Adresarea către lume a lui Vladimir Putin de luni seară a fost o sinteză a celor trei narațiuni-ciorchine pe care Kremlinul le-a construit în ultimele luni: inversarea rolurilor victimă – agresor, denigrarea Ucrainei și potențialul „casus belli”.
În România, prima narațiune a cunoscut o declinare larg răspândită: confuzia care privește agresorul.
Le luăm pe rând, așa cum apar ele în analizele oficialilor Uniunii Europene:
- Inversarea rolurilor de victimă și agresor, o tehnică utilizată în forma ei maximală și în dictatura comunistă, în ceea ce în România a fost fenomenul Pitești (transformarea victimei în călău).
Este povestea pe care Rusia obișnuiește să o spună despre Occidentul ostil și războinic și, mai nou, și despre Ucraina dușmănoasă. „Rusia nu a atacat niciodată un alt stat” face parte din această narațiune în care victima ia locul agresorului, iar agresorul pozează în victimă (care trebuie să se apere).
Pe rețelele românești de socializare (deși la nivelul UE nu există instanțieri pentru fiecare stat membru în parte) această narațiune a căpătat o declinare familiară: Ucraina nu poate poza acum în victimă, de vreme ce a fost agresor. Referirea este la anexarea Bucovinei de Nord.
Lipsește contextul istoric real, fiind un fake news: nu Ucraina a anexat Bucovina de Nord, ci Rusia condusă atunci de Stalin.
La fel ca Bucovina de Nord, și restul Ucrainei a fost victima lui Stalin și tocmai în Ucraina a avut loc unul dintre cele mai crunte genociduri din istorie, Holodomorul (înfometarea satelor întregi – toate recoltele, proviziile au fost luate, satele închise și oamenii, bărbați, femei, copii, lăsați pradă înfometării, canibalismului și în cele din urmă morții).
Un exemplu din discursul lui Putin, în capcana căruia e facil să cazi: folosirea sintagmei de trupe de menținere a păcii pentru a desemna trupele de invazie.
- Denigrarea Ucrainei este narațiunea care a fost cel mai puternic infuzată în ultima perioadă și care a fost construită în laboratoarele Moscovei.
Astfel, Ucraina a fost portretizată prin concepte-cheie ca stat eșuat, societate eșuată, stat corupt, nedemocratizat, oligarhizat. Tezele acestea au fost reluate în sinteză de Vladimir Putin, luni seară. Președintele rus a vorbit despre corupția din Ucraina și despre incapacitatea autorităților ucrainene să conducă un stat funcțional.
Tehnica aceasta iarăși nu e nouă, acum se remarcă însă, potrivit unor oficiali europeni, organizarea acestor teze într-o singură narațiune declinată în statele Uniunii Europene.
Rusia a folosit geopolitic corupția încă de la începuturile post-sovietice: în acest sens, a alimentat rețele politice și oligarhice de corupție în state pe care a vrut să le mențină în sfera de influență – Belarus, Republica Moldova și, până în 2014 la scară largă, Ucraina. De altfel, cele două zone din Donbas controlate de Moscova, Lugansk și Donețk, au fost refugii pentru oligarhii plantați de Rusia, inclusiv fostul președinte Ianukovici.
Rusia a plantat, alimentat și folosit corupția ca instrument de control, asta însemnând și dependență de banii Moscovei, și nedemocratizare, și potențial de fragmentare și polarizare.
Denigrarea Ucrainei folosește apoi tezei că, de fapt, Ucraina nu este un stat, de vreme ce nu asigură democrație și domnia legii cetățenilor ei.
- Narațiunea unui potențial „casus belli”, adică crearea unor evenimente/teme false, care să justifice acțiunea/reacția Rusiei, adică agresiunea.
Aici sunt integrate evenimentele fabricate, cum este genocidul enticilor ruși din Donbas sau exodul/refugierea etnicilor ruși în patria-mamă, Rusia, pentru a-și salva viețile din mâinile ucrainenilor.
Termeni-cheie cu intensitate crescută
În perioada premergătoare escaladării conflictului pe care Rusia l-a provocat la granițele Ucrainei, analizele oficialilor UE arătau o creștere exponențială a unor cuvinte-cheie utilizate în contextul unei invazii anticipate:
- Nazist
- Genocid
- Chimic
- Refugiați.
Intensitatea utilizării acestor concepte-cheie folosește pentru proiectarea imaginii unei crize umanitare în Ucraina, ceea ce urgentează Rusia să intervină.
O monitorizare făcută în ultimele luni a conturilor de social media ale unor oficiali ruși sau persoane care pot fi puse în relație cu autoritățile ruse arată că aceste trei narațiuni-cirochine au fost alimentate gradat, până la discursul de luni seară al președintelui rus Vladimir Putin, în care revizionismul istoriei a fost formulat pe premisele fabricate de Kremlin: Ucraina nu e o țară, pentru că e disfuncțională și coruptă, în Ucraina se petrece un genocid, etnicii ruşi se refugiază, pentru că sunt în pericol, deci este rolul Rusiei să spună lumii care este istoria.