Marele mister al crizei ucrainene a fost de la început și rămâne ce vrea Vladimir Putin. Pentru că tot ceea ce face este contraintuitiv într-o logică normală de conflict.
Când ai o țară și așa săracă, de ce să cheltuiești sume fabuloase, se pare că peste un miliard de dolari deja, pentru niște manevre militare care să îți aducă niște teritorii foarte mici, de fapt?
Dacă chiar vrei să ocupi Ucraina, cum vei susține apoi cucerirea, ce faci concret cu ea în condițiile în care, cu excepția minorității ruse, grupată masiv în zonele secesioniste, sentimentul antirusesc e uriaș? Ucrainenii au prins gustul Occidentului, nu mai vor modelul rusesc, iar agresiunea de acum nu face decât să-i unească și să le forjeze sentimentul național.
Urmăreşte LIVE desfăşurarea evenimentelor din Ucraina invadată de trupele lui Putin
Când ai probleme imense să gestionezi și ce ai – Rusia are un PIB/locuitor mai mic decât România, nici nu discutăm de alte țări – ce să faci cu un supliment de probleme structurale?
Când tu te bazezi pe prețul gazului și al petrolului, care îți aduce jumătate din buget, de ce să le pui tocmai pe ele în pericol? Bursa de la Moscova s-a prăbușit, companiile rusești, în frunte cu Gazprom, sunt în picaj.
Sigur occidentalilor le va fi greu să plătească 2.000 de euro/mc gaz, după cum amenință Medvedev, numai că asta îi va forța să găsească alte variante și surse. Ceea ce deja se întâmplă.
Și efectele vor fi pe termen lung. Un asemenea episod de șantaj cu gazele nu face decât să valideze politica “green deal” a UE, ceea ce ar putea devaloriza definitiv pincipala resursă a Rusiei.
De ce să faci tot ce îți stă în putință pentru a coaliza împotriva ta practic pe toată lumea? Demult Occidentul nu a mai reușit un asemenea front comun. De ce să vrei să fii singur împotriva tuturor?
Într-o logică occidentală, chiar totalitară, toate cele de mai sus nu pot fi decât greșeli de calcul ale unei minți întunecată de puterea deținută total de prea multa vreme. Numai că Vladimir Putin e rus, urmaș al țarilor, kaghebist și are aproape 70 de ani.
Este o vârstă pe care nu o arată, ba chiar și-a făcut un scop din a o înfrunta. Dispare periodic pentru probabile intervenții chirugicale, își exhibă la bustul gol forma fizică demnă de cel puțin 20 de ani mai puțin în tot felul de ipostaze de mascul alfa.
Cei din jur uită câți ani are, el știe însă. În plan intern nu mai are nimic de cucerit. Opoziție nu există, ședința Consiliului de Securitate transmisă la TV a arătat dominația lui totală asupra întregului spectru politic și instituțional. Liderii reuniți acolo erau ca niste școlari terifiati.
Majoritatea poporului îl vrea în cotinuare, paradoxal, având în vedere starea economică și democratică precară. Dar poporul e rus, nu occidental. E obișnuit să-i fie greu, mereu i-a fost. Rușii au un soi de stoicism care le face un soi de plăcere, ține cumva de patetismul și misticismul lor.
Iar lui Putin nu i-a fost greu să îi convingă de faptul că sursa răului, a neajunsurilor este Occidentul. Că străinii sunt cei care împiedică Rusia să se ridice ca o rachetă.
E un narativ al victimizării care are succes și pentru o bună parte dintre români, nu știu dacă din cauza unor celule slave din sângele nostru, pătrunse, de-a lungul istoriei, precum cuvintele slave în limbă, sau pentru că e foarte comod.
Pentru ruși nu este însă comoditate, este nostalgie imperială, este patriotism mistic. Pe ei Putin nu mai are de ce să-i convingă de necesitatea luptei cu dușmanul vinovat de toate relele, că Occidentul este ofensiv, că Rusia e în pericol. Mama Rusia. Din timp în timp doar le repetă, așa cum a făcut-o în discursul de luni seara.
Putin, la 70 de ani, în probabil ultimul deceniu de putere reală, mai are un singur meci de jucat. Cu istoria.
Îmi povestea Armand Goșu, probabil cel mai bun rusolog și “putinolog” român, că V. Putin a avut o lecție preferată la școală. Aceea despre “sobiratel’ russkih zemel’“, adică cei care adună la un loc pământul rusesc. Cnezii, țarii, eroii fondatori, precum Alexandr Nevski sau Dmitri Donskoi, care prin cuceriri sau defrișări au mărit teritoriul marelui cnezat al Moscovei. Cu ei în rând vrea Putin să rămână pentru posteritate.
A reușit demult să încarneze nostalgia imperială rusească trădată de Gorbaciov și a manipulat cu ea poporul. Acum e timpul să o hrănească, să o împlinească.
Deja a reușit să readucă Rusia în centrul atenției. Fiecare frază a sa face înconjurul lumii în timp real. Ședințele Consilului de Securitate sunt transmise în direct. Este la egalitate cu SUA și președintele american. Rusia nu mai e privită ca o putere regională, e temută din nou. “Ce vrea Putin?” e întrebarea zilnică în toate talk-show-urile lumii.
S-au coalizat toți împotrivă? Cu atât mai dramatic narativul pentru mentalul rusesc, cu atât mai mare eroismul său.
Putin are nevoie să anexeze Rusiei zonele separatiste din Ucraina, pentu a fi și el “sobiratel’ russkih zemel’“. Costurile prezente și viitoare nu mai contează și oricum vor fi puse pe seama dușmanului. Iar până acum Occidentul mai degrabă i-a făcut jocul.
E posibil să aibă o singură vulnerabilitate. Cei care deja reprezintă singurul pericol real la imensa să putere. Oligarhii ruși, cei care adună nu pământul rusesc, ci propriile averi colosale și sunt țarii propriilor imperii.
În Ucraina, oligarhii s-au suit în avioane și au șters-o, în timp ce poporul făcea exerciții pe străzi cu arma în mână. Când oligarhii rusi vor suferi sancțiunile economice în propriile imperii, rămâne de văzut dacă vor fi la fel de stoici ca norodul.