Ziarele rusești publicau luni o atrăgătoare declarație a purtătorului de cuvânt al Kremlinului, domnul Dmitri Peskov, care anunța sentențios:
„Напоминаем, что Россия на протяжении всей своей истории никогда ни на кого не нападала” – adică: „Reamintim că Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale”.
Nu-mi permit să comentez în niciun fel declarația înaltului demnitar al puternicului stat de la răsărit, dar asta nu mă oprește să citesc presa vremii și să deschid cartea de istorie, din care citez, de asemenea, fără să mă lansez în comentarii:
„În ianuarie 1772, o convenție secretă este încheiată între Ecaterina a II-a, Frederic al II-lea al Prusiei și Joseph al II-lea al Austriei în vederea unei împărțiri a Poloniei. Rusia anexează Belorus, cu orașele Polozk, Vitebsk, Orșa, Moghilev, Mstislavl, cu un total de 1.600.000 locuitori”.
„La 21 iulie 1783, Ecaterina a II-a anunță, printr-un manifest, anexarea Crimeii”.
„La moartea împărătesei în 1796, politica expansionistă a Ecaterinei transformase Rusia într-o mare putere europeană. Expansiunea rusă a continuat și în vremea țarului Alexandru I, care a anexat în 1809 Finlanda, cedată de o Suedie mult prea slăbită ca să mai poată opune rezistență”.
”Prin Pactul de neagresiune sovieto-german (23 august 1939), completat cu cele două protocoale adiţionale secrete, Uniunii Sovietice i se confirma supremaţia în statele baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), în jumătatea estică a Poloniei şi asupra Basarabiei (România)”.
„Pe 17 septembrie 1939, după semnarea unui acord de încetare a focului cu Japonia, sovieticii au invadat Polonia dinspre est (…). Polonia a fost împărțită între Germania și Uniunea Sovietică…”
„Războiul de Iarnă (cunoscut și ca Războiul Sovieto-Finlandez sau Războiul Ruso-Finlandez) a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939, trei luni după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial”.
„În dimineața de 27 iunie 1940, Uniunea Sovietică soma România printr-o notă ultimativă să cedeze imediat teritoriile Basarabia și Bucovina de Nord. Trupe sovietice erau pregătite de-a lungul frontierei, să atace în cazul când România nu va da curs ultimatumului sau să procedeze la ocupație în caz contrar”.
„La 24 decembrie 1979, URSS a intrat în Afganistan, ţară cu care se învecinează, încercând să consolideze regimul pro-sovietic instaurat la Kabul. Pe scurt, aproape 100.000 de soldaţi sovietici au preluat controlul asupra principalelor oraşe şi ale marilor rute de transport”.
„În noaptea de 20-21 august 1968, forțe militare din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria au invadat Cehoslovacia. Între 5.000 și 7.000 de tancuri sovietice au ocupat străzile, ele fiind acompaniate de un număr mare de trupe (estimat la o cifră între 200.000 și 600.000 de soldați).
România a refuzat să paticipe la această acțiune.
Pe durata atacului armat, 72 de cehi și slovaci au fost uciși și sute au fost răniți. Șeful statului, Alexander Dubček, a cerut populației să nu opună rezistență armată. El a fost arestat și dus la Moscova (împreună cu alți susținători) într-un avion militar sovietic”.
„Republica Moldova a pierdut controlul zonei Transnistrene în urma intervenției armatei ruse (armata a 14-a) în conflictul din Transnistria”.
„La 27 februarie 2014, Vladimir Putin ordonă manevre militare la frontierea cu Ucraina. Miliţii pro-ruse ocupă sediul Guvernului şi Parlamentul din Simferopol, capitala peninsulei Crimeea (…) Lui Vladimir Putin i-a luat doar 2 săptămâni pentru a oficializa anexarea peninsulei”.
Februarie 2022: „Sunt reunite toate condiţiile pentru o operaţiune de intervenţie masivă a forţelor ruse în Ucraina”
Cu mențiunea că sublinierile îmi aparțin, nu comentez nici aceste citate din cartea de istorie sau din presă și nici declarația purtătorului de cuvânt al Kremlinului, care glăsuiește sentențios: „Reamintim că Rusia nu a atacat niciodată pe nimeni de-a lungul istoriei sale”.
Am redat pur și simplu tale quale.
** ** **
POST SCRIPTUM
Pentru cine nu-și mai amintește, iată și prevederile anexei secrete la „pactul de neagresiune sovieto-german”, cunoscut și ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”:
„Cu ocazia semnării unui pact de neagresiune între Germania și Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, plenipotențiarii subsemnați ai ambelor părți au discutat într-un mod strict confidențial problema delimitării sferelor intereselor reciproce din Europa de Est. Această discuție a condus la următorul rezultat.
- În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor care fac parte din statele baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), granița de nord a Lituaniei este în același timp granița sferelor de interese ale Germaniei și URSS. În același timp, interesele Lituaniei în raport cu regiunea Vilna sunt recunoscute de ambele părți.
- În cazul unei reorganizări teritoriale și politice a regiunilor care alcătuiesc statul polonez, granița sferelor de interese ale Germaniei și URSS va trece aproximativ de-a lungul râurilor Narev, Vistula și San.
Problema dacă este în interes reciproc să se păstreze un stat polonez independent și care vor fi granițele acestui stat poate fi în cele din urmă clarificată numai în cursul dezvoltării politice ulterioare.
- În ceea ce privește sud-estul Europei, partea sovietică subliniază interesul URSS pentru Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic complet față de aceste regiuni.
- Acest protocol va fi păstrat în cel mai strict secret de ambele părți”.
** ** **