tot mai redus.
Cu toate acestea, încercăm să mergem înainte. Ne concentrăm pe stabilitate, dar în același timp ne gândim și la dezvoltare și la noi oportunități de creștere, chiar dacă perioada pe care o traversăm este una mai dificilă.
La ce anume vă gândiți când vorbiți despre creștere, expansiune?
Ne dorim să continuăm dezvoltarea rețelei de magazine proprii.
În același timp, așa cum spuneam, suntem în discuții avansate cu încă trei mari retaileri, iar speranța noastră este ca aceste parteneriate să se concretizeze în următoarele trei luni.
Practic, strategia noastră este să creștem pe ambele direcții. Pe de o parte, vrem să consolidăm și să extindem rețeaua de magazine proprii, iar pe de altă parte să dezvoltăm segmentul de distribuție și relațiile B2B, prin noi parteneriate în retail.
Ați apelat la bănci de-a lungul timpului? Cum a fost experiența voastră cu partenerii bancari?
În continuare, băncile rămân cea mai accesibilă sursă de finanțare. Sunt mai avantajoase decât un fond de investiții sau decât listarea la bursă.
De-a lungul timpului, și în prezent, am folosit instrumente bancare. Avem atât credite pentru investiții, cât și linii de credit. Fără această colaborare, probabil că nu am fi ajuns unde suntem astăzi.
Colaborăm cu băncile și suntem deschiși la acest tip de finanțare. În România, este în continuare o soluție viabilă pentru companii și, până la urmă, nici nu avem foarte multe alternative.
Sigur, există nemulțumiri legate de profiturile băncilor și de nivelul dobânzilor din România, mai ales dacă ne comparăm cu țări precum Germania. Dar aici influențează foarte mult dobânda de referință, care nu ține neapărat de bănci, ci de contextul economic, de mediul politic și de stabilitatea economiei.
Cum arată perspectivele pentru 2026? Pe ce vă bazați estimările de creștere?
Ne bazăm, în primul rând, pe deschiderea unor magazine noi. Până la finalul anului cred că vom inaugura cel puțin trei magazine.
Per ansamblu, estimăm că vom încheia anul cu o creștere a vânzărilor de aproximativ 10%.
Foto: Frontera
Care sunt tendințele în materie de panificație și brutărie?
Cred că suntem într-un moment foarte bun pentru industria alimentară, pentru că tendințele merg tot mai mult către alimente funcționale.
Observ că oamenii încep să renunțe la produsele ultraprocesate, la alimentele cu „calorii goale”, și sunt din ce în ce mai atenți la ceea ce mănâncă. Consumatorii citesc etichetele, încearcă să facă alegeri mai bune și să acorde mai multă atenție proteinelor și fibrelor.
Pâinea răspunde foarte bine acestor tendințe. În mod natural, conține proteine și fibre, mai ales dacă este făcută din făină integrală sau dacă are adaos de semințe, care cresc și mai mult aportul de fibre și proteine. În plus, conține carbohidrați de calitate, în special atunci când este preparată din făinuri integrale.
Vedem și o revenire a făinurilor obținute din grâne antice, cum este spelta, iar acest lucru ne bucură.
Observăm, de asemenea, un interes tot mai mare pentru pâinile cu gramaj mare. Pentru noi, ca brutari, este foarte clar că o pâine mai mare are un gust mai bun. Se produce mai greu, procesul este mai complex, iar modelarea este mai dificilă, dar rezultatul merită.
De aceea avem în portofoliu și pâini de un kilogram, două kilograme sau chiar cinci kilograme. Sunt produse foarte potrivite pentru momente în care aduni familia sau prietenii în jurul mesei – un grătar, o aniversare sau orice altă ocazie în care sunt 10-15 persoane. În astfel de momente, o pâine de două kilograme se potrivește perfect.
Sunteți pregătiți să integrați toate aceste noi tendințe în produsele voastre?
Noi avem deja o gamă variată de pâini din făinuri integrale și cu adaos de semințe. Și ne bucură faptul că acest trend începe să prindă tot mai mult și în România.
Nouă ne place foarte mult și pâinea nemțească, iar de-a lungul timpului am încercat să aducem și aici un produs inspirat din acest stil. O pâine cu mai multă secară, cu semințe, cu un gust bogat, dat de făinurile integrale și de făinurile mai închise la culoare.
Ne bucurăm să vedem că există tot mai mulți consumatori care apreciază acest tip de pâine și care sunt deschiși să încerce produse diferite.
Foarte mulți dintre fondatori se tem de momentul în care trebuie să facă un pas în spate, să-i lasă pe cei mai tineri să preia puterea. Și nici pentru cei mai tineri nu e un moment tocmai ușor, pentru că preiau o responsabilitate foarte mare. Care este secretul dacă vrei să duci mai departe un business de familie, să o faci cu succes?
Cred că trebuie să fim conștienți că un business construit în peste 30 de ani nu poate fi predat de pe o zi pe alta. Este nevoie de un plan de succesiune, iar acesta trebuie făcut treptat. Poate dura un an, doi sau chiar trei.
Mi se pare foarte important ca cel care preia afacerea să treacă prin mai multe departamente și prin mai multe etape în cadrul companiei. Este esențial să înțeleagă cum funcționează lucrurile din interior, nu doar din poziția de conducere.
În același timp, cred că noi, cei din a doua generație, trebuie să fim conștienți de oportunitatea pe care o avem. Preluăm ceva ce există deja și nu trebuie să construim totul de la zero. Ar fi mult mai greu să pornești astăzi un business și să îl aduci la dimensiunea unei companii construite în 30 de ani.
Cred că este important să ne concentrăm pe lucrurile pe care le putem influența și controla. Dacă fondatorul nu este încă pregătit să cedeze controlul asupra investițiilor sau a deciziilor foarte mari, există întotdeauna alte lucruri care pot fi îmbunătățite.
În orice companie și în orice departament există procese care pot fi schimbate în bine. De aceea, cred că este mai sănătos să ne concentrăm pe ceea ce putem face astăzi, nu pe ceea ce poate vom putea schimba peste zece ani.
Schimbările importante se construiesc cu pași mici. Nu cred că este bine să te arunci direct în apă. Mai degrabă, intri treptat, înveți, capeți încredere și construiești pas cu pas. Mie aceasta mi se pare abordarea corectă.
Incendii devastatoare în sudul Italiei: Un elicopter și un avion care stingeau flăcările, la un pas de o tragedie în Sardinia (Video)
Jurnaliștii New York Times sunt citați în instanță pentru dezvăluirile despre problemele de securitate ale noului Air Force One
Harry Kane, întrebat despre comparația cu Erling Haaland: Răspunsul englezului
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Europa: Unde plătești cel mai puțin pentru cazare, mâncare și transport
