De ce a pierdut Klaus Iohannis alegerile și la ce folosește retragerea lui Ludovic Orban - Interviu

USR-ul a cerut guvern fără Orban, dar nu am înțeles exact cum poți să ceri nenominalizarea celui cu care negociezi. Apoi, nu e clar ce-i reproșează acestuia, câtă vreme cam toate erorile majore îi pot fi imputate și președintelui Iohannis. Nu putem exclude ca retragerea lui Orban să fie numai tactică.
De ce a pierdut Klaus Iohannis alegerile și la ce folosește retragerea lui Ludovic Orban - <span style="color:#ff0000;font-size:100%;">Interviu</span>

Peste o lună, PSD ar fi luat un scor și mai bun la alegeri, iar retragerea lui Ludovic Orban ar putea fi o mișcare tactică a președintelui Klaus Iohannis, cel care este și marele înfrânt al scrutinului de duminică.

Urmează negocieri pentru o nouă formulă de guvernare, într-un context în care legitimitatea electorală a scăzut și pentru partidele consacrate, dar și pentru Klaus Iohannis, care a jucat la scenă deschisă pentru partidul său prezidențial.

Rezultate alegeri parlamentare 2020: AUR crește, PMP tot nu trece pragul. Cum arată harta politică a României

Dar cel mai greșit ar fi să trecem toată responsabilitatea pe umerii electoratului, care mai degrabă a absentat de la vot, spune profesorul de științe politice Alexandru Gussi, într-un interviu acordat SpotMedia.ro.

Ce s-a întâmplat în 6 decembrie – probabil e întrebarea care îi frământă acum pe mulți politicieni. E rezultatul o surpriză de proporții?

Aproape nimic nu trebuia sa ne surprindă nu pentru că știam ce va fi, ci pentru că știam că e un context defavorabil capacității de anticipare din cauza absenteismului. Și nu e suficient să știi că mulți nu vin la vot, trebuie să știi și cine e favorizat de asta.

Cei care pretindeau că știu au cam fost contraziși. Au fost cu 8% mai puțini votanți decât acum patru ani, ținând cont de faptul că alegerile s-au desfășurat într-un maxim al evoluției pandemiei, cred că nu e o surpriză.

Să le luăm pe rând. Cum a câștigat PSD și ce înseamnă pentru PSD această victorie? Care a fost cartea bună?

PSD a profitat de absența sa de la guvernare în acest an, precum și de impresia generală că nu mai reprezintă acel pericol de pe vremea lui Dragnea, o impresie la care rebranding-ul din ultimele luni a contribuit, dar nu cred ca a fost decisiv.

PSD n-a câștigat alegerile. Are doar un avantaj aritmetic

Important e faptul că era principalul partid parlamentar și principala forță a Opoziției și că, din această postură, fiecare zi care trecea din actuala criză sanitară îi aducea un plus de voturi. Peste o lună ar fi luat și mai multe puncte în fața PNL.

Guvernarea monocoloră PNL și președintele Iohannis au fost un adversar comod în ultimele săptămâni, pentru că nu s-au adaptat faptului că PSD avea capacitatea de a da tonul cu privire la discursul competent despre pandemie.

Iohannis și PNL mult timp au spus despre starea sanitară ce li se părea lor că îi ajută, fără o contra-pondere imagologică. Atunci când Rafila și alții au făcut implicit și explicit opoziție variantei oficiale, lucrurile au apărut într-o cu totul altă lumină.

Până la urmă, PSD-ul a știut să răspundă mai bine principalei preocupări a românilor, a fost, ca și în alte dăți, mai aproape de agenda electoratului său potențial.

Partidele-sectă, Elitele de pe margine şi Poporul abstract. Ţara pe care credeam că ne-o cunoaștem

PNL nu se aștepta la înfrângere și nici la un scor sub 30 de procente. Unde a calculat greșit?

