Joe Biden face America „great again”. Nu vă temeți pentru că noi nu ne mai temem!
Memorabilul discurs ținut de președintele Joe Biden la Varșovia marchează apăsat intrarea într-o nouă epocă a raportării SUA la Vladimir Putin. Joe Biden a apăsat pe cuvinte grele, a lansat autentice rachete emoționale către poporul rus.
”Pentru numele Domnului, acest om nu mai poate rămâne la putere. Voi, rușii, nu meritați acest război, doar voi puteți încheia acest război. (…) Trebuie să luptăm cu corupția care vine de la Kremlin și să le oferim rușilor o șansă reală”.
Chiar dacă ulterior Casa Albă a nuanțat chestiunea rămânerii la putere, se știe că pentru majoritatea se va fixa prima formă, exact aceea pe care probabil Joe Biden a și dorit să o fixeze.
Mesajul transmis lui Putin și oricărui nebun cu aceleași gânduri rezultă din felul în care Joe Biden și-a început și și-a sfârșit discursul, cu celebrele vorbe ale papei Ioan Paul al II-lea: “Nu vă temeți!”
De ce să nu vă temeți? Pentru că noi, SUA, nu ne mai temem de Putin. Și anularea temerii înseamnă, implicit, anularea celei mai importante arme a țarului. Asta după ce o alta a fost deja anulată când americanii, în sfârșit, l-au înțeles și, de aceea, l-au putut anticipa.
În 2007, la Conferință de securitate de la Munchen, Putin a spus lumii, de fapt, cine este el cu adevărat și ce vrea. La Munchen, Putin a contestat dur și plin de ură, „fără politețe și termeni diplomatici", dominația SUA într-o lume unipolară.
Rezultatul dominației, a tunat Putin, este că nimeni nu e în siguranță.
Puțini au reușit să vadă atunci dincolo de ceea ce a fost luat drept un puseu de frustrare și puțini au înțeles că Putin intra oficial într-o nouă etapă, cea imperială, al cărei țel era ca Sfânta Rusie să redevină imperiu, dacă nu prin soft power și dezvoltare economică, atunci măcar extrem de temută pentru capacitatea de distrugere.
Putin a țesut dependența energetică a Europei de Rusia ca o pânză de păianjen: contracte la prețuri imbatabile și pe termen lung pentru cele mai mari puteri în frunte cu Germania. Seducerea unor importanți lideri europeni, în frunte cu Schroeder, numit în conducerea Gazprom după mandatul de cancelar, și Angela Merkel redusă de Putin la condiția unei gospodine emoționate de buchetul de flori surpriză din partea băiatului nărăvaș al cartierului.
Dependența aceasta era menită să paralizeze capacitatea de reacție e Europei, sub amenințarea rămânerii fără energie, și să alimenteze mașinăria de război rusească.
Titlul lucrării de masterat a lui Putin din 1997 era, coincidență sau nu, „Rolul planificării strategice în domeniul energiei”.
Și această pârghie încă există. Din 24 februarie până acum, adică de când a început invazia, Rusia a încasat de la țările UE peste 20 de miliarde de euro, și în fiecare secundă suma crește.
Ruperea pânzei a devenit, măcar acum, cu Putin ante portas, un obiectiv strategic și pentru UE, care a gândit un pachet semnificativ, dar și pentru SUA, de unde și acordul record pentru livrare de gaz lichefiat. În aceasta zonă suntem însă încă departe de liman.
O altă linie pe care Vladimir Putin a acționat a fost cea internă prin propaganda la turație maximă care excita excepționalismul rusesc, naționalismul mistic, plus parteneriatul cu Biserica, anexă a Kremlinului, reluarea însemnelor țarismului, și, nu în ultimul rând, anihilarea adversarilor din zona oligarhiei, politicii, presei.
În plan militar, Putin a folosit tehnica fierberii broaștei la foc mic, după cum spunea într-un documentar Victoria Nuland. Invazia Crimeii din 2014 fost un test important al reacției occidentale.
A ocupat o parte din Ucraina cu omuleți verzi, îmbrăcați în uniforma armatei ruse, dar fără însemnele oficiale ale acesteia și a negat implicarea.
