România privește cu indignare, dar și cu teamă ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei. Scenariul Rusiei seamănă, dar în același timp se și deosebește de felul în care a croit celelalte enclave din jurul Mării Negre.
Urmăreşte LIVE desfăşurarea evenimentelor legate de criza din Ucraina
După Războiul de 5 zile din august 2008 din Georgia, Rusia a smuls Osetia de Sud din corpul acestei țări, iar Moscova a recunoscut-o ca autoritate statală odată cu cea a Abhaziei, o altă regiune care face parte din Georgia de jure, dar de facto se află sub tutela Rusiei, la fel ca noile regiuni separatiste Doneţk şi Lugansk, din estul Ucrainei, declarate aseară ca independente de regimul Putin.
Rușii i-au exterminat pe georgienii din Abhazia, în conflictul din 1992-1993, în urmă căruia Georgia a pierdut această regiune, despre care se spune că era cea mai frumoasă din fosta Uniune Sovietică.
Independența Transnistriei, declarată în 1990, înainte de conflictul sângeros dintre nistrenii susținuți de Rusia și Guvernul de la Chișinău, a fost recunoscută de celelalte enclave inventate de Lenin, dezvoltate de Stalin și exploatate geopolitic de Rusia post-sovietică: Abhazia, Nagorno-Karabah și Osetia de Sud.
În Nagorno-Karabah armenii și azerii se bat de 30 de ani, pentru un teritoriu în care majoritatea era armeană, dar care a fost atribuit Azerbaidjanului, în perioada în care Stalin era comisar pentru naționalități.
Aceste enclave au fost mereu jucării periculoase în mâinile rușilor, care stăpânesc și manipulează istoria, în așa fel încât oricare dintre statele foste sovietice ar vrea să iasă de sub umbrela Moscovei să poată fi ținute acolo prin șantaj și prin forță.
Asia Centrală are la rândul ei astfel de enclave care au dus la conflicte și dușmănii de lungă durată între statele nou formate după 1991, când s-a dizolvat URSS.
Recunoaşterea de către Federaţia Rusă a independenţei autoproclamatelor republici separatiste din Doneţk şi Lugansk, care de jure sunt părţi componente ale Ucrainei, dar care de facto au fost răpite de Moscova odată cu anexarea Crimeii, este un nou instrument în mâinile Kremlinului.
La fel ca în Transnistria, unde Armata a 14-a Rusiei continuă să pună sub semnul întrebării securitatea zonei, cele două noi așa-zise republici sunt gândite pentru a ține în captivitate Ucraina și, la o adică, pentru a inventa pretexte pentru noi agresiuni.
Odată intrate pe harta Rusiei, e greu de crezut că aceste enclave mai pot fi dislocate.
Pentru statele care le-au pierdut, ele se transformă în porțiuni care tind să cangreneze și restul corpului. România privește, de pildă, neputincioasă la evoluțiile din Transnistria, care afectează în diferite feluri Republica Moldova, dar nu are nicio idee despre ce-ar putea face și dacă amputarea cangrenei ar putea fi o soluție.
Negocierile internaționale bat pasul pe loc, iar Armata a 14-a este de neclintit, foarte aproape de granița estică a NATO.
România se asociază statelor care cer sancțiuni împotriva Rusiei, după ce Vladimir Putin a semnat luni seară decretul de recunoaştere a independenţei regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk.
Președintele Klaus Iohannis a fost printre primii oficiali europeni care au vorbit despre sancțiuni internaționale după acest gest. Șeful statului a „condamnat cu fermitate” decizia Rusiei și a vorbit despre „o încălcare flagrantă a dreptului internaţional, a suveranităţii şi integrităţii teritoriale ale Ucrainei”.
Palatul Victoria s-a grăbit să preia mesajul președintelui și a condamnat la rândul său „orice tentativă de a pune sub semnul întrebării integritatea teritorială a Ucrainei”.
A pune la îndoială statalitatea unui stat membru ONU reprezintă "o abordare revizionistă" care ameninţă pacea în Europa şi în lume. În același timp, Ministerul de Externe de la București a ridicat nivelul de alertă la cel maxim: „Părăsiți imediat țara”, le-a cerut românilor care se mai află în Ucraina.
În același timp, astăzi la prânz este așteptat la Comisia de supraveghere a activității Serviciului Român de Informații șeful SRI, Eduard Hellvig, pentru a discuta despre felul în care gestionează situația în această perioadă complicată, în care statele NATO se așteaptă la repercusiuni din partea Rusiei, mai ales la atacuri cibernetice, atacuri informatice, dezinformare și propagandă.
Pornind de la riscurile care vin dinspre Est, ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a cerut deja o nouă lege privind securitatea și apărarea cibernetică, dar a făcut lobby și pentru solicitarea mai vechea a Serviciului Român de Informații referitoare la necesitatea adoptării Legii privind managementul integrat al situațiilor de criză la nivel național.
Președintele Klaus Iohannis a vorbit și el despre nevoia revizuirii legislației care are legătură cu siguranța națională. Instituțiile de forță ar vrea să profite de peisajul minat din Ucraina și să obțină legi care să le dea mai multă putere și pe care, poate, nu le-ar putea obține în timpuri liniștite.
Sabina Fati