Nu sunt de acord cu cei care, după intrarea trupelor ruse în Donbas, deplâng ,,moartea” ordinii mondiale şi acuză politicienii occidentali de toate relele situaţiei, inclusiv de imoralitate.
Da, recunoaşterea „republicilor populare” din Doneţk şi Lugansk de către Putin este un act samavolnic, un act împotriva legilor internaţionale. Dar să nu uităm că respectarea legilor internaţionale este un consens acceptat de state: cine vrea să respecte aceste reguli le va respecta, iar cine nu va dori asta, ca Rusia, nu o va face.
Dacă Occidentul o face nu înseamnă că automat Rusia sau China vor accepta domnia legii sau dreptul internaţional.
Să fim cinstiţi, cele două regiuni din Donbas nu mai erau de câţiva ani ale Ucrainei, ele erau de facto ale Rusiei. Doar ,,statutul” lor era diferit de cel al Crimeii. Putin intenţiona să forţeze federalizarea Ucrainei prin acordarea în cadrul acordului de la Minsk a unui statut privilegiat celor două regiuni separatiste.
Putin dorea ca cele două regiuni să poată vota împotriva aderării Ucrainei la NATO, de aceea, a menţinut ambiguitatea în Donbas. Când a văzut că acordul de la Minsk, moşit cu acceptul vinovat al liderilor german şi francez, nu mai are şanse să fie implementat, Putin a acţionat militar.
Cum puteau liderii occidentali să împiedice asta?
S-a văzut clar că prin negocieri nu se putea ajunge la nicio soluţie, din cauza cererilor şi a poziţiei Rusiei.
Blocarea accesului la NATO de către aceiaşi lideri este o chestiune cel puţin discutabilă şi imposibil de rezolvat acum. Ocuparea Crimeii a fost răspunsul rus dat NATO şi politicii sale a porţilor deschise. Dacă Putin îşi punea în minte să invadeze toată Ucraina atunci, o putea face. Acum, de bine de rău, Ucraina are o armată care poate da un răspuns militar cât de cât solid Moscovei.
Atunci liderii occidentali n-au vrut să forţeze nota în relaţia cu Rusia, iar Ucraina nu era pregătită pentru aderare.
Riscul unui conflict cu Rusia exista şi atunci liderii europeni au adopat politica paşilor mărunţi: asigurarea unei guvernări cât de cât democratice, ajutoare economice, investiţii, susţinerea modernizării armatei. Aceşti paşi mărunţi care au urmărit ca vecina Rusiei să ajungă în starea de a manageria singură un conflict armat. Dacă şi-ar fi pus în cap să invadeze Donbasul azi, nu ieri, nu sunt sigur că lui Putin i-ar mai fi ţinut figura.
Sigur că principiile şi moralitatea sunt frumoase şi demne de urmat. Dacă le respecţi, te simţi ca acasă printre alţii care le repectă. Dar uite că nu toată lumea vrea ce e bine şi normal, uite că sunt state şi autocraţi care nu vor să respecte aceste principii.
Bun, atunci cum să le impui unor state nucleare ca Rusia sau China respectarea acestor reguli? Cu forţa armelor sau cu persuasiuni economice şi sociale care să schimbe paradigma acestor state? Să le amintim celor ce acuză politicienii vestici de imoralitate că un război cu un astfel de stat ar fi considerat de neacceptat de către opinia publică în chiar statele lor.
Şi să le mai reamintim că NATO e mai puternic ca în 2014, iar spaţiul ex-sovietic este frământat de mişcări sociale care vor să scoată ţările lor de sub cizma Kremlinului.
Revenind la situaţia de azi, când armata lui Putin a intrat în Donbas, trebuie făcută o distincţie clară între această acţiune militară nelegală şi imorală şi invadarea restului Ucrainei.
Sigur că sancţiunile economice în acest caz sunt minore şi fără prea mare impact economic pentru Moscova. Dar era mai bine ca SUA şi UE să arunce situaţia complet în aer luând măsurile cele mai aspre? Cred că răspunsul la acţiunile Rusiei trebuie să fie unul gradual, în consonanţă cu acţiunile militare ale agresorului.
Trebuie să recunoaştem că este mai bine pentru toată lumea, inclusiv pentru Ucraina, ca invazia să nu se producă. Dacă Putin se mulţumeşte cu Donbasul, o va face pentru că nu are încotro, pentru că se teme de o încleştare cu armata ucraineană pe viaţă şi pe moarte şi se teme de asemenea că sancţiunile Occidentului vor ruina economia rusă.
Pentru că singurul război pe care Occidentul şi-l permite cu Rusia este războiul economic.
Important este ca Ucraina să reziste acum şi să câştige timp, pentru că în timp vor acţiona şi liderii occidentali, politic, economic şi militar. În timp, Ucraina poate deveni mai puternică, în timp poate să-şi făurească o armată care să poată face faţă cu succes unei invazii ruse.
În timp, se va schimba situaţia din ţările ex-sovietice, care vor face paşi spre normalitate. Şi tot în timp se va degrada situaţia economică şi socială din Rusia. Dacă acum ţarul Putin râde copios de Occident, peste o vreme va afla că cine râde la urmă râde mai bine.
Cât despre ordinea mondială, ea nu a fost făcută harcea-parcea de Putin în totalitate, ci doar a fost zdruncinată serios. Ea va funcţiona ca şi până acum în restul lumii, adică toate ţările interesate să o respecte o vor respecta, iar China şi Iranul se vor împotrivi ei cu orice mijloace.
Cât despre ”moralitatea” liderilor occidentali, eu zic să o analizăm doar în relaţiile dintre ei, cei morali şi principiali, nu să o anatemizăm pe baza a ce face Putin.