În România nu există încă analize publice despre felul în care ar putea fi afectată țara în cazul unui conflict și care ar fi principalele măsuri care ar trebui luate.
Improvizația rămâne instrumentul preferat al oficialilor români, care se mobilizează doar atunci când sunt în situații limită. Această strategie levantină a fost aplicată în toate marile războaie, adesea fără mari succese.
În cazul unui război în Ucraina, președintele Klaus Iohannis se așteaptă la un val semnificativ de migranți, iar ministrul de Interne Lucian Bode susține că România ar fi pregătită să-i primească.
Practic, nu se știe câți oameni pot fi primiți, unde ar putea fi cazați, pentru cât timp li se poate asigura supraviețuirea, câte organizații nonguvernamentale sunt gata să se implice, câți voluntari ar vrea să ofere găzduire și pentru câtă vreme.
Efectele pe termen mai lung nici n-au fost discutate deocamdată. Ministrul Apărării Vasile Dîncu a menționat în treacăt că securitatea energetică ar putea fi pusă sub semnul întrebării, dar există multe alte riscuri subliniate de un sondaj făcut recent de European Council on Foreign Relations în șapte state membre ale Uniunii Europene: Germania, Franța, Finlanda, Italia, Polonia, România și Suedia.
Dincolo de riscul unor ciocniri armate pe teritoriul ucrainean, cei întrebați percep și alte amenințări care ar putea, pe termen mai mult sau mai puțin lung, să-i afecteze direct.
Aceste riscuri ar reprezenta prețul pentru sprijinul acordat Kievului și ar consta în: presiunile migratorii la granițele UE, cum s-a întâmplat în Polonia și în statele baltice, prin Belarus, în vara anului 2021, repercusiuni asupra prețurilor energiei, presiuni economice, atacuri cibernetice și chiar amenințări cu acțiuni militare.
De pildă, la întrebarea „Amenințarea unei recesiuni economice merită riscul apărării Ucrainei în cazul unei invazii rusești?”, cu excepția Poloniei (61%), în niciunul dintre celelalte state nu există o majoritate care să spună că acest risc merită asumat.
În România, 42% dintre cei întrebați consideră că recesiunea economică poate fi acceptată în schimbul apărării Ucrainei, cei mai rezervați sunt francezii (31%) și germanii (35%).
Oricum datele cercetării scot în evidență diferențele mari care există mai ales în Est și în general în statele vecine cu Ucraina între generații: cei care au trăit Războiul Rece pe propria lor piele sunt gata să accepte orice riscuri pentru apărarea Ucrainei, în schimb cei tineri socotesc că nu merită să-și amaneteze confortul pentru un război care nu este al lor.
Paradoxal, însă, în Germania și Franța lucrurile stau exact invers, cei tineri sunt dispuși la sacrificii, iar cei vârstnici nu și-ar pune pielea la saramură.
Și în România sondajele arată de mai multă vreme un trend ascendent al Rusiei în simpatiile celor care au sub 30 de ani.
O cercetare de luna trecută făcută de INSCOP, deși constată că majoritatea covârșitoare a românilor (77%) consideră că România trebuie să rămână pe direcția Vest (adică UE, SUA, NATO), menționează și încrederea de care se bucură Vladimir Putin printre români și care s-a stabilizat la 23%.
Prin comparație, președintele american Joe Biden este cotat la 34%.
Din datele strânse, autorii sondajului au ajuns la concluzia că președintele rus „și-a consolidat imaginea de lider puternic preponderent în rândul populației tinere, sensibile la canalele media alternative precum TikTok”.
Absența cunoștințelor istorice, influența propagandei și dezinteresul față de ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume îi fac pe mulți tineri să se uite cu admirație la Putin și la politica lui autoritară, un fenomen care pare să fie comun în tot estul Europei.
Aceste procente nu au deocamdată ecou în rândurile puterii, care nu a dat răspunsuri despre felul în care planifică protejarea populației în fața adâncirii crizei economice, a celei energetice sau în cazul unor atacuri informatice.
Singurul răspuns despre ce ar trebui să facă România în cazul unui conflict pare să fie dat de Serviciul Român de Informații, într-un text intitulat „Pregătiți pentru orice. Răspunsul național la situațiile de criză”. SRI cere, de fapt, în acest text adoptarea „cu celeritate” a Legii privind perfecționarea Sistemului Național de Management Integrat al Situațiilor de Criză, proiect prin care s-ar pune în practică un cadru juridic larg pentru felul în care trebuie administrate marile crize.
Românii se așteaptă la un conflict, după cum arată cercetările, dar n-ar prea vrea să-și asume riscurile economice ale apărării Ucrainei, în vreme ce Guvernul nu se grăbește să prevină efectele unui eventual război.
Sabina Fati