Lansând dezbaterea privind schimbările climatice și orele de educație climatică, dl Klaus Iohannis pare să fi urmărit câteva obiective, dacă plecăm de la premisa că demersul a avut totuși o logică.
Pe de-o parte, să proiecteze imaginea unui președinte vizionar, conectat la viitor și exigențele lui, la România de mâine, cum ar veni, chiar lumea de mâine.
Este, desigur, și un semnal transmis de dl Iohannis partenerilor de la care s-ar putea să aștepte un post cu mult protocol după încheierea mandatului de președinte. Iar componenta verde dă bine la CV.
Nu e nimic rău desigur să fii vizionar, dimpotrivă. Și tema încălzirii climatice este una foarte gravă. Ne aducem aminte însă de ea mai ales când ne lovește câte un fenomen extrem. Faptul că este ignorată în România ține și de lipsa unei educații în domeniu. Respectul pentru mediu, care acum trebuie obținut mai ales prin amenzi, ar trebui să devină, prin educație, un comportament reflex.
Dar tocmai fiind așa, tema trebuie abordată inteligent, și pe fond, și prin alegerea momentului, astfel încât să apropii oamenii de ea. Când lumea e disperată din cu totul alte motive urgente, să încerci să le întorci privirea oamenilor spre ceva ce nici nu înțeleg prea bine, nici nu îi interesează înseamnă și să sacrifici tema, și să îi faci să se simtă sfidați. Cu atât mai greu va fi să revii la temă.
Chiar și cei care înțeleg importanța ei se întreabă: totuși, de asta ne arde nouă acum?
Și ajungem la al doilea obiectiv - o modalitate prin care președintele Iohannis încearcă să se extragă din crizele majore ale momentului, Covid și facturi.
Sigur, ne putem întreba ce treabă are președintele în mod direct cu cele două griji ale Executivului, nu-i așa? Are, și încă una mare.
În privința Covid, suntem unde suntem inclusiv pentru că dl Iohannis a anunțat în vară victoria asupra pandemiei și, împreună cu premierul Cîțu, a ucis vaccinarea.
Iar înainte de sărbători, când, cu chiu cu vai, coaliția încerca să adopte legea certificatului verde, după toate informațiile, cel care a oprit-o a fost însuși președintele Iohannis, care s-a alăturat astfel, implicit, celei mai retrograde părți din PSD.
Deci președintele este cât se poate de legat de evoluția crizei Covid în România.
În privința facturilor la electricitate și gaze, dl Iohannis nu are, într-adevăr, o implicare directă. Dar, pe de-o parte, președintele nu își poate aroga poziția centrală în stat numai când îi convine, când e să culeagă aplauze și procente. Tot acolo trebuie să fie și când lucrurile merg rău pentru cetățeni.
În plus, această criză a facturilor este cu mult dincolo de zona căreia Guvernul se străduiește să îi ofere ajutor – consumatorii casnici care se încadrează într-un consum mic de electricitate și gaz natural.
Criza lovește în plin două dintre motoarele economiei și societății românești: clasa de mijloc și mediul de afaceri. De la Alro Slatina, care ar putea trimite în șomaj tehnic 1.500 de oameni, și Azomureș, care se închide complet, până la mici afaceri care nu fac față șocului facturilor, valul mătură tot.
Cei care vor ține capul la suprafață vor reuși numai transferând costurile în prețuri și tarife, ceea ce va împovăra și mai mult populația, inclusiv cea foarte săracă.
O clasa medie sărăcită va consuma din ce în ce mai puțin, ceea ce va provoca și alte falimente, și va fi mai tentată să emigreze.
Intrăm într-o criză cu potențial mult mai rău decât cea din 2009-2010. Deocamdată, strategia Guvernului este demonizarea companiilor în domeniu, ceea ce o vreme poate ține și chiar poate avea o bază corectă. Dar aceasta nu e o soluție de fond și în niciun caz una pentru cei care nu beneficiază de compensare, deci pot spera la o factură greșită.
Președintele nu are cum să se distanțeze de această situație extrem de periculoasă pentru România.
Pe de altă parte, România nu este în stare să valorifice resursele de gaz din Marea Neagră, care ne-ar putea ajuta să depășim cu mult mai ușor această isterie a prețurilor.
Dar e mai mult decât atât. După cum atrăgea atenția eurodeputatul USR Dragoș Tudorache într-un interviu acordat SpotMedia.ro, fereastra de oportunitate pentru exploatare începe să se închidă. Europa se duce spre energie verde, gazele intră pe lista neagră și exploatarea lor va deveni nerentabilă.
Președintele ar trebui să-și folosească la maximum rolul de mediator pentru a grăbi adoptarea legii offshore, chiar dacă, într-un fel, intră în contradicție cu noile preocupări ecologiste ale domniei sale.
Cu fiecare inadecvare de acest fel, fie că e turist alb la piramide în plină criză guvernamentală, fie că invită oamenii la golf, fie că ratează agenda fierbinte a momentului, președintele își pierde din autoritate, tocmai când ea ar fi mai necesară, în contextul economic, sanitar și politic.
A ales, după cum spune Valeriu Stoica, calea comodă, finalul de mandat cu liniște personală, obiective care par mai importante decât rolul său constituțional și istoric.