Nu sunt convins că nu se aștepta, cred că agitația prezidențială din ultima săptămână a arătat că sunt conștienți de acest risc. Poate chiar au fost copleșiți de el, mă gândesc la Orban care știa că-și joacă postul de premier.

Strategia de final a fost însă greșită, în primul rând, pentru că ea demonstra prea evident că gestionarea pandemiei vine pe un loc secundar, în raport cu preocuparea pentru alegeri. 

În al doilea rând, a fost o acumulare de prezențe publice, inaugurări și discursuri care combinau tipul de aglomerare electorală cu care strategiile PSD ne obișnuiseră de la Năstase încoace și care de multe ori au avut un efect contrar celui scontat pentru că au mobilizat adversarul.

Ludovic Orban s-a pregătit de sărbătoare și a ajuns la o slujbă de înmormântare

Dar aparițiile prezidențiale aminteau și de intervențiile lui Traian Băsescu de la Cotroceni. Or, Iohannis nu e nici Năstase, nici Băsescu și cu atât mai puțin amândoi la un loc.

În schimb, PNL este un partid prezidențial care ne aduce aminte de PDL-ul care-și pierduse orice veleitate discursivă, orice autonomie vizibilă față de Cotroceni. Aici greșeala nu ține de această campanie, e o realitate veche care făcea indispensabilă susținerea publică a lui Iohannis.

E eșecul PNL sau al președintelui Klaus Iohannis? Vă întreb astfel, pentru că purtătorul principal de mesaj pentru PNL a fost președintele, iar leitmotivul acestui mesaj a fost strigătul de luptă anti-PSD.

Președintele Iohannis în 2019 și 2020 a câștigat mai multe bătălii, dar și-a consumat imensul și greu explicabilul bagaj de credibilitate pe care îl avea. El și-a făcut datoria față de PNL, dar nu din altruism, ci pentru că acesta se comporta ca și cum ar fi partidul lui.

În consecință, aceste alegeri au fost pierdute în primul rând de Iohannis.

De ce AUR și nu Ponta. Între poporul pesedist, țara de afară și Guvernul prezidențial

Dar cred că motivul nu se găsește în competiția politică propriu-zisă, ci în tipul de atitudine a statului în relația cu societatea de la începutul pandemiei și până acum. A fost o panică în interiorul statului care s-a transmis la nivelul populației .

De aproape 9 luni, raportul între cei care au responsabilitatea politică și români s-a înrăutățit în condițiile în care deja pleca de la o stare de neîncredere reciprocă.

Toată prezența scenică a președintelui contribuie la o distanțare față de societate, de la mască și până la organizarea protocolului, o distanță care un timp nu a fost plătită politic.

Iată însă că duminică marea majoritate a celor care s-au dus să voteze au votat împotriva domniei sale. Și asta va face ca, deși va rămâne cu toate pârghiile puterii în mâini, va avea o reprezentativitate minimă, 25% din voturi, ceva mai mult după redistribuire.

Să nu uităm că Guvernul Boc, care până la urmă a căzut, pornea de la o bază de aproximativ 34% din Parlament. Urmează deci o perioadă complicată în care viitorul guvern fie își câștigă repede încrederea oamenilor, fie se ajunge într-o situație în care se reface o coaliție parlamentară anti-prezidențială.

Totuși, surpriza vine de la acest nou partid, AUR. Insignifiant la locale, iată că în puține săptămâni a reușit nu doar să treacă pragul, ci să facă aproape dublu. Cum? A crescut tăcut sau ne-am uitat greșit, să spun așa, un viciu de perspectivă?

Internetul în prima fază, apoi rețelele sociale au accelerat semnificativ timpul politicii, temporalitatea care ne duce de la momentul apariției unei mișcări la faptul că ajunge să fie cunoscută.

În ultimii ani, au fost mai multe inițiative de a ocupa această zonă naționalistă. Natura are oroare de vid.

