- Lansatoarele portabile de rachete Stinger, arma care a demoralizat Armata Roșie în timpul invaziei din Afganistan, reprezintă și acum o amenințare pentru trupele ruse.
- NATO a aprobat transferul din Lituania a unui număr neprecizat de lansatoare Stinger pentru a fi folosite împotriva elicopterelor și avioanelor de vânătoare rusești.
- Întregul plan al lui Vladimir Putin de a controla Ucraina poate fi dat peste cap, în cazul în care sunt sacrificați prea mulți militari ruși.
- Recunoașterea regiunilor separatiste, primul pas pe un drum fără întoarcere pentru liderul de la Kremlin.
Un convoi lung de autoblindate e surprins într-o imagine istorică atunci când trece Podul Hairatan, care leagă nordul Afganistanului de Uzbekistan. Se întâmpla în 15 mai 1988, atunci când militarii sovietici, cocoțați pe transportoare, salutau zecile de reporteri și câțiva oficiali, ca și cum s-ar fi aflat la o paradă a victoriei.
În realitate, Armata Roșie suferise pierderi grele în fața grupărilor de mujahedini, care vreme de 9 ani luptaseră împotriva regimului comunist instituit de Moscova, în urma invaziei din septembrie 1979.
Retragerea sovietică de la acea dată anunța prăbușirea comunismului ce urma să se producă în anul următor.
Afganistanul, un deceniu mai târziu, a devenit o mare încercare și pentru SUA. În urma atentatelor de la World Trade Center din 11 septembrie 2001, America și aliații săi invadează acest stat pentru a pune capăt acțiunilor teroriste și pentru a-l găsi pe Osama bin Laden, șeful Al-Qaida, organizația responsabilă pentru atacul de pe teritoriul SUA.
Timp de 20 de ani, o alianță din care a făcut parte și România, a încercat să modernizeze și să democratizeze o țară traumatizată de războaie, dar până la urmă a venit o retragere fără glorie în 30 august 2021, puterea fiind preluată de talibani, o grupare militaro-religioasă.
Ce a distrus moralul Armatei Roșii?
Marea teamă a lui Vladimir Putin, în cazul unei invazii, e ca trupele sale să nu ajungă în situația Armatei Roșii din anii ’80.
Atunci, înarmarea grupărilor de mujahedini cu lansatoare de umăr anti-aeriene Stinger de către SUA a schimbat cursul războiului.
Trupele de rezistență au avut acces la o armă extrem de eficientă împotriva elicopterelor și avioanelor de luptă rusești. Conform unor rapoarte, peste 270 de aparate de zbor au fost doborâte cu aceste rachete de către mujahedini.
15.000 de soldați a pierdut Moscova înainte ca Mihail Gorbaciov, liderul URSS de atunci, să decidă retragerea.
Aceasta e marea teamă a lui Vladimir Putin. Să nu ajungă din nou victima unui război de gherilă în care soldații ruși să fie țintele unor grupări de rezistență bine înarmate.
“Furnizarea de arme antitanc și rachete antiaeriene portabile Stinger a dat deja de gândit marelui stat major rus. Rușii știu cât de multe ravagii fac aceste sisteme de luptă”, a scris Matthew Schmidt, profesor de planificare strategică la Școala Americană de Studii Militare Avansate.
“În Afganistan, lansatoarele Stinger sunt creditate cu întoarcerea sorților confruntării împotriva sovieticilor. Dar mai puțin cunoscut este faptul că în invazia Georgiei de către Rusia din 2008, sistemele antiaeriene portabile BUK au fost folosite împotriva forțelor aeriene ruse cu un oarecare succes în doborârea aeronavelor”, a mai subliniat expertul în strategie militară.
“În comparație cu Georgia din 2008, forțele actuale ale Ucrainei au echipament american de mult mai bună calitate și mai multă experiență”, a explicat Matthew Schimdt.
Arme în valoare de 2,7 miliarde de dolari pentru Ucraina
În data de 10 februarie, Ingrida Simonyte, prim-ministrul Lituaniei, aflată în vizită la Kiev, a anunțat că “am crescut numărul de instructori militari din țară și oferim Ucrainei arme și echipamente suplimentare... Rachetele antiaeriene Stinger din Lituania vor ajunge la Kiev în zilele următoare. Sper și doresc sincer ca Ucraina să nu fie nevoită să le folosească niciodată”.
Dar acestea sunt soluții de ultimă oră pentru sprijinirea Ucrainei de către SUA și statele NATO.
Începând cu 2014, după ce Rusia a invadat Crimeea, americanii au oferit echipament militar Ucrainei în valoare de 2,7 miliarde de dolari, conform datelor publicate de New York Times.
Doar în luna decembrie 2021, Kievul a primit 200 de milioane de dolari folosiți pentru achiziționarea de echipament militar, în special lansatoare anti-blindate, rachete anti-tanc Javelin, cantități mari de sisteme pentru artilerie, muniție și altele, se arată în raportul Pentagonului, citat de publicația din SUA.
“Mulți au imaginea despre Putin că e un autocrat absolut. Acest lucru nu e tocmai corect. El conduce alături de o coaliție de oligarhi puternici și cu susținerea unei părți din public, care a fost efectiv cumpărată cu standarde de viață mai ridicate, venite din profiturile afacerilor petroliere și păstrat într-un fel de ignoranță deliberată în ce privește corupția Guvernului, deoarece presa liberă a fost sistematic și brutal suprimată”, scrie strategul militar Matthew Schmidt.
“Cu toate acestea, Rusia nu este Coreea de Nord. Disidența nu a fost înlăturată cu totul. Demonstrații încă mai au loc și, deși criticul principal al regimului, Alexei Navalnîi, a fost închis, el a reușit să publice mesaje anticorupție. Și acesta este motivul pentru care Putin și-ar putea face griji din pricina sacilor cu cadavrele soldaților care se vor întoarce acasă”, susține expertul american.
“În prima invazie a Rusiei, cea din 2014, organizația <Mamele Soldaților> și alte grupuri nonprofit au dezvăluit minciuna <omuleților verzi>, cum că trupele ruse nu au fost implicate în luptele din regiunea Donbass. Organizații ca acestea au fost sistematic distruse de autoritățile ruse, dar au reușit, totuși, să facă cunoscut adevărul despre conflict: că bărbații ruși mureau pe pământul ucrainean”, a explicat strategul militar.
Recunoașterea teritoriilor separatiste, o problemă sau un pretext de atac?
După întâlnirea regizată, în care Vladimir Putin s-a “sfătuit” cu Consiliul de Securitate Rus, cel mai probabil, invazia va avea loc în partea de est a Ucrainei, unde trupele rusești vor ocupa orașele Donețk și Luhansk, impunând controlul asupra regiunilor separatiste.
Această mișcare e indicată de faptul că Putin a recunoscut independența regiunilor Donețk și Luhansk, așa cum i-a cerut Duma de Stat, parlamentul rus, care printr-o lege a validat declarațiile de independență ale regiunilor separatiste.
Dar ocuparea acestor teritorii nu face altceva decât să creeze contextul pentru o confruntare de lungă durată între Rusia și Ucraina.
Mai mult, să confirme statutul de agresor al lui Putin și să ofere Occidentului un motiv justificat de a impune sancțiuni.
Conform analiștilor, Putin s-ar putea mulțumi cu controlul acestor două regiuni, cu speranța ca în viitorul apropiat să obțină un culoar în sud-estul Ucrainei pentru a lega, pe uscat, Rusia de Crimeea. Dar acest pas implică riscurile descrise mai sus.