Occidentul, ca în bancul cu găina, „s-a împiedicat”. Au fost niște sancțiuni economice, dar fără vlagă, președintele Obama nu a avut curajul să facă mai mult și nu pare să fi înțeles potențialul imens de pericol al lui Putin, revenirea pe aliniamentul Războiului Rece. Iar Europa era fericită cu gazul ieftin.
Testul a fost reușit, broasca începuse să se coacă în suc propriu.
Tot din cauza indeciziei americane, Putin a făcut din Siria locul unor experimente teribile, care, la rândul lor, puteau să dea de gândit, și șansa unei noi victorii a țarului.
Alegerile americane din 2016 i-au adus lui Vladimir Putin un cadou la care, spun mulți specialiști, nici măcar nu se aștepta. Nu doar că a gripat campania lui Hillary Clinton, dar a reușit să îl facă pe Trump președinte.
Implicarea Rusiei, confirmată de rapoartele CIA, a destabilizat democrația americană, a trimis SUA în ridicolul trumpist și a transmis că Putin are suficientă putere încât să decidă președintele SUA.
Au urmat 4 ani excepționali pentru țar, nu numai pentru că s-a bucurat de admirația declarată a liderului de la Casa Albă, ci și pentru că SUA a trăit tensiuni interne continue, cu episoade extrem de violente, al căror punct culminant a fost asaltul asupra Capitoliului.
Dar mai ales pentru că Trump a erodat sistematic unitatea NATO și a subminat parteneriatul cu UE. Desăvârșirea acestei lucrări era exact contextul în care Putin a fost de neoprit.
E o naivitate să spui că Putin nu ar fi invadat Ucraina cu Trump la Casa Albă. Obiectivul lui ține de vulturul imperial țarist și acest obiectiv are nevoie de cuceriri teritoriale. Putin se visează în galeria “Sobiratel’ russkih zemel’“, adică a marilor părinți fondatori și țari care au mărit Rusia.
Așa că Trump a fost doar "un idiot util" al lui Putin, care urma să îi asfalteze autostrada. Pademia a răsturnat însă jocul, Trump s-a prăbușit și a pierdut alegerile.
Inițial, părea că Joe Biden nu e cea mai rea veste pentru Putin. Administraţia Obama, din care făcuse parte, a tratat, cum spuneam, soft invadarea Crimeii, iar fiascoul retragerii din Afganistan a lăsat impresia unei Americi slabe cu un lider căruia propaganda i-a creat imaginea de decrepit.
Acest lider și-a început însă mandatul cu un obiectiv de maximă urgență și intensitate: refacerea unității NATO și relației cu UE. Și, vedem acum, Joe Biden pare să fi înțeles ceea ce Obama a ignorat: cât de periculoase sunt ambițiile imperiale ale lui Putin.
Așa că Moscova a fost sub strictă supraveghere, a fost penetrată informațional, atât planurile lui Putin cât și potențialul militar al Rusiei au fost cunoscute în timp real de americani, iar Ucraina a fost pregătită intens pentru a face față inevitabilului.
Așa se face că invazia menită ca în 3 zile să retransforme Rusia în imperiu a dezvăluit că armata rusă are pantalonii rupți în fund, că FSB este praf, cu alte cuvinte butaforia. Adică exact efectul invers celui scontat.
Un efect care umilește Rusia, umilește rușii, probabil singura pierdere pe care aceștia nu i-o pot ierta lui Putin și motivul pentru care mesajul direct al lui Joe Biden către poporul rus are șanse să producă efecte, chiar dacă a fost apoi nuanțat.
Da, Putin este dementul umilit apt să folosească arme de distrugere în masă. În fața acestei realități soluția nu este nici să-l provoci, să-i dai o motivație pentru folosirea lor, ci să te pregătești și, mai ales, să nu accepți dominația prin teroare.
America într-adevăr „great again” a reușit să unească lumea civilizată din nou și să îl demitizeze pe Putin. Unitatea NATO, G7 și UE în aceeaşi zi la Bruxelles este o demonstrație de forță inclusiv pentru China. Beijingul este expertul soft power, nu are nevoie de soarta economică a Rusiei.
Războiul nu a fost câștigat încă de lumea civilizată, dar Putin e deja înfrânt. A demitizat forța militară a Rusiei, și-a umilit țara și i-a distrus economia. În agonia sa poate face mult rău, dar oricum mai mic decât cel care ar fi urmat dacă America nu se trezea.