În plus, lipsa de credibilitate a partidelor parlamentare face ca orice structură de campanie bine organizată să aibă o șansă. Cei care au reușit au și fost lăsați să se dezvolte. Contextul pandemiei coroborat cu sentimentul de umilință resimțit într-o parte a clerului a făcut restul.

Ce a dus la ascensiunea AUR și de ce suma declarată de partid nu este realistă – raport Expert Forum

Am mai vorbit despre acest curent neoconservator, care e cumva global. E AUR parte a acestuia? Mesajele sunt un amestec de doctrină creștină, cu tente legionare aș spune. Dar faptul că a convins o nișă să iasă la vot înseamnă că a avut  ofertă credibilă.

Mi-e greu să mă pronunț cu privire la acest fenomen AUR din punct de vedere ideologic, cred că orice amalgam duce la analize  aproximative. Deocamdată în România nu văd partid parlamentar cu o doctrină clară. Bănuiesc că va fi și cazul AUR.

Unionismul, accentele naționaliste, ca și discursul anti-corupție sau diverse variante de populism nu sunt doctrine, sunt strategii de discurs politic. 

Deocamdată am văzut că au doi lideri, deci nu au niciunul. Ca și USR, întâi intră în Parlament și abia apoi se constituie în partid.

Urmează alianțele. Nimeni nu poate guverna singur, cea mai probabilă e o guvernare PNL – USRPLUS. Mai are PNL un ascendent indubitabil în negocierile unui guvern cu USR PLUS?

Nu știm ce au convenit înainte de alegeri, la data la care vorbim, nu știm nici dacă Orban a ieșit total din cărți. Cred că varianta PNL-USR-UDMR e cea mai probabilă, dar alte variante rămân potențial deschise.

PNL e slăbit semnificativ, dar asta-l va face și mai puțin dispus să cedeze unei atitudini maximaliste a USR sau UDMR.

USR-ul a cerut guvern fără Orban, dar nu am înțeles exact cum poți să ceri nenominalizarea celui cu care negociezi.

Apoi, nu e clar ce-i reproșează acestuia, câtă vreme cam toate erorile majore îi pot fi imputate și președintelui Iohannis.

Nu putem exclude ca retragerea lui Orban să fie numai tactică, oricum ea e făcută pentru a accelera lucrurile.

E plină criză sanitară, bugetul trebuie votat, opinia publică nu e pasionată de aceste negocieri, dar sigur vrea un guvern cât mai rapid și Iohannis cred ca va utiliza asta.

Să nu te duci la vot nu e ca și cum nu te-ai duce la școală. Regula nu e prezența, regula e libertatea, inclusiv libertatea de a nu te duce la vot.

Alexandru Gussi, politolog
Este acest rezultat mai mult despre electorat, blamat deopotrivă pentru că nu a votat, dar și pentru că acolo unde a votat, a votat, iată,  AUR?

Se spune că în democrație electoratul are întotdeauna dreptate. Dar pentru că ați pus această întrebare, vreau să mă refer la ideea că de vină sunt cei care nu merg să voteze. Cred că e un clișeu periculos. Să nu te duci la vot nu e ca și cum nu te-ai duce la școală. Regula nu e prezența, regula e libertatea, inclusiv libertatea de a nu te duce la vot.

Sigur că e deplasat să militezi pentru absenteism, să-ți eroizezi non-votul, e o formă de nihilism. Dar ideea că există o obligație fie și morală de a vota e greșită, pentru că oricine are dreptul să spună că nu e mulțumit de oferta electorală. E treaba partidelor să convingă oamenii să meargă la vot.

Din punctul de vedere al prezenței la parlamentare, noi suntem la cote de avarie din 2008, dar asta nu deranjează partidele. Nu îndemnul de a merge la vot rezolvă ceva, ci o presiune pe partide. Altfel ajungem în mod ridicol să-i acuzăm pe cei care sunt guvernați de vinile celor care guvernează.

Citeşte şi alte texte semnate de Magda Grădinaru